ICCJ. Decizia nr. 5572/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5572/2011
Dosar nr. 1665/90/2011
Şedinţa de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea formulată la data de 28 ianuarie 2011, reclamanta SC C.H. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea cerere de suspendare a executării deciziei de impunere din 5 ianuarie 2011 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în valoare de 523.333 RON, reprezentând TVA şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin sentinţa nr. 324 din 10 iunie 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că nu au fost probate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, cerinţa existenţei cazului bine justificat nefiind astfel îndeplinită.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC C.H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că principalul aspect de nelegalitate al deciziei de impunere îl constituie lipsa oricăror temeiuri de drept care să justifice constatările efectuate de organele fiscale, prin care pe baza unor simple prezumţii, s-a stabilit suplimentar, în mod abuziv, plata sumei de 292.410 RON taxă pe valoarea adăugată, la care s-au adăugat 187.062 RON, majorări de întârziere şi 43.861 RON penalităţi de întârziere.
Acest aspect, a arătat reclamanta, demonstrează îndeplinirea cerinţei cazului bine justificat şi, de asemenea, executarea obligaţiei fiscale ar avea drept consecinţă blocarea activităţii societăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, având de soluţionat contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 5 ianuarie 2011 a dispus prin decizia din 25 martie 2011 în temeiul art. 205 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), art. 214 alin. (1) lit. a) şi art. 216 alin. (4) din C. proc. civ., suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, în raport de împrejurarea că organul de control a sesizat organele de urmărire penală cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei în cadrul procedurii administrative.
Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat instanţei competente pentru anularea acestui act administrativ, pentru a putea apoi, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 să solicite ca până la soluţionarea irevocabilă a cauzei să se dispună suspendarea atât a deciziei nr. 63/2011, cât şi a deciziei de impunere din 2011.
Pe de altă parte nici criticile aduse sentinţei nu sunt întemeiate, instanţa de fond reţinând în mod justificat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa pagubei.
În cauză, nu s-au invocat de către reclamantă motive evidente care să pună la îndoială legalitatea deciziei de impunere, relaţiile comerciale dintre reclamantă şi alte societăţi comerciale furnizoare şi dreptul la deducere a taxei pe valoarea adăugată constituind chestiuni de fond, ce urmează a fi dezbătute şi care nu pot face dovada cazului bine justificat, astfel cum este reglementată această sintagmă de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.H. SRL împotriva sentinţei civile nr. 324/F-Cont din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5571/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5573/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
