ICCJ. Decizia nr. 5581/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5581/2011
Dosar nr.88/42/2011
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 ianuarie 2011, reclamanţii S.C. şi S.Ş. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 320.948,63 RON reprezentând despăgubirile pentru care prin Decizia nr. 1864 din 27 martie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă s-a eliberat titlul potrivit Legii nr. 247/2005.
În motivarea cererii, reclamanţii au invocat încălcarea termenului rezonabil pentru plata efectivă a despăgubirilor aferente unui imobil preluat în mod abuziv, învederând că şi Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, trebuie să garanteze realizarea rapidă a dreptului de restituire, conformându-se principiului legalităţii protecţiei drepturilor patrimoniale enunţat în art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.
Prin Sentinţa nr. 46 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi admiţând acţiunea, a dispus obligarea pârâţilor la plata sumei de 320.984,63 RON către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Statul Român are obligaţia să asigure, printr-o coordonare şi administrare eficientă a veniturilor, onorarea datoriilor publice, cu atât mai mult a fondurilor speciale cum este Fondul Proprietatea, care însă nu funcţionează, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Instanţa a constatat că în cauză s-a depăşit cu mult termenul rezonabil pentru executarea efectivă a obligaţiei de plată stabilită în favoarea reclamanţilor şi a admis acţiunea, invocând ca temei de drept prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, normă europeană prioritară celei naţionale, în speţă Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice, precum şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ambii pârâţi au invocat excepţia lisei calităţii procesuale pasive, în raport de împrejurarea că atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite revine, potrivit OUG nr. 81/2007, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a mai învederat că, ulterior emiterii titlului de despăgubire constituit de Decizia nr. 1864/2008, reclamanţii au optat pentru valorificarea titlului sub formă de despăgubiri în numerar, solicitând autorităţii competente emiterea unui titlu de plată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Astfel, în practica instanţei supreme s-a statuat că, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil.
În aceste situaţii, reclamanţii dispun de un „bun actual" care aparţine sferei de protecţie a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, iar în jurisprudenţa instanţei de contencios european sistemul reparator prevăzut de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost analizat ca încălcări ale acestui articol.
Însă, în cauză, Curtea reţine că nu există un raport juridic concret între reclamanţii care invocă încălcarea obligaţiilor statului sub aspectul protecţiei drepturilor consacrate prin art. 1 al Protocolului nr. 1 şi art. 6 din Convenţie şi Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentat al Statului Român.
Astfel, Legea nr. 247/2005 reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv şi care nu mai pot fi restituite în natură.
Potrivit acestui act normativ valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează fie prin emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pe baza opţiunii persoanelor îndreptăţite, a unui titlu de plată, fie prin conversie de acţiuni la Fondul Proprietatea.
În cauză, reclamanţii şi-au exercitat opţiunea solicitând, în raport de valoarea despăgubirilor, emiterea titlului de plată.
În aceste împrejurări, nu se poate susţine că Ministerul Finanţelor Publice, care reprezintă Statul Român ca acţionar al Fondului Proprietatea, are calitate procesuală pasivă, pentru a putea fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de reclamanţi.
De menţionat că, prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - a stabilit că în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită obligarea statului să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, s-a decis să sunt inadmisibile acţiunile în despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din această Convenţie.
Curtea, reţine că este eronată şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei solicitate, în condiţiile în care autoritatea competentă este Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În acest sens, prin OUG nr. 81/2007 s-a modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în forma actuală a art. 18 alin. (1) prevăzându-se că, după eliberarea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată, acesta urmând a fi remis Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar - structură în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
Aşadar, este corectă susţinerea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor că atribuţiile sale au încetat odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, această instituţie neavând astfel, calitate procesuală pasivă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite cele două recursuri declarate în cauză şi va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 46 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor S.C. şi S.Ş. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5574/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5605/2011. Contencios → |
|---|
