ICCJ. Decizia nr. 536/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 536/2011
Dosar nr. 296/54/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 231 din data de 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare privind excepţia de nelegalitate şi a admis în parte, cererea formulată de către reclamanţii L.A. şi L.R.A. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi a obligat pârâta să emită reclamanţilor deciziile privind titlurile de despăgubire aferente imobilului situat în Craiova, str. A.I.C., conform dispoziţiei din 9 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi respectiv, aferentă imobilului situat în Craiova, str. R., conform dispoziţiei din 2 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unor notificări în anul 2001, iar prin dispoziţiile din 9 martie 2005 şi din 2 martie 2005 emise de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea către reclamanţi de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Craiova, str. A.I.C., respectiv Craiova, str. R., dosarul fiind transmis către C.C.S.D..
Constatând că, până la data pronunţării hotărârii, în cauză nu a fost emisă în favoarea reclamantei Decizia conţinând titlul de despăgubire, instanţa de fond a reţinut în speţă încălcarea art. 6 din C.E.D.O. şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, imputabilă pârâtei C.C.S.D., care a manifestat pasivitate în exercitarea atribuţiilor care i-au fost stabilite prin lege pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cadrul procedurilor administrative în discuţie.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiat argumentul pârâtei privind caracterul justificat al întârzierii în emiterea titlului de despăgubire, arătând că adresa din 19 februarie 2010, prin care se solicita completarea dosarului este întocmită pro causa, nefiind de natură să justifice neemiterea deciziei privind titlul de despăgubire într-un termen rezonabil, iar retrimiterea către Primăria municipiului Craiova a întregii documentaţii ce a stat la baza soluţionării notificării formulate de autorul reclamanţilor echivalează cu o dezinvestire a Comisiei de la soluţionarea dosarului de despăgubire în condiţiile în care Titlul VII al Legii 247/2005 şi Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.
A mai arătat prima instanţă că pârâta Comisia Centrală nu poate repune în discuţie calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reţinut a fi îndreptăţită potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001 şi nici întinderea îndreptăţirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a constata în prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii, controlul său fiind limitat la verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură (art. 16.10 din Norme).
Curtea de Apel a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanţii solicitau fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004 care stabilesc termenul legal în care autoritatea publică este obligată să încheie un act administrativ, şi în care trebuie să aducă la îndeplinire această obligaţie.
Instanţa de fond a mai respins cererea pârâtei C.C.S.D. privind sesizarea Tribunalului Craiova, secţia de contencios administrativ, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 9 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, cu motivarea că dispoziţia contestată are caracterul unui act juridic civil, neputând face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut în esenţă că în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Tribunalului în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 2 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, deşi în cauză erau îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că dispoziţia în cauză este un act administrativ.
Referitor la Dosarul nr. 12251/ CC, recurenta a precizat că a fost analizat sub aspectul legalităţii cererii de restituire în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 362 mp. situat în Craiova, Str. R., urmând a fi transmis la evaluare.
Totodată, recurenta - pârâtă a criticat sentinţa atacată susţinând că instanţa de fond a interpretat şi apreciat greşit ca fiind încălcat principiul termenului rezonabil având în vedere durata excesivă a procedurilor administrative, fără a avea în vedere faptul că prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost stabilită ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la respingerea excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 573/2005, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. În raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat şi calificat corect ca fiind un act civil dispoziţia atacată ca şi raportul juridic dedus judecăţii, pe calea excepţiei de nelegalitate, având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005 care instituite o procedură specială obligatorie privind procedura administrativă.
Cu privire la criticile recurentei vizând greşita apreciere a instanţei de fond privind durata excesivă a procedurilor administrative şi încălcarea principiului procesului rezonabil, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.
Este adevărat că Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare prevede în art. 16 mai multe etape ale procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei reprezentând despăgubirile.
În procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, recurenta - pârâtă respectiv C.C.S.D. este ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative, fiind obligată să finalizeze această procedură într-un termen rezonabil.
Noţiunea de termen rezonabil, impusă de art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, Statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită la despăgubiri să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Prin urmare, în raport de data înregistrării la secretariatul C.C.S.D. a dispoziţiilor din 2 martie 2005 şi din 9 martie 2005 cât şi de faptul că intimaţii-reclamanţi au făcut numeroase demersuri pentru soluţionarea dosarelor de despăgubiri, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, aceştia sunt pe deplin îndreptăţiţi la analizarea şi soluţionarea dosarelor privind stabilirea despăgubirilor cuvenite, într-un termen rezonabil.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei civile nr. 231 din data de 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 537/2011. Contencios → |
|---|
