ICCJ. Decizia nr. 5432/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5432/2011
Dosar nr. 141/59/2011
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăviţa, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin Decizia de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a 1.200.840 RON reprezentând diferite contribuţii şi acccesorii ale acestora, iar împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie administrativă care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 2359/425 din 02 decembrie 2010.
- În temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziilor mai sus menţionate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii privind anularea acestora, arătând că Decizia de impunere este nelegală deoarece extinde baza de calcul a contribuţiilor asupra unor drepturi băneşti acordate salariaţilor instituţiei, care nu au natură salarială, iar executarea sumei ar avea ca efect tulburarea gravă a activităţii administraţiei.
Cu privire la îndeplinirea celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a reţinut următoarele:
- referitor la "cazul bine justificat" s-a constatat că nu există motive serioase pentru a accepta argumentele reclamantei, neavând relevanţă sursa din care au fost plătite drepturile băneşti către funcţionarii şi angajaţii administraţiei locale;
- relativ la existenţa „pagubei iminente", curtea de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pagubei pe care ar suporta-o în eventualitatea executării deciziei de impunere, cuantumul contribuţiilor fiind raportat la posibilităţile financiare ale reclamantei.
A concluzionat instanţa de fond că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind astfel neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna Dumbrăviţa, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, reţinându-se în mod greşit că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, recurenta argumentează că există o îndoială serioasă asupra bazei de impunere stabilită de organul fiscal, iar obligaţiile fiscale suplimentare rezultate din actele administrativ-fiscale contestate sunt de natură a produce o perturbare majoră a activităţii sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acţiunea introductivă, reclamanta a contestat includerea în baza de impozitare a veniturilor personalului contractual şi funcţionarilor publici a drepturilor speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securitatea muncii, deoarece acestea nu reprezintă drepturi salariale şi nici sporuri sau adaosuri la salariu, ci reprezintă drepturi cu caracter social, a căror plată este asigurată din bugetul local, cu titlu de cheltuieli materiale şi servicii.
Aceste susţineri ale recurentei-reclamante, referitoare la natura juridică a unor cheltuieli, reprezintă un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, este întemeiată susţinerea recurentei în sensul că, fiind o unitate bugetară, executarea unor obligaţi fiscale în sumă de 1.200.840 RON ar conduce la imposibilitatea desfăşurării activităţii sale, deoarece bugetul de venituri şi cheltuieli este deja adoptat.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, modificându-se hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Comuna Dumbrăviţa, împotriva Încheierii din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăviţa.
Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond ce formează obiectul aceluiaşi dosar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5428/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5471/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
