ICCJ. Decizia nr. 5562/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5562/2011
Dosar nr. 823/44/2010
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 259/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor (fost M.I.R.A.) şi Direcţia Generală Anticorupţie şi pe cale de consecinţă a anulat în parte fişa de evaluare a reclamantei pe perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, pentru punctele A, reprezentând organizarea şi conducerea activităţii Biroului Anticorupţie a judeţului Galaţi şi B, reprezentând deprinderile practice necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a obligat autoritatea pârâtă să-i facă reclamantei o nouă evaluare; totodată, a obligat autorităţile pârâte să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente funcţiei de şef birou pentru perioada 24 octombrie 2006-1 august 2007, actualizate conform indicelui de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, consideră instanţa de fond că, comisia de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva calificativului de „Bun”, acordat în urma evaluării perioadei 1 decembrie 2006-1 august 2007, ca efect al modificării calificativului de „Foarte bun” dat de şeful nemijlocit, în „Bun” de către şeful ierarhic al şefului nemijlocit, nu a făcut decât să consemneze punctul de vedere, de această dată detaliat, al şefului ierarhic al şefului nemijlocit şi apărările reclamantei şi după o pretinsă analiză să ajungă la concluzia modificării notării acordate doar pentru doi din cei patru indicatori evaluaţi din „Bun” în „Foarte bun”.
Apreciază instanţa de fond că în toată această cercetare, nu s-a ţinut cont şi ca atare nu au fost combătute apărările reclamantei referitoare la faptul că Biroul Anticorupţie pentru judeţul Galaţi şi-a desfăşurat activitatea cu 3 ofiţeri faţă de 6 cât erau în schemă, că lipsa infracţiunilor de flagrant în cazuri de corupţie se datorează muncii de prevenire desfăşurate de ofiţeri de prevenire desfăşurate de ofiţerii Biroul Anticorupţie pentru judeţul Galaţi, şi care are o experienţă profesională foarte bună, având în vedere că lucrează din anul 1990 ca anchetator în jud. Galaţi.
De asemenea, curtea de apel a considerat că la evaluarea contestată nu au fost analizaţi în detaliu indicatorii de performanţă, în contextual activităţii generale, desfăşurate în cadrul Direcţiei Generale de Anticorupţie şi nu au fost avute în vedere atribuţiunile concrete din fişa postului reclamantei.
Consideră, instanţa de fond că, chiar şi aşa, faţă de constatările comisiei, reclamanta ar fi trebuit să primească un punctaj care să atragă acordarea calificativul general „Foarte bun” şi nu „Bun” cum apare în fişa de evaluare.
În acest context a concluzionat instanţa de fond că reclamantei i s-a acordat calificativul „Bun” pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2008, pe baza unei analize incomplete aşa încât a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat în parte fişa de evaluare a reclamatei pe această perioadă pentru punctele A şi B şi a obligat autoritatea pârâtă Direcţia Generală Anticorupţie la o nouă evaluare.
În ceea ce priveşte plata despăgubirilor, instanţa de fond a admis acest capăt de cerere, având în vedere constatările făcute de instanţa supremă în considerentele deciziei de casare respectiv faptul că reclamanta a fost numită în funcţia de conducere de şef de birou, prin dispoziţie de zi, fără a beneficia şi de salarizare corespunzătoare funcţiei îndeplinite invocându-se faptul că nu a fost numită conform legii, în condiţiile în care neocuparea funcţiei în mod legal nu îi putea fi imputată reclamantei.
Totodată, curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare, Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, apreciind că în cauză nu este vorba de emiterea actului administrativ aşa cum susţine autoritatea pârâtă ci de plata unor despăgubiri salariale ce ţine de raporturi de muncă stabilite între reclamantă şi respectiva autoritate administrativă.
2. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Direcţia Generală Anticorupţie şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, în temeiul art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
2.1 Prin recursul formulat în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din C. proc. civ., recurenta Direcţia Generală Anticorupţie a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul menţinerii calificativului propus de Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi aprobat de directorul general al D.G.A., respectiv păstrarea punctajului general de 2,45 pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, precum şi respingerea solicitării privind acordarea drepturilor salariale aferente funcţiei de şef birou pentru perioada 24 octombrie 2006-1 august 2007.
În acest sens, arată recurenta că la indicatorii A, organizarea şi conducerea biroului, stabilirea de măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a muncii şi B, deprinderi practice necesare îndeplinirii atribuţiilor Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu avea nici un argument pentru a propune transformarea calificativului de „Bun” în „Foarte bun” în condiţiile în care activitatea B.A.J. Galaţi a fost una slabă în perioada de referinţă, deficitară pe anumite segmente, iar şeful biroului fusese sancţionat disciplinar pentru neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Consideră recurenta că experienţa profesională a intimatei, amintită de instanţa de fond nu are legătură cu obiectul dedus judecăţii deoarece calificativul „Bun” s-a acordat pentru activitatea managerială desfăşurată la nivelul B.A.J. Galaţi şi nu pentru cea de simplu ofiţer de anchete.
Mai arată recurenta că instanţa de fond, în soluţionarea cauzei, nu a ţinut seama de principalele aspecte rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităţilor desfăşurate de B.A.J. Galaţi în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile de muncă, dezvoltarea informaţiilor, relaţii publice şi anchete, şi nici despre sancţionarea disciplinară cu mustrare scrisă aplicată reclamantei în data de 8 martie 2007.
Contrar raţionamentului expus în sentinţa criticată, susţine recurenta că la evaluarea intimatei s-a avut în vedere numărul redus de personal încadrat în perioada de referinţă, respectiv 3 lucrători, însă nu a constituit un element care să o influenţeze substanţial deoarece în aceeaşi perioadă în alte structuri similare din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie îşi desfăşurau activitatea doar 2 lucrători. Se mai arată că la evaluarea indicatorilor de performanţă s-a ţinut seama de anumite particularităţi ale judeţului Galaţi cum ar fi numărul de unităţi ale Ministerului Adiministaţiei şi Internelor, personalul încadrat la nivelul acestora, populaţia din unitatea administrativ-teritorială, precum şi riscurile, respectiv vulnerabilităţile la corupţie identificate.
2.2 Prin recursul formulat recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor susţine că instanţa de fond, în mod eronat, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive .
Astfel, susţine recurentul că instanţa de fond se află în eroare atât cu privire la obiectul litigiului cu a cărui soluţionare a fost investită, cât şi cu privire la modul de analiză al competenţelor administrative instituţionale, care pot determina raporturi juridice de natură procesuală numai între emitentul actului atacat şi subiectul vizat în cuprinsul acestuia.
Astfel, recurentul susţine că instanţa de fond face abstracţie de obiectul litigiului, care constă în anularea unui act administrativ şi nu acordarea unor drepturi de natură salarială. Faptul că intimata solicită în subsidiar şi achitarea unor sume de bani, reprezentând despăgubiri salariale, nu este de natură să schimbe încadrarea obiectului litigiului, fiind o pretenţie care decurge din cererea principală.
Consideră recurentul că, chiar şi în ipoteza în care obiectul litigiului ar fi constat în acordarea unor drepturi de natură salarială, acest aspect nu justifică, reţinerea sa în cauză, în condiţiile în care plata şi calculul oricăror drepturi băneşti către intimată , s-a făcut exclusiv de către Direcţia Generală Anticorupţie, unitate al cărui director are calitatea de ordonator terţiar de credite, potrivit art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 30/2007 şi Anexa 2 la Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 192/2010.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în considerarea celor ce urmează.
3.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Anticorupţie urmează a fi admis, constatându-se că instanţa de fond făcând o greşită interpretare a dispoziţiilor legale incidente precum şi o greşită apreciere a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a admis cererea intimatei-reclamante.
Astfel, Înalta Curte reţine că, în urma activităţii de evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, efectuată în baza dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile M.I.R.A. şi dispoziţia Directorului Direcţiei Management Resurse Umane din 2004 privind procedurile şi formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, modificată şi completată, a fost acordat calificativul general „Bun”, deşi şeful nemijlocit al acesteia propusese calificativul general „Foarte bun”.
Din conţinutul fişei de evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada menţionată rezultă că a fost modificată notarea din foarte bun propusă de şeful nemijlocit în „Bun” la indicatorii de evaluare A, organizarea şi conducerea activităţii biroului, stabilirea de măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a muncii, B, conducerea nemijlocită a activităţilor care să asigure perfecţionarea metodelor de muncă şi imprimarea lor cadrelor biroului, B, deprinderi practice necesare îndeplinirii atribuţiilor şi C., exercitarea autorităţii, ceea ce, în mod corect, a generat acordarea unui calificativ general de „Bun”.
În urma contestaţiei formulate de intimate-reclamantă comisia de cercetare, constituită în condiţiile art. 67 alin. (1) lit. c) şi art. 90 alin. (1)-(4) din Ordinul M.I.R.A. nr. 300/2004, a propus schimbarea calificativului din „Bun” în „Foarte bun” la doi dintre indicatorii de evaluare contestaţi, respective B. şi C., însă acest fapt nu a condus la modificarea calificativului general de „Bun” acordat intimatei-reclamante, dat fiind punctajul general obţinut de aceasta, respective 2,41, care nu se încadra în limitele calificativului „Foarte bun”, respective 1,41-2,40.
În primul rând Înalta Curte constată că cei patru indicatori notaţi cu calificativul Bun de către şeful ierarhic care a efectuat modificările, respectiv directorul general adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie, vizează exclusiv activitatea managerială desfăşurată de intimate-reclamantă în perioada de referinţă, aşa încât consideră ca fiind lipsite de relevanţă susţinerile acesteia, însuşite în mod greşit de instanţa de fond, referitoare la experienţa şi pregătirea profesională în activitatea operativă a intimatei.
Din analiza conţinutului notei-raport privind rezultatul cercetării contestaţiei formulate de comisar M.E., referitor la calificativul general aprobat, întocmită la data de 10 ianuarie 2010, rezultă fără echivoc că au fost analizate şi evaluate în mod real atât motivele expuse de contestatoare în raportul detaliat solicitat, de comisie, în argumentarea punctuală a fiecărui indicator contestat, cât şi argumentele expuse în nota întocmită la data de 8 ianuarie 2008 de directorul general adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie.
Prin urmare este lipsită de temei susţinerea instanţei de fond în sensul că , comisia nu a efectuat decât o pretinsă analiză cu atât mai mult cu cât argumentele intimatei-reclamante fiind însuşite au condus la schimbarea notării acordate la doi dintre indicatorii de evaluare contestaţi.
Faptul că, nu au fost admisă în totalitate contestaţia formulată de intimata-reclamantă nu poate conduce, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond, la concluzia că nu au fost analizate în mod real, criticile formulate de către aceasta şi că s-a procedat doar la o consemnare a punctelor de vedere detaliate ale contestatoarei şi ale persoanei care a efectuat modificările care au condus la schimbarea calificativului acordat intimatei.
Din materialul probator, respectiv procesele-verbale din 16 octombrie 2007, din 17 octombrie 2007 şi privind principalele aspecte rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităţilor desfăşurate de B.A.J. Galaţi în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile de muncă dezvoltarea informaţiilor, relaţii publice şi anchete, precum şi nota privind evaluarea activităţii profesionale şi conduitei comisarului de poliţie M.E., în perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, întocmită de directorul general adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie se poate observa că în perioada evaluată B.A.J. Galaţi nu a înregistrat rezultate notabile, mai mult chiar s-au constatat şi unele deficienţe, aspecte care susţin pe deplin acordarea calificativului „Bun”, şi fac irelevante argumentele instanţei de fond referitoare la contextul general în care B.A.J. Galaţi şi-a desfăşurat activitatea în perioada de referinţă, câtă vreme respectivele deficienţe nu puteau fi generate de numărul insuficient de personal sau de modul de organizare a activităţii de combatere a corupţiei.
Câtă vreme la baza evaluării activităţii manageriale a intimatei, reflectată în modul de notare a celor doi indicatori de evaluare contestaţi, au stat o serie de acte de control în care au fost redate o serie de deficienţe în activitatea biroului condus de intimată, în perioada de referinţă, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că evaluarea activităţii manageriale a intimatei, a avut la bază o analiză incompletă, formală şi ruptă din contextul general.
Prin urmare urmează a fi primite toate criticile formulate de recurenta-pârâtă pe acest aspect.
Totodată, faptul că, intimata începând cu data de 13 octombrie 2006, potrivit dispoziţiei de zi pe unitate din 13 octombrie 2006, a exercitat atribuţiile de şef birou la B.A.J. Galaţi, nu poate justifica acordarea drepturilor salariale aferente respectivei funcţii de conducere, întrucât doar numirea în condiţiile legii pe o astfel de funcţie atrage dreptul la încasarea unei indemnizaţiei de conducere corespunzătoare..
În acest sens instanţa de fond a interpretat în mod greşit considerentele deciziei nr. 607 din 05 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care instanţa de recurs a reţinut în mod irevocabil doar situaţia de fapt referitoare la exercitarea atribuţiilor de şef serviciu în baza unui dispoziţii de zi pe unitate, aşa încât în raport de această situaţie de fapt instanţa de fond, în rejudecare trebuia să verifice dacă în raport de cadrul legal aplicabil intimata este sau nu îndreptăţită la încasarea drepturilor salariale solicitate.
Instanţa de fond, însă dând o interpretare greşită deciziei pronunţate de instanţa de recurs, ignorând regulile generale privind cheltuielile bugetare prevăzute de art. 14 din Legea nr. 500/2002 ca şi dispoziţiile art. 22 din acelaşi act normativ, şi făcând confuzie între numirea într-o funcţie de conducere ţi exercitarea atribuţiilor specifica unei funcţii de conducere, cum a fost cazul intimatei, a apreciat fără temei legal că se impune obligarea autorităţilor pârâte la plata drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care recursul vor fi admis şi potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. sentinţa recurată va fi modificată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
3.2 Recursul declarat de Ministerul Administraţie şi Internelor urmează a fi admis, constatându-se că instanţa de fond a admis în mod greşit cererea de chemare în judecată faţă de acest minister, pe capătul de cerere privind plata drepturilor salariale.
Faptul că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 şi art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007, ministrul administraţiilor şi internelor are calitatea de ordonator principal de credite, nu justifică calitatea procesual pasivă a recurentului, în raportul juridic referitor la plata drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă câtă vreme aceasta se afla, în perioada de referinţă, în raporturi de muncă cu recurenta-pârâtă Direcţia Generală Anticorupţie, instituţie al cărui director general, are calitatea de ordonator terţiar de credite potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 192/2010 .
Având în vedere că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 ordonatorul principal de credite doar repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol ordonatorii terţiari de credite sunt cei care utilizează creditele astfel repartizate în bugetul propriu, în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii calitate procesual pasivă nu poate avea decât recurenta-pârâtă Direcţiei Generale Anticorupţie.
Astfel, admiterea cererii intimatei-reclamante, faţă de prerogativele ordonatorului principal de credite, prevăzute în Legea nr. 500/2002, nu are temei legal, întrucât acestea vizează exclusiv repartizarea creditelor bugetare şi nu utilizare creditelor bugetare, activitate care presupune şi operaţiunea de plată a drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă..
În consecinţă, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Ministerul Administraţie şi Internelor şi se va modifica hotărârea atacată, în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Direcţia Generală Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta M.E. ca neîntemeiată faţă de Direcţia Generală Anticorupţie şi pentru lipsa calităţii procesual pasive faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5560/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5563/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
