ICCJ. Decizia nr. 5473/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5473/2011
Dosar nr. 189/42/2011/a1
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti reclamantul Ş.T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) anularea Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior, cea de consilier superior în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agriculturii - Direcţia Control pe Teren, precum şi plata drepturilor salariate indexate, majorate şi recalculate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la expirarea termenului de preaviz şi până la reîncadrarea efectivă; suspendarea executării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1330 din 31 august 2010 (comunicată prin poştă la data de 04 ianuarie 20011), s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de execuţie - consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, gradaţia 5, la Compartimentul control cota de lapte - Direcţia control pe teren, din cadrul aparatului central al A.P.I.A., în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) - (7) şi art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
A arătat reclamantul că a intrat în concediu medical la data de 19 august 2010, împrejurare adusă la cunoştinţa conducerii instituţiei publice în termen legal, concediu medical care s-a prelungit până la data de 30 decembrie 2010, urmând ca din data de 31 decembrie 2010 să îşi reia activitatea.
A mai arătat reclamantul că ulterior datei de 19 august 2010, în urma unui proces de reorganizare al instituţiei, s-a desfiinţat Direcţia Control pe Teren, din care făcea parte Serviciul Control Cota de Lapte, în care era încadrat, înfiinţându-se Direcţia de Control şi Autorizare Plăţi pe Suprafaţă, cu trei servicii: Serviciul Control prin teledetecţie şi fotogrametrie, Serviciul Control pe Teren şi Serviciul Autorizare Plăţi.
Ţinând cont de faptul că, la momentul emiterii Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, se afla în concediu medical, fapt adus la cunoştinţa conducerii instituţiei şi dovedit cu acte, cât şi raportat la prevederile legale sus citate, reclamantul a susţinut că este evident că măsura de eliberare din funcţia publică este nelegală, raportul de serviciu neputând înceta în perioada concediului de boală decât din iniţiativa sa.
Reclamantul a mai arătat că a înţeles să se adreseze pârâtei în vederea anulării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, reintegrării sale în funcţia publică deţinută anterior, cea de consilier superior în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Control pe Teren, precum şi-n vederea plăţii drepturilor salariale indexate, majorate şi recalculate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la expirarea termenului de preaviz şi până la reîncadrarea efectivă, prin plângerea prealabilă înregistrată sub numărul 2421 din 18 ianuarie 2011 la A.P.I.A. - Serviciul Relaţii cu Publicul şi Comunicare şi la Direcţia Juridică sub nr. 360 din 19 ianuarie 2011.
Urmare plângerii, pârâta i-a comunicat prin răspunsul înregistrat nr. 2421 din 14 februarie 2011 că a organizat examen pentru personalul din compartimentele supuse restructurării/reorganizării din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, examen la care, deşi a fost nominalizat pentru participare, nu a participat şi a fost declarat respins, în urma afişării rezultatului final al examenului.
A arătat reclamantul că pârâta se contrazice în susţinerile sale, întrucât, odată ce nu a participat la examen, nu vede cum ar fi putut fi declarat respins, cel mult putea să apară ca absent, nicidecum ca „respins", aşa cum pârâta afirmă în răspunsul primit.
Cu privire la suspendarea executării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin Încheierea din data de 18 martie 2011 privind cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, Curtea a constatat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a suspendării executării actului administrativ, prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi a suspendat executarea Deciziei nr. 1330 din data de 31 august 2010 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 152 din 13 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Ş.T.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut următoarele.
În temeiul prevederilor art. 6 alin. (2) şi ale art. 7 alin. (5) din HG nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin O.M.A.D.R. nr. 2022/19 august 2010 s-a aprobat structura organizatorică şi statul de funcţii al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Potrivit noii organigrame, Direcţia Control pe Teren, din care făcea parte Serviciul Control Cota de Lapte, la care reclamantul era încadrat, a fost supusă reorganizării, transformându-se în Direcţia de Control şi Autorizare Plăţi pe Suprafaţă cu 3 (trei) servicii: Serviciul Control şi Autorizare prin Teledetecţie şi Fotogrametrie, Serviciul Control pe Teren şi Serviciul Autorizare Plăţi.
Potrivit art. 1 alin. (3) al Procedurii de restructurare şi reorganizare la nivelul APIA aprobată prin Decizia nr. 1077 din 12 august 2010, în cazul în care, în urma restructurării/reorganizării, în cadrul unui compartiment există mai mulţi funcţionari publici decât posturi alocate, ocuparea acestora se face prin examen, organizat conform procedurii, susţinut pentru posturi de aceeaşi categorie, clasă şi/sau grad profesional.
Potrivit art. 3 alin. (5) din procedura mai sus menţionată, personalul care nu şi-a exprimat opţiunea în condiţiile alin. (4) - respectiv nu a depus cererea de înscriere la examen, i se acordă preaviz, conform procedurilor legale.
Examenul pentru personalul din compartimentele supuse restructurării/reorganizării a fost anunţat la data de 19 august 2010, pentru perioada 25 august 2010 - proba scrisă şi 27 septembrie 2010 - interviu, cererile de înscriere urmând a fi depuse până la data de 21 august 2010, ora 16.
Reclamantul a intrat în concediu medical la data de 19 august 2010, a avut un prim concediu medical de la data de 20 august 2010 la data de 25 august 52010, apoi până la data de 31 august 2010, ulterior prelungit de mai multe ori până la data de 30 decembrie 2010. Nu a depus cererea de înscriere la examen.
A mai reţinut Curtea că potrivit prevederilor art. 3 alin. 5 din Decizia nr. 1077 din 31 august 2010 - personalul care nu şi-a exprimat opţiunea, respectiv nu a depus cererea de înscriere la examen, i se acordă preaviz, conform procedurilor legale şi dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, în următoarele cazuri: (...) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public. Urmare a neparticipării reclamantului la examenul organizat în cadrul Aparatului Central al APIA, a fost emisă Decizia nr. 1330 din 31 august 2010, comunicată prin poştă reclamantului la data de 04 ianuarie 2011.
S-a mai reţinut că deşi nu a participat la examen, reclamantul a fost declarat respins, însă acest fapt nu afectează legalitatea deciziei, Decizia privind acordarea preavizului fiind emisă atât în situaţia respingerii, cât şi a neprezentării la examen.
Cu privire la motivul invocat de reclamant privind încălcarea dispoziţiilor art. 36, art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea a constatat faptul că, deşi emisă la data de 31 august 2010, dată la care reclamantul se afla în concediu medical, Decizia nu a fost comunicată acestuia la acea dată, ci la data de 4 ianuarie 2011, ulterior încetării concediului medical, aceasta fiind data la care au început să curgă efectele deciziei.
Aşadar, deşi emisă la 31 august 2010, la data la care reclamantul se afla în concediu medical, Decizia a produs efecte ulterior, fiind comunicată după data încetării concediului medical şi reluării raporturilor de serviciu, astfel încât raportul de serviciu nu a încetat în perioada concediului medical.
Pe de altă parte, la data emiterii deciziei, 31 august 2010, reclamantul se afla în concediu medical de 11 zile şi nu operase suspendarea raportului de serviciu.
A concluzionat Curtea că această împrejurare, coroborată cu faptul că Decizia a fost comunicată ulterior încetării concediului medical şi reluării raportului de serviciu, conduc la concluzia că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 36, art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Cu privire la motivul invocat de reclamant privind nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, s-a reţinut că această lege nu este aplicabilă în speţa de faţă.
Cu privire la încălcarea dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea a reţinut că în perioada de preaviz, de la data comunicării deciziei contestate, pârâta nu a mai deţinut funcţii publice vacante, pentru a le pune la dispoziţia reclamantului.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 152 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs Ş.T.M., considerând-o nelegală şi netemeinică şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reiterat considerentele expuse în acţiunea formulată referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, respectiv faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 36, art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Se susţine că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că raportul de serviciu nu era suspendat de drept, deşi la momentul emiterii deciziei de concediere se afla în concediu medical de mai mult de 30 de zile, astfel că raportul său de serviciu a fost suspendat de drept conform art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999.
Se menţionează că instanţa de fond nu a cercetat motivul de nulitate a deciziei invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv cel potrivit căruia atribuţiile corespunzătoare fişei postului privind controlul cotei de lapte se regăsesc, în prezent, în fişele de post din cadrul noii direcţii înfiinţate, motiv pentru care se consideră îndreptăţit să fi fost repartizat pe un post similar.
Se aduc critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009, dat fiind faptul că până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare mai avea 2 ani şi 1 lună.
De asemenea, susţinându-se că emiterea deciziei a cărei anulare a solicitat-o s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, se menţionează că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia legală de a afişa lista funcţiilor publice vacante solicitate de la ANFP, întrucât cea afişată nu mai era de actualitate, fiind solicitată prin adresa din 20 august 2010, cu valabilitate pentru lunile august - septembrie 2010.
În plus, faţă de cele menţionate referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 atât în acţiunea dedusă judecăţii cât şi în cererea de recurs, recurentul-reclamant menţionează că eliberarea sa din funcţie s-a făcut cu încălcarea art. 10 din Legea nr. 54/2003 - a sindicatelor, întrucât făcea parte din organul de conducere al Sindicatului Naţional APIA, fiind unul dintre membrii comitetului sindical, astfel că în timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea acestuia nu i se putea modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile.
Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul-reclamant, solicitând respingerea acestuia, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate şi combătând criticile din cererea de recurs.
În esenţă, se arată că a avut loc reorganizarea instituţiei prin reducerea posturilor, inclusiv a celui ocupat de recurentul-reclamant, care nu a participat la examenul pentru ocuparea posturilor vacante şi nici nu şi-a exprimat opţiunea pentru unul din posturile vacante solicitate de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Se precizează că instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de reclamant, reţinând că dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/1999 nu sunt aplicabile în speţa de faţă.
Ulterior, în concluziile scrise, s-a menţionat că motivul de nelegalitate al deciziei a cărei anulare se solicită, invocat pentru prima dată în recurs, referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, nu poate fi reţinut, întrucât Sentinţa civilă nr. 152 din 10 septembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, de modificare a componenţei organizaţiei sindicale "Sindicatul Naţional APIA" este ulterioară procedurii de reorganizare a APIA.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant nu poate fi reţinut întrucât nu au fost expuse argumentele în susţinerea acestuia. De altfel, instanţa nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic a actului juridic dedus judecăţii, nefiind incident acest motiv de recurs.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit Deciziei nr. 1077 din 12 august 2010 a directorului Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a fost aprobată Procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul APIA, iar prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 a fost aprobată structura organizatorică şi Statul de funcţii ale APIA.
Prin Decizia nr. 1160 din 19 august 2010 a directorului Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-au constituit comisiile de examen şi de soluţionare a contestaţiilor în vederea ocupării prin examen a posturilor aferente funcţiilor publice şi contractuale supuse reorganizării prin reducere, din cadrul aparatului central, precum şi desemnarea unor reprezentanţi pentru centrele judeţene Brăila, Ialomiţa, Gorj şi Vâlcea, conform anexelor.
Aceste acte emise în vederea reorganizării autorităţii pârâte nu au fost contestate sau anulate. În consecinţă, a avut loc o reorganizare şi restructurare a acestei autorităţi, inclusiv în ceea ce priveşte aparatul central unde recurentul-reclamant deţinea funcţia de consilier în cadrul Compartimentului control cotă de lapte - Direcţia control pe teren, funcţie desfiinţată urmare a reorganizării.
Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile referitoare la faptul că atribuţiile corespunzătoare fişei postului privind controlul cotei de lapte se regăsesc, în prezent, în fişele de post ale altor posturi din cadrul noii direcţii înfiinţate, Direcţia de control şi autorizare plăţi pe suprafaţă.
Mai mult, este necontestată derularea procedurii de organizare a examenului pentru ocuparea unor posturi din cadrul compartimentelor supuse restructurării/reorganizării, precum şi faptul că recurentul-reclamant nu a participat la examenele organizate pentru ocuparea acestor posturi.
După cum se constată din cuprinsul sentinţei recurate instanţa a analizat toate criticile de nelegalitate a Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 invocate de recurentul-reclamant în cererea de chemare în judecată, în cererea de recurs făcându-se o reluare a acestora.
În mod corect s-a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 36, 94 alin. (1) lit. h), art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Este adevărat că recurentul-reclamant s-a aflat în concediu medical de la 19 august 2010 până la 30 decembrie 2010, fiindu-i comunicată prin poştă Decizia nr. 1330 din 31 august 2010 la 4 ianuarie 2011, dată de la care a produs efecte juridice, fapt necontestat.
Prin urmare, raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant nu au încetat în perioada concediilor de boală, efectele Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 producându-se după data de 4 ianuarie 2011.
Întrucât a avut loc o reorganizare efectivă a autorităţii pârâte, astfel cum s-a reţinut anterior, împrejurarea că reclamantul se afla în concediu medical, nu putea determina încetarea procedurii de restructurare şi reorganizare a APIA, astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că după data comunicării deciziei contestate, în perioada de preaviz, autoritatea pârâtă nu mai deţinea funcţii publice vacante, pentru a le pune la dispoziţia reclamantului.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pe site-ul agenţiei cât şi la avizierul APIA au fost aduse la cunoştinţă lista compartimentelor restructurate şi lista persoanelor supuse restructurării, iar în perioada concediului medical recurentul a fost prezent la autoritatea pârâtă în datele de 19 august 2010, 24 august 2010, situaţie care rezultă din răspunsul la interogatoriu, de altfel necontestate de părţi.
Prin urmare, recurentul a avut cunoştinţă de procedura de ocupare a posturilor urmare a reorganizării, însă, nu şi-a exprimat opţiunea pentru participarea la examen.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999.
Motivele de nelegalitate a deciziei a cărei anulare s-a solicitat, urmare a încălcării art. 10 din Legea nr. 54/2003, nu pot fi reţinute.
Este adevărat că prin Sentinţa civilă nr. 152 din 10 septembrie 2010 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti s-a admis cererea de modificare a componenţei organizaţiei sindicale "Sindicatul Naţional APIA", astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal al Adunării generale din 30 iunie 2010, potrivit căruia recurentul-reclamant a fost ales în funcţia de membru al Comitetului sindical, însă această situaţie este ulterioară emiterii Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010, dată la care recurentul-reclamant nu îndeplinea nicio funcţie în cadrul organizaţiei sindicale, astfel că interdicţia prevăzută la art. 10 din legea menţionată nu este aplicabilă reclamantului, cu atât mai mult cu cât la data de 10 septembrie 2010, procedura de reorganizare era finalizată la nivelul autorităţii pârâte.
Deşi recurentul-reclamant a reiterat motivele de nelegalitate a Deciziei nr. 1330 din 31 august 2010 prin prisma nerespectării dispoziţiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009, fără a menţiona însă criticile aduse sentinţei recurate din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în speţa de faţă deoarece autoritatea pârâtă a fost restructurată şi reorganizată în baza altor acte normative, nefiind înscrisă în anexa la legea menţionată.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ş.T.M. împotriva Sentinţei nr. 152 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5471/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5478/2011. Contencios → |
|---|
