ICCJ. Decizia nr. 5494/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5494/2011
Dosar nr. 1328/54/2011
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC „T.T." SRL, în contradictoriu cu DGFP Dolj, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere emise de DGFP Dolj prin care s-a stabilit obligarea la plata sumei de 1.812.526 RON TVA suplimentar până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma reprezintă TVA colectată pe care inspecţia fiscală a apreciat că în mod nelegal a evidenţiat-o ca TVA deductibilă în deconturi, majorări de întârziere şi TVA fără drept de rambursare aferentă lunilor februarie şi martie 2011.
S-a invocat faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea:
- a sesizat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul, respectiv a formulat contestaţie la 16 iunie 2011 dar nu a primit nici un răspuns;
- există un caz bine justificat pentru că organele fiscale nu au ţinut seama de documentele depuse în timpul inspecţiei fiscale;
- se impune suspendarea pentru prevenirea unei pagube iminente.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 357 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de suspendare şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în raport de cuantumul obligaţiilor fiscale suplimentare, cifra de afaceri medie pe anii 2008 - 2010, de contractele de credit pe care societatea le are în derulare, executarea deciziei de impunere ar determina intrarea în incapacitate de plată şi imposibilitatea continuării activităţii.
Executarea actului administrativ ar duce la imposibilitatea plăţii salariilor pentru cele 20 de persoane angajate, de a-şi achita datoriile către furnizori sau creditori bancari.
Cazul bine justificat s-a apreciat că derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare.
În raport şi de faptul că prin argumentele de fapt şi de drept expuse de reclamantă se pune în discuţie legalitatea măsurilor deciziei de impunere, curtea a considerat îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs DGFP Dolj considerând hotărârea nelegală şi netemeinică pentru că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale.
În legătură cu noţiunea de pagubă iminentă, instanţa are posibilitatea să verifice situaţia concretă a reclamantei şi efectele pe care le-ar produce executarea silită a actului administrativ împotriva acesteia, însă Legea nr. 554/2004 nu conţine vreo procedură care să condiţioneze acordarea suspendării de cuantumul creanţei sau de posibilitatea iniţierii procedurii de executare silită.
În cauză, nu s-a făcut nici dovada cazului bine justificat.
Simpla susţinere a reclamantei că se va afla în imposibilitatea de a onora obligaţiile pe care le are faţă de furnizori şi împrejurarea că executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societăţii nu satisface cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, reclamanta nu a administrat nicio probă cu privire la îndeplinirea celor două condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 614 din 31 mai 2011 emisă de DGFP Dolj, ca neîntemeiată.
Intimata SC T.T. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat de DGFP pentru următoarele considerente:
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei „cazului bine justificat";
- să se facă dovada „pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiţii se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestaţie la 16 iunie 2011 împotriva deciziei de impunere emisă de DGFP Dolj.
„Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În privinţa cazului bine justificat se constată că la dosarul instanţei de fond au fost depuse înscrisuri care ar putea modifica obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei, respectiv dovezi emise de autorităţile italiene privind atribuirea codului valabil de identificare în scopuri de TVA pentru firmele italiene în favoarea cărora au fost emise facturile, iar aceste sume reprezintă cea mai mare parte a obligaţiilor astfel cum au fost cuprinse în actele fiscale contestate.
De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunţit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparenţa de nelegalitate pentru că analiza legalităţii şi temeiniciei o va face instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Paguba iminentă, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public.
Şi în privinţa acestei condiţii au fost depuse la dosar probe care dovedesc prejudiciul material, viitor şi previzibil ce s-ar crea reclamantei prin executarea sumelor prevăzute în raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere.
Pentru a preveni producerea unor asemenea consecinţe, se impune suspendarea actului administrativ fiscal până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare, mai ales că este îndeplinită şi condiţia cazului bine justificat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva Sentinţei nr. 357 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5479/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5499/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
