ICCJ. Decizia nr. 5588/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie de a-i soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i acorde daune cominatorii în valoare de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la vizarea dosarului, precum și la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua și la daune morale de 1.000 RON.
Având în vedere că dosarul reclamantului se află "în lucru" de peste 9 luni de zile, precum și prev. art. 141din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată conform căruia "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii", reclamantul solicită să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței.
La data de 20 mai 2010 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere intrarea în vigoare a O.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie.
La data de 02 iunie 2010, reclamantul și-a precizat acțiunea prin care a solicitat introducerea în cauză a Autorității Naționale pentru Cetățenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtei să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales "de îndată", respectiv 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtei să plătească suma de 100 RON/zi întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii precizării de acțiune și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române la sediul ales.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4795 din 29 noiembrie 2010 a dispus următoarele:
- Admite excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Ministerul Justiției.
- Respinge acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, față de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției este întemeiată în raport de dispozițiile art. 1 și 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie și care stipulează că această autoritate are personalitate juridică în cererile privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române.
Pe fondul cauzei Curtea a constatat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cât privește cele 2 capete de cerere ale acțiunii referitoare la analizarea și avizarea cererii reclamantului în maxim 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea la daune cominatorii se reține că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei se află în curs de soluționare, fiind aplicabile disp. art. 16 alin. (2) lit. a) și c) din lege, președintele Comisiei pentru cetățenie dispunând prin rezoluție solicitarea de relații autorităților cu privire la îndeplinirea condițiilor privind redobândirea cetățeniei române prev. de art. 8 alin. (1) lit. b) și e).
Cum procedura prevăzută de Legea cetățeniei române nr. 21/1991 republicată este în curs, urmând ca dosarul privind pe reclamant să fie verificat la un termen stabilit de președintele Comisiei pentru cetățenie, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.I., susținând în esență, următoarele critici:
1. Instanța de fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertățiilor Cetățenești, în mod greșit instanța a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă întrucât timp de 1 an cererea recurentului s-a aflat în lucru la Direcția cetățeniei ce se afla în subordinea Ministerului Justiției și Libertățiilor Cetățenești.
2. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că nu au fost finalizate verificările pe care Autoritatea Națională pentru Cetățenie le efectuează cu privire la orice dosar la alte autorități, în dosarul cauzei nefiind nici un înscris care să probeze această afirmație.
3. Instanța de fond în mod greșit a reținut că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, întrucât răspunsul primit la data de 2 iunie 2010 prin care a fost informat că dosarul a fost analizat la 27 ianuarie 2010, respectiv și că s-a acordat un nou termen de analizare, pe motivul că nu ar fi sosit relațiile de la autorități, echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
4. în ce privește capătul de cerere privind emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române recurentul a susținut că acest ordin trebuie să fie emis și comunicat în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de maxim 5 luni în care trebuie analizată orice solicitare de redobândire a cetățeniei române.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile formulate și dispozițiile legale incidente pricinii, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, în mod corect instanța de fond a constatat temeinicia acesteia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 și 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, această nou înființată autoritate are personalitate juridică în materie de acordare sau redobândire a cetățeniei române.
Pe de altă parte, prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 11 octombrie 2010 reclamantul a renunțat la judecata în contradictoriu cu Ministerul Justiției, astfel încât critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut, în mod corect, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pe considerentul că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ prin refuzul nejustificat al autorității administrative de a soluționa o cerere înseamnă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
în cauză, însă, nu suntem în ipoteza unui refuz nejustificat, astfel cum acesta este definit de lege, deoarece prin adresa din 2 iunie 2010, petentul a fost înștiințat despre faptul că cererea sa a fost înaintată Comisiei pentru cetățenie și s-a stabilit termenul la care urma să se verifice îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e) din acest act normativ.
Faptul că la termenul din 27 ianuarie 2010, termen acordat pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, aceste verificări nu au fost finalizate, nu este imputabil autorității pârâte atâta vreme cât instituțiile abilitate nu au comunicat relațiile cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) și e).
Pentru considerentele anterior arătate, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5590/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5589/2011. Contencios → |
|---|
