ICCJ. Decizia nr. 5471/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5471/2011
Dosar nr.139/44/2011
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 139/44/2011 din data de 16 februarie 2011, reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale suspendarea aplicării art. B/6, art. B/12 şi art. B/15 ale procedurii de emitere şi eliberare a permisului de pescuit recreativ/sportiv şi a Autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv - anexa nr. 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă de Preşedintele ANPA, în baza Ordinului nr. 2272 din 5 octombrie 2010 şi Ordinului nr. 15 din 28 ianuarie 2011 ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale până la soluţionarea acţiunii în anularea acestor acte normative.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că aplicarea celor trei articole este de natură a o prejudicia prin aceea că Asociaţia este obligată să suporte costurile anuale legate de paza, protecţia, conservarea, regenerarea şi exploatarea resursei acvatice vii concesionate în valoare de cca. 400.000 RON.
S-a mai arătat că alte pierderi derivă din investiţiile deja efectuate pentru populari, dotări materiale etc., cât şi din imposibilitatea desfăşurării activităţii de către cei peste 9000 de membri pescari ai asociaţiei.
Apreciind că sunt întrunite în speţă condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat încuviinţarea cererii de suspendare.
2. Apărările formulate de pârât
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, învederând faptul că nu s-a efectuat în cauză procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, pârâtul a învederat că a fost sesizat cu plângerea prealabilă a reclamantei în data de 18 februarie 2011, adică după înregistrarea la instanţă a cererii de suspendare (16 februarie 2011).
De asemenea prin întâmpinare s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 188 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin întâmpinare, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea aplicării art. B/6, art. B/12 şi art. B/15 ale procedurii de emitere şi eliberare a permisului de pescuit recreativ/sportiv şi a Autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv - anexa nr. 1 la Decizia nr. 116 din 28 ianuarie 2011 emisă de Preşedintele ANPA, în baza Ordinului nr. 2272 din 5 octombrie 2010 şi Ordinului nr. 15 din 28 ianuarie 2011 ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
4. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea de Apel a constatat că reclamanta a făcut dovada formulării plângerii prealabile, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocată de acesta prin întâmpinare, instanţa a reţinut că actul administrativ a cărui suspendare se solicită "emană de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin A.N.P.A.", astfel că s-a apreciat că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cererii de suspendare, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, însă instanţa s-a rezumat la invocarea unor argumente pur teoretice, generale, fără a se face referire la situaţia concretă din speţa de faţă.
5. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 188 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Criticile invocate de recurentul-pârât vizează următoarele aspecte:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, recurentul învederează instanţei de control judiciar faptul că reclamanta solicită suspendarea unui act administrativ emis de către o instituţie care are personalitate juridică, astfel încât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se arată în motivarea căii de atac, că reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată înainte de a îndeplini procedura prealabilă obligatorie.
Pe fondul cauzei, se arată că instanţa de fond, prin soluţia pronunţată a ignorat obligaţia ce-i incumbă conform dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., rezumându-se la invocarea unor argument pur teoretice, generale, fără a se arăta motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.
II. Considerentele instanţei de recurs.
Faţă de excepţia invocată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, se reţine că instanţa de fond în mod corect a argumentat soluţia de respingere a acesteia.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că, instanţa de fond, în pronunţare, a ignorat obligaţia ce-i incumbă, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., se reţin următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă însă că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor (nu susţinerile acestora), cerinţă îndeplinită în speţă, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege nu poate fi reţinut.
Faţă de excepţia inadmisibilităţii introducerii acţiunii, se reţine că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a respins această excepţie, în considerarea următoarelor argumente.
Dispoziţiile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 permit ca în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă să poată fi introdusă oricând.
Aceste prevederi legale se interpretează prin raportare la art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (5) şi art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, în conformitate cu art. 7 alin. (1), pentru actele administrative individuale, plângerea prealabilă se formulează în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Art. 7 alin. (7) permite ca în cazul actelor administrative unilaterale, plângerea prealabilă să se introducă, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Art. 7 alin. (11) permite formularea plângerii prealabile oricând, ceea ce înseamnă că este obligatorie efectuarea procedurii înainte de introducerea acţiunii în justiţie, fără a se respecta termenul prevăzut la alin. (1) şi nici termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative, este totuşi obligatorie deoarece numai în cazul acţiunilor de la art. 7 alin. (5) procedura este facultativă.
Dacă s-ar interpreta sintagma „oricând", în orice moment al soluţionării cauzei, obligativitatea procedurii nu ar mai fi respectată, deoarece de esenţa reclamaţiei administrative este formularea acesteia anterior sesizării instanţei de judecată.
Prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 16 februarie 2011, iar reclamanta-intimată a înaintat plângerea prealabilă formulată împotriva actului a cărui suspendare se solicită prin prezenta acţiune, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, îndeplinirea procedurii prealabile după data introducerii acţiunii, conduce la considerarea ca neîndeplinită a formalităţii prevăzute de art. 7 alin. (11) şi la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 188 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
← ICCJ. Decizia nr. 5432/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5473/2011. Contencios → |
---|