ICCJ. Decizia nr. 537/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 537/2011
Dosar nr. 601/54/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 226 din data de 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta E.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – C.C.S.D. şi a obligat pârâta să emită şi să transmită Decizia privind Titlul de despăgubire în cuantum de 346.431,78 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul notificat sub nr. 1289/ N/ 2001, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia nr. 22344/2009, emisă de Primăria Municipiului Craiova, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat de reclamantă, dosarul aferent dispoziţiei menţionate fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale şi înregistrat sub nr. 12244/ CC.
A constatat instanţa de fond că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost parcursă în cauză, iar în urma efectuării raportului de evaluare a fost stabilită valoarea-imobilului notificat de reclamantă la suma de 403.128 lei, din care au fost însă deduse despăgubirile încasate de reclamantă la data preluării imobilului, actualizate, în acord cu prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 republicată şi cele ale pct. 11.5 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Ulterior, în şedinţa din data de 29 ianuarie 2010, a fost supusă aprobării emiterea, în favoarea reclamantei, a unei decizii conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 346.431,78 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 56.696.22 RON, respectiv 77.533,60 ROL, încasate în anul 1989, actualizate cu coeficientul de actualizare, din valoarea stabilita în raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 12244/ CC.
Constatând că, până la data pronunţării hotărârii, în cauză nu a fost emisă în favoarea reclamantei Decizia conţinând titlul de despăgubire, instanţa de fond a reţinut în speţă încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. l adiţional la Convenţie, imputabilă pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a manifestat pasivitate în exercitarea atribuţiilor care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în discuţie.
Curtea a admis cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că pârâta a formulat concluzii de respingere a cererii reclamantei şi nu şi-a îndeplinit atribuţiile care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în discuţie, determinând prin atitudinea sa declanşarea prezentului proces, astfel că se află în culpă procesuală, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Comisia a arătat în esenţă:
- În mod greşit instanţa de fond a reţinut suma de 346.431,78 lei drept cuantum al despăgubirilor care să fie consemnat în Decizia conţinând titlul de despăgubire.
În speţă procedura administrativă prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost parcursă, Dosarul nr. 12244/ CC a fost analizat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, fiind trimis spre evaluare. În urma efectuării raportului de expertiză a fost stabilită valoarea imobilului notificat din care au fost deduse despăgubirile încasate de reclamantă la data preluării imobilului.
După aprobarea emiterii deciziei în cuantumul arătat s-a constatat faptul că au fost deduse numai despăgubirile încasate de reclamantă pentru construcţia demolată nu şi pentru terenul notificat.
- În ceea ce priveşte obligarea recurentei la cheltuieli de judecată consideră recurenta că acest capăt de cerere este neîntemeiat deoarece a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantei şi pretenţiile acesteia.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte stabilirea sumei de 346.431,78 lei drept cuantum al despăgubirilor, se reţine că din înscrisul depus de recurent nu rezultă că suma respectivă a fost achitată pentru teren sau pentru construcţie, fiind de notorietate faptul că despăgubirile pentru terenuri în baza Decretului Lege nr. 393/1988 nu s-au acordat.
Prin urmare se consideră că nu s-a dovedit această împrejurare.
- Referitor la plata cheltuielilor de judecată se reţine că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a prevederilor art. 274 şi art. 275 C. proc. civ.
Astfel nu se poate aprecia că recurentul nu a fost pus în întârziere, acest lucru a fost declanşat de neemiterea deciziei privind Titlu de despăgubire deşi procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 (Titlul VII) a fost parcursă şi s-a aprobat emiterea deciziei.
Împrejurarea că reclamanta a formulat mai multe acţiuni cu acelaşi obiect este un argument pentru a considera că recurenta a fost pusă în întârziere.
Cum recurenta a căzut în pretenţii, în mod corect a fost obligată aceasta la cheltuieli de judecată.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu sunt motive care să atragă casarea sau modificarea sentinţei recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 226 din data de 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 539/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
