ICCJ. Decizia nr. 5478/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5478/2011
Dosar nr. 478/2/2010/a1
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat anularea procesului-verbal încheiat la data de 17 august 2009 de către APDRP, a adresei nr. 18267/20 august 2009 prin care se solicita restituirea fondurilor comunitare, în cuantum de 4.180.037,99 RON şi a Deciziei nr. 23579 din 10 noiembrie 2009, solicitând, totodată, şi suspendarea executării actelor contestate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut, în esenţă, că Decizia nr. 23579 din 10 noiembrie 2009 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. 18175/19 august 2008, nu este motivată suficient, în ceea ce priveşte criticile aduse în legătură cu interpretarea Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11 prevăzut în Ghidul Solicitantului, ceea ce face ca Decizia să fie nelegală;
Referitor la Procesul-verbal de constatare nr. 18175/2009, reclamanta a arătat că procedura de efectuare a controlului este nelegală, întrucât au fost avute în vedere documente ce nu i-au fost aduse la cunoştinţă, iar dreptul la apărare a fost încălcat, reprezentanţii societăţii nefiind audiaţi. De asemenea, a mai arătat reclamanta că toate concluziile din procesul-verbal, sunt netemeinice şi nelegale, având la bază interpretarea greşită a Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11.
Curtea de Apel Bucureşti, constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a cauţiunii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de şedinţă din data de 9 septembrie 2010, a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate.
Prin Sentinţa nr. 4216 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că nu este întemeiată critica reclamantei privind nemotivarea Deciziei nr. 23579/2009, întrucât din analiza conţinutului deciziei rezultă că autoritatea publică pârâtă a răspuns succint susţinerilor şi criticilor formulate de societatea comercială în contestaţie.
Totodată, instanţa de fond a constatat că şi criticile referitoare la nerespectarea procedurii de control, sunt neîntemeiate, având în vedere că pârâta, deşi nu a pus la dispoziţia reclamantei documentele solicitate, rezultate din derularea acţiunilor de control, totuşi prin adresa nr. E 20.588/28 septembrie 2009 i-a comunicat acesteia modalităţile de obţinere a documentelor solicitate, conform art. 2 alin. (13) din HG nr. 1306/2007.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind încălcarea dreptului la apărare, instanţa de fond a constatat că procesul-verbal de constatare este semnat fără nici un fel de obiecţie de către reprezentanţii reclamantei.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că între fosta Agenţie SAPARD (actualmente pârâta APDRP), în calitate de autoritate contractantă şi SC E.F.P. SRL s-a încheiat contractul de finanţare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 316/2001, pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, fiind necontestat că natura juridică a contractului este aceea a unui contract administrativ.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei menţionate că organele de control au reţinut că suma de 4.180.037,99 RON este neeligibilă, ca urmare a nerespectării Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11 din Ghidul Informativ privind Programul SAPARD şi a art. 3 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa I - Contractul de finanţare - Măsura I.1
Referitor la Criteriul E.G. 11, instanţa de fond a constatat că, potrivit Anexei I art. 3 - Obligaţii pct. 3 alin. (1) din Contractul-cadru care reprezintă legea părţilor, cerinţele acestui Criteriu de Eligibilitate rămân valabile pe toată durata derulării contractului de finanţare, iar societatea comercială reclamantă nu a contestat existenţa pierderilor nete a exerciţiului financiar constatate de organele de control, susţinând doar că asemenea evenimente financiare sunt imprevizibile în activitatea oricărui întreprinzător din domeniul agriculturii, aceste susţineri excedând cadrului legal şi contractual.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe şi a Încheierii din 21 octombrie 2010 a declarat recurs reclamanta SC E.F.P. SRL - Vrancea, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, art. 3041 din C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă, în motivarea căii de atac menţionează că în mod greşit instanţa de fond i-a respins cererea de depunere la dosarul cauzei a întregii documentaţii referitoare la obţinerea finanţării europene a cărei restituire este în discuţie, apreciind că nu este concludentă şi utilă cauzei, deşi, în virtutea rolului său activ, avea îndatorirea să stăruie în obţinerea acestor înscrisuri pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a făcut referire în motivarea sa la termenul de "neregulă" din moment ce concluzia autorităţii contractante din titlul de creanţă a fost aceea că prin nerespectarea E.G. 11 s-a înregistrat o neregularitate culpabilă şi, în consecinţă, debitul stabilit reprezintă o cheltuială neeligibilă conform prevederilor contractuale.
De asemenea, instanţa nu a analizat dacă lipsa profitului în anii următori implementării contractului poate fi considerată neregulă în raport de definiţia art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 şi dacă sancţiunea care se impunea era restituirea integrală a finanţării.
Recurenta-reclamantă susţine şi faptul că instanţa nu a verificat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute pentru a da naştere unei sancţiuni de genul celei aplicate şi nici nu a analizat dispoziţiile reţinute de autoritatea contractantă ca fiind încălcate.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se arată că acesta este incident în cauză întrucât raţionamentul instanţei de fond nu are un temei legal cert, o bază logică şi nici un temei economic financiar întrucât: criteriul E.G. 11 a fost aplicat în baza unei interpretări şi cu aplicarea unei dispoziţii cu caracter general şi vag din Prevederi Generale; un întreprinzător agricol nu-şi poate asuma obligaţia realizării unei afaceri profitabile pentru şapte ani; în cazul unei investiţii iniţiale considerabile e normal ca societatea să aibă pierderi financiare până când îţi amortizează costurile iniţiale.
Se menţionează şi faptul că actele a căror anulare se solicită încalcă principiul răspunderii administrative, principiul proporţionalităţii, principiul certitudinii dreptului, urmare a faptului că interpretarea dată criteriului de eligibilitate este în mod sigur discutabilă.
Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, suspendarea judecării prezentei cauze şi interpelarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru "a se realiza corecta interpretare a normativei europene relevantă în prezenta cauză, în relaţie cu normele şi legislaţia română, de orice natură, care a condus către soluţia dată de Curtea de Apel Bucureşti".
Intimata pârâtă, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a formulată întâmpinare la recursul formulat, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică, combătând criticile recurentei-reclamate.
Se susţine că documentele solicitate de recurenta-reclamantă erau în posesia acesteia şi puteau fi depuse la dosarul cauzei.
De asemenea nu poate fi reţinută lipsa motivării hotărârii recurate şi nici nelegalitatea acesteia urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât este necontestată existenţa pierderilor înregistrate de societatea reclamantă, astfel că dezlegarea dată de instanţa de fond cauzei deduse judecăţii este una corectă, întrucât beneficiarul trebuia să respecte pe toată perioada contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, astfel că rămânea valabil criteriul de eligibilitate E.G. 11 pe toată durata contractului semnat şi asumat de reclamantă.
Referitor la cererea de interpelare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se susţine că solicitarea privind sesizarea acestei instanţe formulată de recurenta-reclamantă nu se încadrează în atribuţiile CJUE de respectare de către statele membre, respectiv de statul român, a transpunerii în legislaţia naţională a dreptului comunitar, fapt de altfel îndeplinit.
Atât recurenta-reclamantă cât şi intimata-pârâtă au formulat concluzii scrise cu privire la cererea de interpelare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cât şi referitoare la fondul cauzei, reiterându-se cele menţionate în cererea de recurs şi respectiv întâmpinare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Instanţa de recurs, va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară.
Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - versiunea consolidată, este reglementată posibilitatea sesizării CJUE cu privire la interpretarea dreptului comunitar în raport cu legislaţia naţională în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare prin care să se arate dacă prevederile legii interne sunt în concordanţă cu tratatul ori legislaţia comunitară.
Cererea de sesizare a CJUE, astfel cu a fost formulată de recurenta-reclamantă, în mod generic, nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - versiunea consolidată, menţionate.
Instanţa de recurs apreciază ca fiind nefondată critica referitoare la respingerea cererii cu probatoriul solicitat de recurenta-reclamantă, întrucât aceasta putea depune înscrisurile apreciate ca fiind relevante în cauză, referitoare la contractul privind fondurile europene, ce erau în posesia sa.
De asemenea, în cererea de recurs nu a indicat în mod expres care înscrisuri ar fi prezentat relevanţă în cauză, dar nu se află ataşate dosarului cauzei, astfel că în mod corect cererea recurentei-reclamante a fost respinsă prin Încheierea din 21 octombrie 2010 ca fiind neconcludentă şi utilă cauzei, astfel că recursul declarat împotriva acestei încheieri va fi respins ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că acesta este nefondat.
După cum se constată, hotărârea instanţei de fond respectă cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., fiind expuse argumentele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată.
Instanţa nu este obligată să răspundă fiecărei critici în susţinerea cererii formulate.
Aceasta este în drept să grupeze argumentele folosite de reclamantă pentru dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei atacate şi să răspundă printr-un considerent comun problemei de drept cu aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, chiar dacă nu se răspunde sau se răspunde succint argumentelor, fapt de altfel îndeplinit de prima instanţă.
Aceasta a analizat legalitatea actelor administrative atacate în raport de dispoziţiile legale şi contractuale în temeiul cărora acestea au fost emise, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se apreciază că acesta este nefondat, hotărârea nefiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a obţinut finanţare nerambursabilă acordată de Agenţia SAPARD (în prezent APDRP) prin contractul încheiat la 25 martie 2005, angajându-se să desfăşoare proiectul de înfiinţare a unui combinat de vinificaţie în comuna Câmpineanca, judeţul Vrancea.
Prin Procesul-verbal de constatare din 17 august 2009, înregistrat la autoritatea pârâtă sub numărul 18175/19 august 2009, s-a dispus recuperarea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 4.180.037,99 lei RON, precum şi încetarea contractului de finanţare, urmare a înregistrării unor neregularităţi rezultate din culpa sa, constând, în esenţă, în faptul că nu a fost respectat criteriul de eligibilitate generală E.G. 11, recurenta-reclamantă înregistrând pierderi financiare în perioada 2006 - 2008, astfel cum rezultă din ultimele declaraţii fiscale sau alte declaraţii emise de către administraţiile fiscale în ceea ce o priveşte pe beneficiara finanţării nerambursabile.
Procesul-verbal menţionat constituie titlu de creanţă în conformitate cu prevederile OG nr. 79/2003, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva acestuia formulându-se contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia din data de 10 noiembrie 2009 înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APDRP sub numărul 23579.
Rezolvarea litigiului presupune dezlegarea problemei referitoare la respectarea criteriului de eligibilitate E.G. 11, în sensul dacă acesta trebuie respectat pe toată perioada derulării contractului de finanţare nerambursabilă, ori acesta trebuie îndeplinit doar la momentul formulării/analizării/aprobării cererii de finanţare, respectiv dacă activitatea economică derulată de beneficiarul fondurilor SAPARD acordate în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană trebuie desfăşurată cu respectarea condiţiilor de acordare a lor, în conformitate cu principiul eficienţei economice şi a profitabilităţii beneficiarului.
Potrivit art. 2 din Contractul de finanţare menţionat, durata de execuţie a acestuia este de 17 luni; investiţiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maximum 2 ani de la data semnării contractului, în funcţie de complexitatea proiectelor; durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă, respectiv anul 2006.
Nici cu ocazia judecării în fond şi nici în recurs nu a fost contestată situaţia referitoare la pierderile financiare înregistrate de recurenta-reclamantă în perioada 2006 - 2008. De altfel, această situaţie economico-financiară rezultă şi din bilanţurile contabile ale recurentei-reclamante la 31 decembrie 2006, 2007, 2008 cât şi Procesul-verbal nr. 38 din 27 iunie 2008, încheiat cu ocazia vizitei pe teren, la locul de implementare a proiectului, prin care s-a solicitat beneficiarului să prezinte un plan de redresare în sensul înregistrării de profit în activitatea finanţată prin programul SAPARD, plan întocmit şi transmis autorităţii contractante la 21 iulie 2008.
De asemenea, necontestată este şi neîndeplinirea criteriului de eligibilitate generală E.G. 11 din Ghidul informativ privind programul SAPARD şi art. 3 alin. (1) din prevederile generale - anexa 1- din Contractul de finanţare, măsura 1.1 potrivit căruia " beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare".
De altfel contractul de finanţare încheiat la 25 martie 2005, între Agenţia SAPARD în calitate de autoritate contractantă şi SC E.F. SRL în calitate de beneficiară a finanţării nerambursabile, a fost semnat şi asumat în integralitate de recurenta-reclamantă.
Potrivit Acordului mutual de finanţare între Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, ratificat prin Legea nr. 316/2001, publicată în M. Of., Partea I, nr. 362 din 05 iulie 2001, respectiv art. 2 lit. c) "Agenţia SAPARD, înseamnă organismul stabilit de România care funcţionează sub responsabilitatea acestuia şi care îndeplineşte o funcţie de implementare şi o funcţie de plată".
Conform art. 5, pct. 2 lit. f), din acelaşi acord, funcţia de plată a Agenţiei SAPARD, include "dacă este necesar, prin obligaţiile contractuale dintre Agenţia SAPARD şi beneficiar, sau prin prevederile Programului, controale asupra beneficiarilor după plata ajutorului, pentru a se stabili dacă termenii şi condiţiile de eligibilitate ale ajutorului nerambursabil continuă să fie respectate".
După cum s-a menţionat anterior, în cuprinsul contractului de finanţare încheiat între părţi s-a prevăzut, în Anexa I - Prevederi generale, art. 3, alin. (1), obligaţia beneficiarului să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.
Din cuprinsul prevederilor legale şi contractuale menţionate rezultă că respectarea criteriului de eligibilitate generală E.G. 11, este obligatorie pe toată durata contractului, deci inclusiv în perioada ulterioară perioadei de execuţie a proiectului, care înglobează şi anii 2006 - 2008, respectiv perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă.
Cum societatea comercială recurentă nu a respectat criteriul de eligibilitate menţionat, înregistrând pierderi financiare, de altfel necontestate, în mod corect autoritatea contractantă a reţinut existenţa unor nereguli în derularea proiectului de finanţare în sensul art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003 şi a declanşat procedura de constatare şi recuperare a sumelor utilizate necorespunzător, procedând în mod legal la emiterea Procesului-verbal de constatare cu nr. 18175 din 19 august 2009 şi a Deciziei din 10 noiembrie 2009, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva procesului-verbal şi a măsurilor dispuse.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că este temeinică şi legală sentinţa recurată care a confirmat legalitatea actelor administrative fiscale contestate de recurenta-reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi nefiind încălcate de către autoritatea pârâtă principiile menţionate de recurentă în motivarea cererii de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebare preliminară.
Respinge recursul declarat de SC E.F.P. SRL Vrancea împotriva Încheierii de şedinţă din data de 21 octombrie 2010 şi Sentinţei nr. 4216 din 28 octombrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5473/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5479/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
