ICCJ. Decizia nr. 5564/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5564/2011
Dosar nr.7360/2/2010
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 august 2010, reclamanta SC O.R. SA a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi SC R. SA solicitând anularea Deciziei nr. 512/2010 emisă de autoritatea pârâtă privind soluţionarea litigiului dintre cele două societăţi comerciale părţi în cauză, precum şi constatarea nulităţii actului adiţional semnat de cei doi agenţi economici ca urmare a obligaţiilor stabilite prin decizie referitoare la tarifele percepute de Romtelecom pentru serviciul de terminare a apelurilor către numărul de urgenţă - 112.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin Decizia contestată, care încalcă principiul libertăţii contractuale şi a fost emisă fără a fi îndeplinite cerinţele consultării publice şi notificării Comisiei Europene, s-a dispus obligarea Orange la încheierea unui act adiţional la Acordul de interconectare nr. 204/02/2324 din 18 martie 2005, care să recunoască dreptul Romtelecom de a percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul 112, pentru perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008, a cuantumului maxim al tarifelor de terminare a apelurilor la puncte fixe pentru interconectarea la nivel regional.
Prin Sentinţa civilă nr. 1063 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea privind anularea Deciziei nr. 512/2010 şi ca lipsit de obiect petitul privind constatarea nulităţii actului adiţional.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă că nu a fost încălcat principiul libertăţii contractuale, prevăzut de art. 969 alin. (1) C. civ., raportul dintre cele două societăţi comerciale fiind guvernat de Acordul de interconectare nr. 204/02/2324 din 18 martie 2005, potrivit căror dispoziţii tarifele de terminare a apelurilor la puncte fixe în reţeaua Romtelecom pot fi revizuite, prevalând în cazul ivirii unor diferenţe, tariful stabilit de autoritatea de reglementare.
Instanţa a constatat că reclamanta avea obligaţia de a modifica prevederile contractuale privind aplicarea tarifelor pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul unic de urgenţă 112, în raport de deciziile de reglementare emise de ANCOM.
S-a reţinut şi refuzul nejustificat al reclamantei de a încheia cu Romtelecom act adiţional, potrivit obligaţiei impuse prin Decizia contestată, în raport şi de prevederile Deciziei nr. 2800/2007 emisă de autoritatea de reglementare, potrivit cărora societatea comercială pârâtă are dreptul să modifice structura ORI, cu respectarea dispoziţiilor Deciziilor nr. 1379/2003 şi nr. 1330/2004 ale ANCOM.
Instanţa a mai stabilit şi faptul că nu este întemeiată susţinerea reclamantei privind încălcarea prin emiterea actului administrativ atacat a Deciziilor ANCOM nr. 1449/2005 şi nr. 644/2008, măsurile impuse de autoritatea de reglementare în comunicaţii fiind dispuse tocmai urmare a refuzului Orange de a negocia cu privire la modificările ce se impuneau, în conformitate cu Decizia nr. 2800/2007.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „O.R." SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că prin Deciziile nr. 1459/2005 şi 644/2008 au fost stabilite tarifele maxime ale serviciilor de interconectare, iar prin ultimul act adiţional semnat de părţi la 1 ianuarie 2006 s-a convenit că, începând cu 1 ianuarie 2007, tariful serviciului este de 0,06 eurocenţi/apel în perioada de vârf şi 0,03 eurocenţi/apel în afara acestei perioade.
Modificarea listei de tarife propusă reclamantei în septembrie 2007 este nejustificată după opinia acesteia, neexistând o modificare reală a serviciului oferit de Romtelecom, operaţiunile tehnice efectuate de aceasta fiind aceleaşi.
Reclamanta a mai învederat că instanţa de fond a greşit reţinând că prevalează tariful stabilit de ANCOM şi deci obligaţia impusă prin Decizia contestată ar fi justificată, întrucât, potrivit listei de tarife anexate acordului cu Romtelecom, are prioritate şi se aplică tariful agreat contractual de către părţi, în cazul în care este mai mic decât cel stabilit în lista de tarife.
S-a invocat de către reclamantă şi faptul că Decizia contestată aduce o modificare semnificativă Deciziilor nr. 1459/2005 şi nr. 644/2008, adoptate de ANCOM, tariful maxim fiind transformat într-un tarif fix.
Referitor la cererea de anulare a actului adiţional, reclamanta a arătat că acesta nu a fost încă încheiat până la data formulării recursului, petitul din acţiune având un caracter subsidiar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că până la 24 noiembrie 2008, Orange a beneficiat de serviciul furnizat de Romtelecom de terminare a apelurilor către numărul unic de urgenţă 112, tariful datorat fiind cel prevăzut de actele adiţionale succesive încheiate în baza Acordului de interconectare nr. 204/02/1464/18 martie 2005, stabilit la nivelul de tranzit în condiţiile Deciziei nr. 1330/2004 emisă de autoritatea de reglementare în comunicaţii.
Prin Decizia aceleiaşi autorităţi nr. 2800/2007 s-a statuat că aceste tarife sunt tarife de terminare, modificarea calificării serviciului determinând modificarea cuantumului acestora, în care sens, la refuzul reclamantei de a achita noile valori, s-a procedat la emiterea Deciziei nr. 512/2010, prin care s-a dispus obligarea Orange de a încheia un act adiţional prin care să recunoască dreptul Romtelecom de a percepe pentru serviciul de terminare a apelurilor la numărul 112, furnizat în perioada 7 septembrie 2007 - 24 noiembrie 2008 tarifele de interconectare stabilite prin Deciziile autorităţii de reglementare nr. 1459/2005 şi nr. 644/2008.
Sub acest aspect, Curtea reţine că modificarea tarifelor se impunea, în raport de recalificarea serviciului oferit de Romtelecom, similar unui serviciu de interconectare în vederea terminării la puncte fixe a apelurilor în reţeaua societăţii pârâte, noile valori ale tarifului pentru accesul la numărul unic de urgenţă 112 fiind singurele apte să reflecte costurile generate de furnizarea serviciului de terminare.
Curtea nu poate primi apărarea reclamantei în sensul că prin impunerea noilor tarife s-ar încălca principiul libertăţii contractuale, întrucât, având în vedere specificul raporturilor din domeniul comunicaţiilor electronice raporturile dintre cei doi operatori de telefonie nu sunt reglementate exclusiv de contractele economice încheiate între ei, ci sunt supuse şi dispoziţiilor de drept public stabilite de autoritatea de reglementare în domeniu.
În acest sens, trebuie menţionat că la data adoptării deciziei contestate, tariful aplicabil în relaţia dintre părţi pentru terminarea apelurilor la numărul 112 nu era cel agreat în urma negocierii, ci cuantumul maxim al tarifului de tranzit reglementat de Decizia autorităţii nr. 1459/2005.
Cât priveşte susţinerea reclamantei că ar prevala tariful agreat contractual de părţi şi nu cel stabilit de autoritatea de reglementare, această ipoteză se referă doar la tarifele nereglementate de ANCOM şi nu la cele datorate pentru servicii de interes public, cum este serviciul de urgenţă 112, care trebuie furnizat în condiţiile stabilite de dispoziţiile legale emise în domeniul comunicaţiilor.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că prin actul administrativ contestat s-a recunoscut dreptul Romtelecom de a-şi recupera costurile cu furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la numărul unic de urgenţă 112, noile tarife fiind maxime, în concordanţă cu prevederile Deciziei nr. 2800/2007, la nivelul tarifului de furnizare fără a se putea susţine că s-ar încălca dispoziţiile Deciziilor nr. 1459/2005 şi 644/2008, care stabileau tarifele la nivelul tarifului de tranzit.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile aduse sentinţei de reclamantă, motiv pentru care va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC „O.R." SA Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 1063 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5558/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5568/2011. Contencios → |
|---|
