ICCJ. Decizia nr. 526/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 526/2011
Dosar nr. 3672/84/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 196 din data de 4 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.M.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. XXX Şimleul Silvaniei, ca tardiv formulată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, reclamantul a supus controlului judiciar al instanţei de contencios administrativ Ordinul M.A.N. nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă din motive imputabile acestuia.
Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că reclamantul a cunoscut în mod evident acest ordin încă de la epoca respectivă, dovadă în acest sens fiind procedurile judiciare derulate pentru anularea actului administrativ încă din acel moment, finalizate cu o soluţie defavorabilă reclamantului (conform înscrisurilor depuse la filele 24-25 din dosar).
Faţă de acestea, şi prin prisma dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că, raportat la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (7 decembrie 2009), a fost depăşit chiar şi termenul maxim de 1 an prevăzut de dispoziţiile legale indicate în vederea exercitării dreptului la acţiune, argumentaţie necesară şi suficientă pentru respingerea ca fiind tardiv formulată a cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat în esenţă următoarele:
- În mod greşit instanţa nu a ţinut cont de faptul că abia în anul 2009 i s-a eliberat un act prin care a aflat motivul trecerii în rezervă, odată cu desecretizarea unor documente;
- Din sentinţele penale rezultă că recurentul doar a relatat faptele care l-au deranjat pe înlocuitorul comandantului care l-a trecut abuziv în rezervă;
- Se mai arată că recurentul a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului şi nu prin acte de comandament, acestea sunt în caz de necesitate şi război.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 4 decembrie 2008, recurentul - reclamant a formulat acţiune în anularea Ordinul M.A.N. nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997, invocând neefectuarea într-un mod procedural a cercetării faptei pentru care a fost sesizat Consiliul de Judecată.
În conformitate cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
În raport de aceste prevederi, se reţine că atacarea acestui act administrativ individual după aproximativ 12 ani este cu evidenţă tardiv şi din acest punct de vedere, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Nu se poate reţine că recurentul – reclamant nu a avutcunoştinţă de actul administrativ vătămător mai devreme, din procesul – verbal al Consiliului de judecată din 9 iulie 1997 rezultă că recurentul – reclamant a semnat hotărârea Consiliului de judecată de trecere în rezervă şi a fost de acord cu ea (fila 19 dosar fond).
Mai mult decât atât prin Sentinţa civilă nr. 20/1999 Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului – recurent privind anularea aceluiaşi Ordinul M.A.N. nr. M.P./ 587 din 12 iunie 1997.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul – reclamant C.M.D. împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 532/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
