ICCJ. Decizia nr. 5571/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5571/2011
Dosar nr. 149/44/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2011, reclamanta SC A. SRL Brăila a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare nr. 269 din 7 mai 2010, a raportului de inspecţie fiscală din 7 mai 2010, a dispoziţiei din 7 mai 2010 şi a deciziei din 27 decembrie 2010, acte întocmite de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulate pentru anularea acestor acte.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinută că, prin actele administrative întocmite de autorităţile pârâte au fost stabilite în mod nelegal obligaţii fiscale suplimentare, a căror executare silită, anterior judecării acţiunii în anulare, poate determina imposibilitatea realizării activităţii societăţii, prin blocarea conturilor acesteia.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 193 din 17 iunie 2011, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare din 7 mai 2010, a raportului de inspecţie fiscală din 7 mai 2010, a dispoziţiei din 7 mai 2010 şi a deciziei din 27 decembrie 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, existând în cauză atât un caz bine justificat, cât şi pericolul produceri unei pagube iminente pentru societatea reclamantă.
Din actele depuse la dosar, s-a reţinut că reclamanta are în derulare mai multe contracte comerciale în calitate de antreprenor, precum şi 30 de contracte de leasing financiare pentru achiziţionarea de autovehicule, plătind rate lunare de aproximativ 530.000 RON. Din acest motiv, s-a apreciat că, executarea silită a actelor deduse judecăţii poate prejudicia grav activitatea societăţii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Brăila şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală , solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă pentru suspendarea executării.
Recurentele au susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., art. 1169 din C. civ. şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererilor de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinită în cauză cerinţa cazului bine justificat, deşi actele administrative atacate beneficiază de prezumţia de legalitate, fiind întocmite cu respectarea prevederilor C. proc. fisc.
Referitor la condiţia pagubei iminente , recurentele au arătat că nu au fost administrate probe din care să rezulte un prejudiciu material pentru societatea intimată, care s-ar produce prin executarea silită pentru obligaţiile suplimentare datorate bugetului de stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 din aceeaşi Lege, a autorităţii publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru aceleaşi motive, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat şi în acest caz, măsura de suspendare poate fi dispusă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cele două ipoteze juridice pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral au fost reglementate în conformitate cu Recomandarea nr. R(89) 8 a Consiliului de Miniştri către Statele membre privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, adoptată la 13 septembrie 1989, în sensul că, măsurile de protecţie provizorie, cum este suspendarea executării actului administrativ, pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze grave prejudicii, reparabile doar cu dificultate şi sub condiţia existenţei unui caz bine justificat împotriva validităţii actului respectiv.
Acest cadru legislativ a fost corect analizat de instanţa de fond în raport cu situaţia de fapt concretă dovedită în cauză, constatându-se întemeiat prin hotărârea atacată că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru a fi suspendată executarea actelor administrativ–fiscale contestate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii formulate de intimata-reclamantă pentru anularea lor.
Astfel, s-a considerat că probatoriul administrat evidenţiază suficiente elemente de natură a crea o puternică îndoială asupra legalităţii actelor deduse judecăţii şi asemenea indicii temeinice de nelegalitate constituie un caz bine justificat, prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca o primă condiţie pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În evaluarea acestei cerinţe legale, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra prezumţiei de legalitate de care beneficiază actele administrative şi care constituie obiectul judecăţii pe fondul pricinii, verificând în cadrul procedural instituit de lege pentru măsura provizorie de suspendare, dacă există un caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De asemenea, în mod întemeiat a constatat instanţa de fond ca fiind îndeplinită în cauză şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.
Analizând atât obiectul şi natura activităţii desfăşurate de intimata-reclamantă, cât şi consecinţele care se pot produce prin executarea actelor emise de recurentele-pârâte, instanţa de fond a stabilit corect că există riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
De altfel, dovedirea de către intimata - reclamantă a condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în perioada judecării recursului administrativ a fost constatată şi prin sentinţa nr. 150 din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă prin decizia nr. 4163 din 7 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 7 mai 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală din 7 mai 2010 până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ambele recursuri declarate în cauză ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 193 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5569/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5572/2011. Contencios → |
|---|
