ICCJ. Decizia nr. 5573/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5573/2011
Dosar nr. 119/35/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 100/CA/2011 PI din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Anexa Ordinului nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătăţii Bucureşti şi Ordinului nr. 4654/2010 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; a respins atât excepţia inadmisibilităţii acţiunii cât şi acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătăţii şi Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocată de reclamantul B.T., instanţa de fond a reţinut următoarele:
În speţă, reclamantul a invocat în susţinerea excepţiei de nelegalitate că la prevederile art. 3 alin. (2) teza II şi al art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătăţii şi Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, mai adaugă o condiţie pentru a deveni rezident, în sensul că nu este suficientă promovarea examenului de rezidenţiat pentru a deveni rezident, ci şi clasarea în limita locurilor publicate. De asemenea, se afirmă că dovada cea mai evidentă că prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun, s-a adăugat la lege, o reprezintă modificarea legislativă ulterioară, intrată în vigoare la data de 6 februarie 2011 (O.G. nr. 2/2011), prin care a fost eliminat art. 3 alin. (2) teza II din O.G. nr. 18/1999.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind nejustificată susţinerea reclamantului din motivarea excepţiei de nelegalitate în sensul că, prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun nr. 1083/4654/2010 se mai adaugă o condiţie pentru a deveni rezident prin necesitatea clasării în limita locurilor publicate, în condiţiile în care art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009 prevede în mod expres că cifra de şcolarizare a rezidenţilor se aprobă anual prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării. Mai mult, se reţine că prevederile O.G. nr. 18/2009 se referă în mod clar la o selecţie a candidaţilor în vederea confirmării în rezidenţiatul pentru medicina de familie, la promovarea acestei selecţii, la o cifră de şcolarizare aprobată anual, ceea ce înseamnă că sunt confirmaţi în specialitatea medicină de familie candidaţii care, urmare selecţiei au obţinut nu doar un punctaj corespunzător, dar punctajul îi clasifică în numărul de locuri aprobate prin ordin ca şi cifră de şcolarizare pentru specialitatea respectivă [art. 3, art. 13, art. 15 alin. (7) şi alin. (8) din O.G. nr. 18/2009].
A apreciat instanţa de fond că norma contestată este practic în deplină concordanţă nu doar cu cea de nivel superior dar şi cu legislaţia generală, C. mun. care reglementează necesitatea încheierii unui contract individual de muncă care să reglementeze drepturile şi obligaţiile dintre angajat şi angajator. Astfel, pentru a putea fi remuneraţi, pe perioada rezidenţiatului, rezidenţii încheie un contract individual de muncă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii Bucureşti, prin întâmpinare, instanţa de fond a respins-o cu motivarea că, practic, susţinerea pârâtului cum că actele normative aplicabile în cauză nu prevăd posibilitatea emiterii unui ordin al Ministerului Sănătăţii, de confirmare a calităţii de medic rezident în specialitatea medicină de familie, decât pentru persoanele care se clasează pe unul dintre locurile publicate la concurs, constituie o apărare de fond care a fost luată în considerare la soluţionarea fondului cauzei.
În ceea ce priveşte fondul acţiunii în contencios administrativ, examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul B.T. a participat la examenul de rezidenţiat sesiunea 21 noiembrie 2010, în urma efectuării clasamentului final acesta clasându-se în afara numărului de posturi publicate la concurs (480).
Prin adresa din 23 decembrie 2010, pârâtul Ministerul Sănătăţii Bucureşti a refuzat emiterea ordinului de confirmare a calităţii reclamantului de medic rezident specialitatea medicină de familie, pe considerentul că acesta s-a clasat în afara numărului de locuri publicate la concurs.
Instanţa de fond a constatat că, în speţă, metodologia pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat pe post şi pe loc în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 21 noiembrie 2010, a fost aprobată prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 1083/4654/2010, iar cifra de şcolarizare la acelaşi concurs de rezidenţiat a fost aprobat prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 1287/5360/2010, pentru specialitatea de medicină de familie, fiind aprobat un număr de 480 locuri şi posturi, conform anexei nr. 1, Domeniul medicină la Ordinul comun nr. 1287/5360/2010, în urma desfăşurării concursului de rezidenţiat, acestea fiind ocupate în totalitate.
Având în vedere că, reclamantul s-a clasat în afara numărului de posturi publicate la concurs, precum şi respingerea excepţiei de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Ordinul comun nr. 1083/4654/2010, în conformitate cu care ocuparea locurilor în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obţinut, în limita locurilor publicate pentru fiecare domeniu, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 100/CA/2011 din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul B.T., în temeiul art. 3041 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond nu a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 1083/2010 şi Ordinul nr. 4654/2010 în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) texa II şi art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009 care statuează că cei care promovează concursul sau selecţia, după caz, devin rezidenţi în specialitatea respectivă în condiţiile în care la dispoziţiile legale în vigoare la data susţinerii examenului de rezidenţiat, prin dispoziţia legală contestată s-a mai adaugă o condiţie pentru dobândirea calităţii de rezident şi anume clasarea, în urma promovării examenului, în limita locurilor publicate, condiţie care nu apare nicăieri în lege
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de probele administrate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond doar cu privire la respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul comun ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 1083/4654/ 2010 şi se rezumă, sub acest aspect, la reiterarea argumentelor de fapt şi de drept, invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că dispoziţiile legale contestate sunt în deplină concordanţă cu prevederile O.G. nr. 18/2009, norma juridică cu forţă superioară, în vigoare la data de 7 octombrie 2010.
Totodată, se reţine că, instanţa de fond a fost investită, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, cu o excepţie de nelegalitate având ca obiect dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1083/2010 şi Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 4654/2010, în raport de actul normativ, în executarea cărora au fost emise, respectiv O.G. nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, prin raportare la art. 3 alin. (2) teza II şi art. 16 alin. (3) din respectivul act normativ.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Anexa Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 1083/4654/2010, privind aprobarea Metodologiei pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat pe loc şi pe post în medicină, medicină dentară şi familie, sesiunea 21 noiembrie 2010, publicat în M. Oficial al României, Partea I, nr. 680/07.10.2010:
„Ocuparea locurilor în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obţinut, în limita locurilor publicate pentru fiecare domeniu, alcătuindu-se o singură clasificare pentru fiecare domeniu. Pentru rezidenţiatul pe post, clasificarea se face pe fiecare post”.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) teza II din O.G. nr. 18/1999 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, în forma anterioară modificărilor şi completărilor aduse de O.G. nr. 2/2011 şi publicată în M. Oficial al României nr. 77/31.01.2011:
„Rezultatele concursului naţional de rezidenţiat pe locuri şi pe posturi, precum şi rezultatele selecţiei pentru rezidenţiatul în medicină de familie se confirmă prin ordin al ministrului sănătăţii, iar cei care promovează concursul sau selecţia, după caz, devin rezidenţi în specialitatea respectivă”.
De asemenea, art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, prevede că:
„Medicii, medicii dentişti şi farmaciştii care promovează concursul organizat pentru rezidenţiatul pe locuri şi ales loc în specialitate, sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, devenind rezidenţi în specialitatea respectivă, cu pregătire în centrul universitar ales.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, în mod corect a verificat concordanţa actului administrativ supus analizei nu doar în mod trunchiat în raport de textele din O.G. nr. 18/1999 invocate de recurentul-reclamant, respectiv art. 3 alin. (2) teza II şi art. 16 alin. (3), ci în raport şi de alte norme înscrise în respectivul act normativ, cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Astfel, Înalta Curte, constată nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant în sensul că nelegalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 1083/4654/2010 este atrasă de, impunerea, în dezacord cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) teza II şi art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999 , a unei noi condiţii pentru promovarea examenului de rezidenţiat, respectiv încadrarea în numărul de locuri, respectiv posturi stabilite pentru fiecare sesiune de concurs, în condiţiile în care legiuitorul în textele legale, în raport de care au fost emisă norma contestată, a indicat drept condiţie pentru accesul în etapa de rezidenţiat promovarea unui concurs şi nu a unui examen iar de esenţa unei proceduri de concurs este stabilirea unui număr limitat de locuri/posturi.
De asemenea, câtă vreme în cuprinsul O.G. nr. 18/1999 se vorbeşte despre stabilirea unei cifre de şcolarizare anuală [art. 2 alin. (3)] şi se indică drept condiţie pentru confirmarea în rezidenţiat promovarea unui concurs, respectiv a unei selecţii [în art. 15 alin. (7), art. 16 alin. (3)] în mod justificat Ministerul Sănătăţii a stabilit un număr de locuri şi de posturi pentru fiecare specialitate, în raport de care s-a efectuat selecţia candidaţilor pentru fiecare domeniu, pe baza punctajului de promovare obţinut de aceştia în urma examenului de rezidenţiat, din sesiunea noiembrie 2010.
În consecinţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului , au fost emise cu respectarea actului normativ, în executarea căruia au fost emise, O.G. nr. 18/2009, aşa încât urmează a fi înlăturate susţinerile recurentului-reclamant privind încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) teza II şi art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere a excepţiilor de nelegalitate pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins.
Astfel, potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.T., împotriva sentinţei civile nr. 100/CA din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 5572/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5576/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
---|