ICCJ. Decizia nr. 5479/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5479/2011
Dosar nr. 612/33/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi a solicitat instanţei anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de C.N.P.A.S., reintegrarea sa în funcţia publică de conducere deţinută anterior emiterii acestui ordin, obligarea la plata salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării sale din funcţie, actualizate cu procentele reprezentând coeficientul de inflaţie şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că nu a existat un motiv real şi legal de încetare a contractului său de management şi emiterea ordinului echivalează cu o veritabilă concediere pentru motive ce ţin de persoana salariatului, dar s-au făcut referiri şi la Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale unele prevederi ale OUG nr. 105/2009.
Au formulat întâmpinări:
- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care a invocat excepţia necompetenţei Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru că este un litigiu de muncă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru că nu a emis ordinul atacat şi excepţia lipsei procedurii prealabile;
- Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru că actul atacat este emis de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale;
- Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Printr-o precizare a acţiunii, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a emiterii ordinului atacat şi a refuzului de a-l repune în funcţia publică deţinută anterior emiterii acestui ordin.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea din 20 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate ca neîntemeiate, iar prin Sentinţa nr. 426/2010 a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, a fost anulat Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 a CNPDAS, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de conducere deţinută anterior, au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata despăgubirilor egale cu valoarea salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la 14 octombrie 2009 şi până la data reintegrării în funcţie şi la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut faptul că prin Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de CNPAS, reclamantului i-a încetat contractul de management încheiat în vederea exercitării funcţiei de director coordonator al C.J.P. Sălaj, iar actul a fost emis în baza OUG nr. 105/2009, ordonanţă ce a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Instanţa de fond a prezentat, pe larg, Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale ce se referă la OUG nr. 37/2009 şi pentru că OUG nr. 105/2009 conţine aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative şi unele prevederi au fost declarate neconstituţionale.
Pentru că actul administrativ individual a fost emis în executarea şi aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconforme cu Constituţia a fost admis capătul de cerere privind anularea actului atacat.
Subsecvent anulării actului administrativ s-a dispus reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior şi obligarea la plata salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor de care a fost lipsit, ce vor fi actualizate de la data de 14 octombrie 2009 şi până la reintegrarea sa.
Au fost obligate pârâtele şi la plata daunelor morale având în vedere că i-a fost afectată onoarea, prestigiul profesional şi chiar sănătatea.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Guvernul României şi Casa Naţională de Pensii Publice.
I. În recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale se critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii pentru că în mod greşit a respins:
- excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona cauza pentru că este asimilat contractului individual de muncă şi contractul de management, iar instanţa competentă este cea de litigii de muncă, respectiv tribunalul;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MMFPS întrucât actul atacat a fost emis de CNPAS care are personalitate juridică;
- excepţia lipsei procedurii prealabile deoarece reclamantul nu a solicitat anularea actului atacat şi, de aceea, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă;
- excepţia netimbrării a fost respinsă în mod greşit pentru că cererea trebuia timbrată.
Pe fond, se invocă faptul că reclamantul nu mai poate fi reintegrat pe postul de director coordonator pentru că această funcţie a fost desfiinţată prin OUG nr. 105/2009.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei şi respingerea cererii în ceea ce priveşte MMFPS ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice (fostă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale) a vizat greşita aplicare a legii de către instanţa de fond, deoarece:
- Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 a fost emis în temeiul unor dispoziţii legale în vigoare, respectiv, OUG nr. 105/2009, iar referirile reclamantului la încălcarea art. 65 din C. muncii sunt eronate pentru că nu are incidentă în cauză;
- tot nefondate sunt considerentele şi susţinerile reclamantului referitoare la incidenţa art. 99 alin. (1) lit. c), art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999;
- soluţia instanţei de fond prin care a fost obligată autoritatea la plata daunelor morale a fost criticată pentru că nu există faptă ilicită comisă cu vinovăţie de instituţia pârâtă şi ordinul a fost emis cu respectarea OUG nr. 105/2009.
III. În recursul Guvernului României este criticată soluţia instanţei de fond pentru că l-a obligat pe acesta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea salariilor, indemnizaţiilor şi sporurilor, în solidar cu celelalte pârâte, ca şi la plata daunelor morale, deoarece Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că obligarea la plata acestora este consecinţa emiterii unui act de către C.N.P.A.S.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi a depus la dosar Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de Preşedintele CNPP prin care, începând cu 10 ianuarie 2011 a fost suspendat Ordinul Preşedintelui CNPAS nr. 1014 din 13 octombrie 2009 şi i-au fost acordate drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Sălaj.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate dar pentru următoarele considerente:
I. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va fi admis în privinţa excepţiei calităţii procesuale pasive ca şi recursul Guvernului României ce vizează aceeaşi excepţie.
În faţa instanţei de fond a fost atacat Ordinul nr. 1014 din 13 octombrie 2009 emis de C.N.P.A.S. prin care reclamantului i-a încetat contractul de management încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi funcţia de director coordonator al C.J.P. Sălaj.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MMFPS şi a Guvernului României, având în vedere că ministerul era parte în contractul de management, iar Guvernul României este emitentul OUG nr. 105/2009.
Calitatea procesuală presupune identitatea între pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
În speţă, chiar dacă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este parte în contractul de management încheiat cu reclamantul, obiectul cauzei în faţa instanţei de fond l-a constituit anularea Ordinului nr. 1014 din 13 octombrie 2009, ordin emis de Preşedintele CNPAS, astfel că nu se atacă un act administrativ emis de această autoritate ci de o alta - CNPAS.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, aceleaşi considerente impun admiterea excepţiei, mai ales că litigiul nu a avut ca temei art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru a putea invoca emiterea OUG nr. 105/2009 de către acest pârât.
Pentru că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MMFPS şi a Guvernului României nu vor mai fi analizate celelalte excepţii care ar fi fost greşit soluţionate de instanţa de fond şi nici cele invocate de Guvernul României privind obligarea la plata daunelor materiale şi morale.
Vor fi admise recursurile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Guvernului României, modificată în parte sentinţa atacată şi va fi respinsă acţiunea reclamantului faţă de cele două autorităţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
II. Recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice (fostă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale) va fi admis dar pentru următoarele considerente:
Reclamantul a deţinut funcţia de director executiv al C.J.P. Sălaj, iar după intrarea în vigoare a OUG nr. 37/2004 a fost numit şi în funcţia de director coordonator al C.J.P. Sălaj.
Datorită acestei numiri reclamantul nu a contestat eliberarea sa din funcţia de director executiv al C.J.P. Sălaj.
Însă, atunci când a fost eliberat din funcţie, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 105/2009, acesta nu a fost repus în funcţia deţinută anterior, aceea de director executiv al C.J.P. Sălaj ci a fost trecut pe o funcţie de execuţie, ceea ce este nelegal.
În prezenta cauză, reclamantul contestă eliberarea sa din funcţia de director coordonator în care a fost numit în baza OUG nr. 105/ 2009, ordonanţă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale, dar şi faptul că, după eliberarea din funcţia care a fost desfiinţată ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, a fost numit într-o funcţie de execuţie şi nu în funcţia de conducere pe care o deţinea anterior intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009.
În Decizia nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale cu referire la efectele declarării ca neconstituţionale a OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, Curtea a subliniat lipsirea de temei constituţional a actelor normative subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă) şi că, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efecte juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale ce au fost aduse de OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, care este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.
Prin urmare, prin declararea ca neconstituţională a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, s-a creat cadrul juridic pentru a fi numiţi în funcţiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate cei care deţineau aceste funcţii în baza Legii nr. 188/1999, anterior apariţiei OUG nr. 37/2009, aşa cum este şi cazul reclamantului.
Referitor la acest aspect, este de remarcat că prin Ordinul nr. 7 din 7 ianuarie 2011 emis de Preşedintele CNPP, intimatul-reclamant a fost repus în funcţia de director executiv al C.J.P. Sălaj, astfel că aceste aspecte ce au fost criticate în motivele de recurs sunt nefondate.
Pentru că reclamantul a criticat nelegalitatea Ordinului nr. 1014/2009 din perspectiva încălcării Codului Muncii şi Legii nr. 188/1999, dar instanţa de fond nu a reţinut aceste critici, ele nu pot fi analizate nici de instanţa de recurs pentru că reclamantul nu a declarat recurs pentru că nu i s-au admis aceste critici.
Sunt însă fondate criticile din motivele de recurs ce vizează acordarea daunelor morale.
Instanţa de fond a admis acordarea de daune morale în sumă de 10.000 RON pentru a se da eficienţă principiului restituitio in integrum şi pentru că prin conduita pârâţilor i-a fost afectată onoarea, prestigiul profesional şi chiar sănătatea.
Aşa cum s-a subliniat, reclamantul, deşi a fost eliberat din funcţia de director executiv al C.J.P. Sălaj, în baza OUG nr. 37/2009, a fost numit în funcţia de director coordonator al C.J.P. Sălaj şi, ulterior, numit din nou, director executiv al C.J.P. Sălaj.
Faţă de aceste circumstanţe ale cauzei, Înalta Curte va aprecia că anularea ordinului de eliberare din funcţie este o reparaţie echitabilă şi nu se impune acordarea de daune morale.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte că simpla constatare a încălcării unui drept reprezintă, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit (cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României).
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul CNPP, va fi modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va fi respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.
Însă, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi care vizau Casa Naţională de Pensii Publice pentru că acţiunea reclamantului va fi respinsă împotriva Guvernului României şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Sentinţei nr. 426 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.
Respinge acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5478/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5494/2011. Contencios → |
|---|
