ICCJ. Decizia nr. 5499/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5499/2011
Dosar nr. 8656/2/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.G., să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
În motivarea cererii s-a arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în temeiul Legii nr. 187/1999, verificări pentru persoanele care deţin calitatea de revoluţionar, dar verificările s-au făcut şi la cererea lui G.M. care a solicitat verificarea ofiţerilor şi subofiţerilor de Securitate care au contribuit la instrumentarea dosarului său.
Pârâtul a deţinut gradul de locotenent major, căpitan, maior, în cadrul Direcţiei a III-a a Securităţii iar activităţile desfăşurate au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale.
În întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii având în vedere că a lucrat în cadrul Securităţii dar cu responsabilităţi pe linia de contraspionaj.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea şi constatată existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului D.G.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a recrutat în anul 1975 o persoană pentru a furniza informaţii despre „persoane fără antecedente politice sau penale" din Focşani.
Dosarul conţine mai multe note informative date de surse ale Securităţii cu privire la persoane care se „manifestau duşmănos la adresa regimului".
S-au prezentat şi dosarul numitului P.S. şi al numitului S.E. care era luat în evidenţă că a fost condamnat pentru uneltire împotriva ordinii sociale.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 deoarece pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi în această calitate a desfăşurat activitatea de dirijare a informaţiilor constând în recrutarea, stabilirea sarcinilor ce le revin, preluarea notelor informative date de informatori.
Prin activităţile desfăşurate, s-a arătat că pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
Susţinerea din întâmpinare potrivit căreia pârâtul a desfăşurat activitatea în conformitate cu legile în vigoare la acea dată a fost apreciată ca nerelevantă, în condiţiile în care dispoziţiile legale definesc noţiunea de lucrător fără nicio distincţie.
De asemenea, s-a arătat că OUG nr. 24/2008 nu condiţionează existenţa calităţii de lucrător al Securităţii de aplicarea unor sancţiuni civile, administrative sau penale persoanei, sancţiuni care să fi fost aplicate în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate.
Împrejurarea că pârâtul a luat atitudine împotriva unor abuzuri ale unor cadre cu funcţii politice şi că a participat la evenimentele din decembrie 1989 nu fac inaplicabile prevederile OUG nr. 24/2008.
Celelalte menţiuni din întâmpinare care vizează neconstituţionalitatea actului normativ au fost analizate de Curtea Constituţională cu ocazia soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de pârât.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul D.G. criticând soluţia ca fiind nelegală.
În motivele de recurs au fost invocate:
- dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În cadrul acestui motiv se invocă faptul că judecătorul fondului a fost recuzat, cerere de recuzare ce a fost respinsă, iar această respingere poate fi atacată odată cu fondul.
Se apreciază că d-na judecător s-a antepronunţat în momentul în care şi-a prezentat punctul de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate şi ar fi incidente prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
- dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a amintit de faptul că a respins pârâtului proba cu martori şi cu înscrisuri şi nu a indicat motivele respingerii.
S-a solicitat, în conformitate cu art. 121 alin. (2) C. proc. civ., judecarea în şedinţă secretă a cauzei dar nu s-a motivat nici respingerea acestora.
Motivarea instanţei de fond este superficială şi lipsită de rigurozitate juridică deoarece, deşi reţine că pârâtul nu a fost sancţionat pentru activitatea desfăşurată a concluzionat că au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale, deşi mulţi ofiţeri ai DSS au fost trecuţi în rezervă pentru abuzuri.
Nu s-a avut în vedere faptul că o dovadă a respectării prevederilor legale a fost aceea că pârâtul a fost trecut în rezervă pentru că a luat poziţia împotriva unor imixtiuni politice în activitatea de spionaj.
Dacă s-ar fi admis proba cu martori ar fi putut dovedi că a susţinut adevărul şi verticalitatea sa şi s-ar fi făcut distincţia între activitatea de informaţii desfăşurată în limita legalităţii şi aspectele care ar fi putut fi interpretate ca fiind îngrădiri şi/sau suprimări de drepturi.
Se apreciază că nu este lipsit de importanţă şi faptul că instanţa nu a acordat termen pentru lipsa apărătorului şi a cerut pârâtului să pună concluzii pe fond.
Recurentul consideră că instanţa de fond a interpretat greşit actele depuse judecăţii şi schimbând înţelesul a pronunţat o soluţie nelegală.
Referitor la cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 se arată că îndeplinirea condiţiei privind îngrădirea sau suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu s-a dovedit.
Se poate vorbi de îndeplinirea acestei condiţii numai dacă împotriva persoanei urmărite s-a luat una dintre măsurile:
- atenţionat în mod direct de către ofiţerul de securitate;
- i s-a interzis părăsirea ţării;
- ar fi fost cercetat penal de către Direcţia a VI-a a Securităţii.
Dar şi aceste măsuri se luau conform legilor României, Constituţiei şi conform convenţiilor internaţionale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate ca fiind nelegală.
A fost depusă la dosar o declaraţie a numitului S.N.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se poate observa că recurentul a invocat ca motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., însă multe din criticile ce vizau incidenţa art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. (astfel cum au fost grupate de recurent) sunt de fapt aspecte ce vizează aplicarea art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi de aceea, vor fi analizate în raport de aceste precizări.
În materia nulităţii actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturate decât prin anularea lor.
- dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularităţile procedurale care atrag această sancţiune, cu excepţia celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1 - 4, dar şi cele care au fost făcute cu nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în altă motive de recurs.
Solicitarea de judecare a cauzei în şedinţă s-a făcut la 11 ianuarie 2011 şi există consemnată această solicitare care a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 121 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că dezbaterea publică nu vatămă ordinea, moralitatea publică sau părţile.
Această motivare este corectă, iar în motivele de recurs argumentele aduse în sprijinul susţinerii dezbaterilor în şedinţă secretă sunt nefondate.
Referitor la incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susţinerile recurentului sunt nefondate:
- în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului ce a soluţionat cauza pe fond pentru că punctul de vedere exprimat în cadrul sesizării Curţii Constituţionale se referea la conformitatea prevederilor OUG nr. 24/2008 cu Constituţia României iar în prezenta cauză instanţa de fond a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege (art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 24/2008) pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât, astfel că nu se poate concluziona că judecătorul s-a antepronunţat şi că soluţia ar fi nelegală;
- referitor la respingerea probei cu martori ce a fost solicitată la termenul din 18 mai 2010 se constată că pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviinţată de instanţă, iar proba cu martori a fost solicitată pentru a dovedi ce poziţie a avut pârâtul faţă de abuzurile Partidului Comunist Român în urma căreia a fost destituit din funcţie şi trecut în rezervă.
Instanţa de fond, în mod corect, faţă de cele precizate a admis numai proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei, iar per a contrario, a fost considerată proba cu martori ca fiind inutilă, neconcludentă şi nepertinentă.
În privinţa solicitării ca şedinţa să fie secretă se arată faptul că nu s-a consemnat acest lucru.
Dacă s-a solicitat judecarea cauzei în şedinţă secretă iar această solicitare nu a fost consemnată exista posibilitatea de a se solicita completarea încheierii de şedinţă cu această solicitare.
În ceea ce priveşte critica neacordării unui nou termen de judecată pentru lipsa justificată a apărătorului pârâtului (implicit o încălcare a dreptului la apărare) se constată că susţinerile sunt nefondate.
Este adevărat că la termenul din 11 ianuarie 2011 pârâtul a formulat o cerere de amânare pentru că apărătorul său se afla la Curtea de Apel Constanţa, dar cererea a fost respinsă.
Însă, în aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de fond a amânat pronunţarea pentru ca pârâtul să poată formula concluzii scrise, astfel că dreptul la apărare nu a fost încălcat.
De altfel, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte că nulitatea actelor făcute cu neobservarea formelor legale se poate dispune numai dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor, iar pârâtul nu a dovedit vătămarea produsă având în vedere că a fost amânată pronunţarea, iar apărătorul pârâtului a putut depune concluzii scrise.
Recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi în cadrul acestor motive s-a referit la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, mai exact la cea referitoare la îngrădirea sau suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Criticile formulate sunt nefondate.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, „lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".
După cum se poate observa, legea nu stabileşte alte condiţii legate fie de dovedirea luării unor măsuri specifice împotriva persoanelor urmărite sau de dovedirea sancţionării lucrătorului Securităţii pentru activitatea desfăşurată în acea perioadă de chiar organele sistemului comunist.
Tot în cuprinsul legii nu se prevede că ar putea dobândi calitatea de lucrător numai cei care au activat în cadrul anumitor direcţii ale Securităţii Statului comunist, aşa cum încearcă să susţină pârâtul.
Legea nu prevede nici posibilitatea de a fi excluşi de la aplicarea prevederilor legale cei care ar fi trecut în rezervă înainte de 1989 pentru că s-ar fi opus unor imixtiuni politice în activitatea de informaţii.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de D.G. împotriva Sentinţei nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5510/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
