ICCJ. Decizia nr. 5598/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5598/2011
Dosar nr. 5981/1/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta R.R.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, Direcţia Generală pentru Politici şi Resurse Umane, anularea actului administrative din 13 octombrie 2009 şi obligarea pârâtului să emită un ordin prin care să aprobe cererea reclamantei privind schimbarea specialităţii din medicină de familie în specialitatea neurologie.
Prin sentinţa nr. 387 din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată, a dispus anularea actului administrative din 13 octombrie 2009 şi a obligat pârâtul să emită un ordin prin care să dispună schimbarea specialităţii de rezident a reclamantei din medicină de familie în neurologie.
Prin decizia nr. 3008 din 25 mai 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de Ministerul Sănătăţii, Direcţia Generală pentru Politici de Sănătate şi Resurse Umane împotriva sentinţei nr. 387 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta R.R.O.
2. Motivele şi temeiul juridic al contestaţiei în anulare promovată.
Împotriva deciziei nr. 3008 din 25 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat, la data de 20 iulie 2011, contestaţie în anulare contestatoarea R.R.O., prin care a solicitat anularea deciziei contestate cu consecinţa rejudecării cauzei în recurs şi menţinerii hotărârii judecătoreşti pronunţată de către instanţa de fond.
În motivarea căii extraordinare de atac promovate susţine contestatoarea că instanţa de control judiciar în mod greşit a admis recursul promovat de către Ministerul Sănătăţii, prin reţinerea unor aspecte ce nu vizează fondul chestiunii.
Astfel, arată contestatoarea că în cauză ar trebui reţinut faptul că din practica intimatei rezultă un mod discreţionar şi arbitrar în soluţionarea cererilor de schimbare a specialităţii în rezidenţiat întemeiate pe art. 10 alin. (2) din teza a doua din H.G. nr. 899/2002, prezentând cu titlu de exemplu situaţia unui alt caz în care a fost admisă o astfel de cerere deşi solicitantul nu îndeplinea punctajul nici pentru rezidenţiat pe loc şi nici pentru post în noua specializare aleasă.
Mai arată contestatoarea că în mod greşit a fost reţinută de către instanţa de control judiciar apărarea recurentei în sensul că nu ar fi obţinut punctajul necesar pentru a se putea dispune schimbarea specialităţii medicină de familie în specialitatea neurologie întrucât candidatul clasat pe ultimul loc la specialitatea neurologie a obţinut 721 de puncte, iar reclamanta a obţinut doar un punctaj de 660 puncte.
Pe de altă parte, mai consideră contestatoarea că instanţa de control judiciar ar fi trebuit să reţină că aprecierile recurentei în sensul că nici starea de sănătate a reclamantei, astfel cum rezultă din actele medicale, nu o fac incompatibilă exercitării specialităţii de medic de familie, conduc la recunoaşterea oficială a depăşirii competenţei şi atribuţiilor Ministerului Sănătăţii, care se subrogă Colegiului Medicilor, singura autoritate competentă să evalueze un diagnostic.
În drept contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza I din C. proc. civ.
3. Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept reţinut şi faţă de motivele invocate de contestatoare, respective art. 318 teza I din C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.
Potrivit art. 318 teza I din C. proc. civ., contestaţia în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată, Înalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, iar nu stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.
În cauză, contestatoarea, reiterând argumentele expuse de către instanţei de fond în hotărârea recurată, pe care o consideră temeinică şi legală, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanţei de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat probele administrate în cauză de ambele părţi litigante şi a aplicat dispoziţiile legale în materie, în sens contrar opiniei instanţei de fond, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate.
Astfel, prin invocarea nereţinerii de către instanţa de recurs a refuzului nejustificat al Ministerului Sănătăţii în soluţionarea favorabilă a cererii de schimbare a specialităţii de rezident din medicină de familie în neurologie, prin prisma modului discreţionar, abuziv şi discriminatoriu de interpretare a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din H.G. nr. 899/2002 de către autoritatea pârâtă, contestatoarea evocă de fapt greşeli de judecată în procedura de soluţionare a recursului şi nu greşeli materiale în sensul art. 318 din C. proc. civ., ceea ce excede cadrului procedurii de soluţionare a unei contestaţii în anulare,.
Înalta Curte, apreciază faţă de exigenţa textului de lege arătat, că, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, prin raportare la susţinerile referitoare la interpretarea şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor H.G. nr. 799/2002, în raport de care a fost apreciat modul în care autoritatea intimată a procedat la soluţionarea cererii de schimbare a specialităţii în rezidenţiat formulată de contestatoare, reţinând în acest sens că instanţa de recurs, nu s-a aflat într-o confuzie , în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., ci a procedat, în raport de obiectul raportului juridic dedus judecăţii, la aprecierea probelor prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză.
În consecinţă, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare, dedusă prezentei judecăţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.R.O. împotriva deciziei nr. 3008 din 25 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5597/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5604/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
