ICCJ. Decizia nr. 5605/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5605/2011
Dosar nr.456/39/2010
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 79 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia invocată de pârâtul Guvernul României, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi V.M. - director la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată, reclamantul M.L. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi V.M. - director la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, solicitând anularea Deciziilor ANP nr. 375/2005 şi nr. 486/2006, precum şi obligarea pârâţilor de a comunica instanţei acestei decizii şi procesele-verbale prin care s-a dispus încadrarea sa în regim GSR (Grad Sporit de Risc), astfel cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din data de 21 iunie 2010.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, motivat de faptul că reclamantul nu contestă legalitatea unor acte administrative emise de către această entitate, iar reclamantul nu se află în situaţia unui refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/20054.
Cum Decizia nr. 478/2006 a fost emisă însă de A.N.P. - Bucureşti, care nu este „parte" în cauză.
Existenţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ca excepţie de fond peremtorie este determinată în cauză - de situaţia neemiterii de către persoanele cu care reclamantul a înţeles să se judece în calitate de pârâţi, a actelor contestate prin acţiune.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul M.L. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicarea legii.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Recurentul-reclamant a solicitat în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi anularea unor acte administrative enumerate în sentinţă, precum şi obligarea acestora de a comunica instanţei aceste acte (procese-verbale şi decizii).
Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la care prima instanţă s-a pronunţat respingând acţiunea.
Desigur pentru chemarea în judecată a celor doi pârâţi reclamantul trebuia să justifice calitatea procesuală pasivă a acestora, întrucât un raport de drept nu există decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecăţii.
Obiectul acţiunii iniţiale nu îndeplineşte în speţă prevederile art. 112 C. proc. civ., partea reclamantă trebuind pe lângă celelalte condiţii arătate de textul de lege că arate concret împrejurările de fapt care au determinat-o să acţioneze în instanţă.
Din actele depuse la dosar şi susţinerile reclamantului, nu rezultă un raport juridic de obligaţie între acesta şi Guvern şi nici un temei juridic care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Conform legii Guvernul este organul colegial care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării, el adoptând acte administrative de autoritate în vederea executării legilor.
În speţă nu este contestată legalitatea actelor emise de Guvern pentru ca acest organism să aibă legitimare procesuală pasivă, nu este vorba deci despre un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 pentru ca autoritatea să fie parte în instanţă.
Actele contestate au fost emise de o altă autoritate administrativă Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi prin urmare Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Prin urmare corect prima instanţă în raport de aceste argumente mai sus invocate a apreciat că nici Guvernul şi nici celălalt pârât nu are calitatea procesuală pasivă determinat de faptul neemiterii de către persoanele cu care recurentul a dorit să se judece a actelor contestate în acest litigiu.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de M.L. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva Sentinţei civile nr. 79 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5581/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5614/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
