ICCJ. Decizia nr. 5646/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5646/2011
Dosar nr. 1906/117/2010
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Judecata în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrata iniţial pe rolul Tribunalului Cluj - secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC V.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial ";Dezvoltarea Resurselor Umane"; şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest a solicitat obligarea acestora din urmă la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat ";Activităţi inovatoare şi formare profesională pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii";, şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta SC V.L. SRL, a arătat că între pârâtele M.M.F.P.S. prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial ";Dezvoltarea Resurselor Umane"; şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă cu termen de intrare în vigoare la 9 februarie 2009 (art. 2 alin. (1)). A precizat că obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului intitulat ";Activităţi inovatoare şi formare profesională pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii";.
Reclamanta a mai susţinut că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege, însă răspunsul primit este unul care face trimitere la dispoziţiile contractului care concluzionează în sensul că ";contractul (.) a devenit nul şi neavenit";.
Mai arată reclamanta că dispoziţiile contractului care prevăd că ";contractul (.) a devenit nul şi neavenit";, ca şi consecinţa juridică este inaplicabilă, în dreptul pozitiv românesc întrucât un contract nu poate deveni ";nul"; sau ";neavenit"; prin neexecutarea unor obligaţii convenţionale de către una dintre părţile contractante, în realitate, toate condiţiile impuse de prevederile art. 17 alin. (9) din contract au fost îndeplinite.
În continuare, arată reclamanta,în mod incorect s-a pretins de către pârâte că unul dintre partenerii proiectului, SC P. SRL avea la momentul prezentării documentelor suport în cadrul termenului de 20 de zile de la semnarea contractului datorii la bugetul de stat. Acesta fiind şi contextul în legătură cu care pârâtele au refuzat să îşi execute obligaţiile contractuale.
În realitate, la data încheierii contractului, partenerul reclamantei s-a aflat în procedura de transfer al domiciliului fiscal şi doar la acest moment s-a adus la cunoştinţa partenerului SC P. SRL existenta unor obligaţii de plata accesorii constatate de organele fiscale cu ocazia generării fisei de contribuabil.
Conchide, susţinând că toate aceste obligaţii bugetare au fost achitate astfel cum rezultă din coroborarea conţinutului certificatului de atestare fiscală din 20 februarie 2009 emis de D.G.F.P. Bihor, ordinele de plată din 24 februarie 2009 şi extrasul de cont aferent.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că la data limită de depunere a documentelor suport, conform clauzei din contractul de finanţare, SC P. SRL, în calitate de partener al solicitantului SC V.E. SRL, a prezentat Certificatul de atestare fiscală din 20 februarie 2009 eliberat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bihor - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligaţiilor de plată, şi că în urma analizării acestuia s-a constatat că figura la data de 20 februarie 2009, cu obligaţii de plată către buget, în cuantum de 899 lei, ceea ce atestă faptul că era îndeplinită condiţia rezolutorie.
În ceea ce priveşte clauzele contractuale asumate de către părţi prin semnarea acestora, pârâtul a arătat că în contractul de finanţare este vorba de o condiţie rezolutorie şi nu una suspensivă, cum greşit interpretează reclamanta, condiţia suspensivă fiind cea de a cărei îndeplinire depinde naşterea actului juridic. Ori, în speţa de faţă este vorba despre un contract perfect valabil, dar care, ca urmare a îndeplinirii condiţiei rezolutorii, desfiinţează retroactiv drepturile şi obligaţiile asumate de părţi la încheierea acestuia. Astfel că susţinerea reclamantei potrivit căreia contractul este în vigoare, este lipsită de orice temei legal, contractul în cauză fiind nul şi neavenit conform prevederilor contractuale, de la data îndeplinirii condiţiei rezolutorii.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 2130/2010 pronunţată în data de 11 iunie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi,pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de Apel Cluj, reţinând aplicabilitatea prevederilor art. 10 pct. 1 din Legea nr. 554/2004.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 441/2010 pronunţată în data de 22 noiembrie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC V.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial ";Dezvoltarea Resurselor Umane"; şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord - Vest.
Prin considerentele sentinţei, instanţa fondului, a reţinut, în esenţă, că litigiul are ca obiect contractul de finanţare nerambusabilă, respectiv executarea acestuia de către părţi, reclamanta înţelegând să investească instanţa cu solicitarea de obligare a pârâtelor la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat „activităţi inovatoare şi formare profesională pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii.
Prevederile art. 2 alin. (2) din contractul evidenţiază însă că data de începere a implementării proiectului va fi precizată în notificarea de demarare a proiectului, perioada de implementare fiind de 18 luni.
Arată instanţa că beneficiarul şi partenerul, dobândesc calitatea de ofertanţi, calitate care se păstrează până la momentul semnării contractului de finanţare nerambursabilă, iar pe întreg parcursul acestei perioade, ofertanţii trebuie să se încadreze în condiţiile de eligibilitate. Cocontractantul a solicitat prezentarea certificatului de atestare fiscală.
Astfel, arată instanţa certificatul de atestare fiscală din 20 februarie 2009 eliberat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bihor - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea pentru atestarea obligaţiilor de plată a evidenţiat că SC P. SRL, figura la data de 20 februarie 2009, cu obligaţii de plată către buget, în cuantum de 899 lei.
Aşadar, prevederile art. 17 alin. (9) pct. 1 B alin. (1) lit. a) care stabilesc în mod expres şi fără posibilităţi de interpretare că documentul suport care atestă capacitatea operaţională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent care atestă îndeplinirea obligaţiilor de plată.
Însă, reţine instanţa un astfel de certificat nu a fost prezentat în termenul stabilit de părţi iar ordinele de plată din 24 februarie 2009 şi extrasul de cont aferent nu pot îndeplini această funcţie fiind contrar clauzelor contractuale şi întrucât nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi astfel apreciate nerezultând că nu a fost îndeplinită această obligaţie asumată prin contractului.
Concluzionează instanţa, arătând că acordarea finanţării trebuie să se facă cu respectarea condiţiilor impuse prin legislaţia comunitară sau naţională şi Ghidul Solicitantului, astfel că în lipsa îndeplinirii acestor exigenţe nu se poate pretinde îndeplinirea obligaţiilor de către cocontractant.
3. Recursul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC V.E. SRL, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii şi adaugă la lege.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că sentinţa cuprinde menţiuni contradictorii cu privire la natura juridică a dispoziţiei contractuale care stabileşte cerinţa prezentării certificatului de atestare fiscală de către beneficiar şi, implicit, cu privire la sancţiunea nerespectării acesteia.
În opinia recurentei consecinţele juridice ale neîndeplinirii condiţiei suspensive şi, respectiv, ale neîndeplinirii unei obligaţii (corelative) sunt diferite, iar nelegalitatea sentinţei derivă din echivocul creat asupra naturii juridice a ceea ce a fost denumit de ambele părţi ca fiind „depunerea certificatului de atestare fiscală";.
Recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi motivează că instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi au fost greşit interpretate şi aplicate dispoziţiile legale incidente, în special Regulamentul CE nr. 1605/2002 şi art. 969 C. civ.
Astfel, deşi contractul este încheiat în considerarea dispoziţiilor Regulamentului CE nr. 1605/2002, deşi citat în întregime în cuprinsul considerentelor sentinţei, textul este unul neluat în considerare la interpretarea dispoziţiilor contractului, iar motivarea hotărârii adaugă în mod nepermis la prevederile contractuale.
Susţine că înscrisurile transmise pârâtei sunt apte prin ele însele să facă dovada inexistenţei obligaţiilor fiscale ale partenerului său din moment ce în această materie, dispoziţiile legislaţiei comunitare sunt direct aplicabile, reglementarea comunitară nu pretinde în mod expres prezentarea unui document cu o anume titulatură, iar în speţă a fost îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 93 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1605/2002.
4. Apărările formulate de intimaţi.
Prin întâmpinările formulate, intimaţii Direcţia de Management pentru Programul Operaţional Sectorial ";Dezvoltarea Resurselor Umane";, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord – Vest prin apărările comune au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii prin care prima instanţă a respectat obiectul cererii de chemare în judecată stabilind raporturile reale dintre părţi, autoritate contractantă constată că în concret neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către beneficiar, situaţie în care au devenit incidente prevederile art. 93 alin. (1) lit. d), din Regulamentul CE Euratom nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene, iar conform prevederilor stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală – contractul a devenit nul şi neavenit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept.
Recurenta-reclamantă SC V.E. SRL a investit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea notificării de demarare a proiectului intitulat „Activităţi inovatoare şi formare profesională pentru creşterea adaptabilităţii şi flexibilităţii” prevalându-se de contractul de finanţare pentru acordarea unei finanţări nerambursabile în sumă maximă de 759.560,00 RON, semnat la 09 februarie 2009.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, în cauză fiind incidente dispoziţiile stipulate în contract la art. 17 alin. (9) teza finală.
Calificarea juridică a cauzei prevăzută de art. 9 alin. (7) teza finală din contract a făcut obiectul disputei de opinii între reclamanta-recurentă care susţine că obligaţia de prezentare a certificatului de atestare fiscală este o condiţie suspensivă iar intimatele-pârâte ca fiind o condiţie rezolutorie.
Condiţia ca modalitate a actului juridic civil – reprezintă un eveniment viitor şi nesigur de realizarea căruia depinde însuşi existenţa actului, condiţia sustensivă este aceea de a cărei realizare depinde însăşi naşterea actului juridic şi prin aceasta a drepturilor şi obligaţiilor.
Condiţia rezolutivă este aceea de a cărei realizare depinde desfiinţarea actului juridic civil.
În cauză contractul încheiat de părţi la 09 februarie 2009, cuprinde condiţia ca în termen de 20 zile de la data semnării contractului de finanţare beneficiarul să furnizeze documentele suport respectiv la art. 9 alin. (7) pct. 1 lit. b) - Documente care atestă capacitatea operaţională, este expres prevăzut Certificatul de atestare fiscală eliberat de organul fiscal competent, care să ateste că organizaţia şi-a îndeplinit obligaţiile de plată.
În termenul convenit în contract respectiv, la data de 24 februarie 2009 reclamantul - recurent depune, pentru partenerul SC P. SRL, Certificatul de atestare fiscală nr. 3558 din 20 februarie 2009 emis de către A.F.P. Oradea, unde apar înscrise obligaţii fiscale accesorii în sumă totală de 892 RON, împreună cu ordinele de plată şi un extras de cont.
Astfel documentul suport care, atestă capacitatea operaţională a solicitantului sau partenerului este Certificatul de atestare fiscală iar Ordinele de plată din 24 februarie 2009 şi extrasul de cont aferent nu pot îndeplini această funcţie fiind contrar clauzelor contractuale aşa cum s-a reţinut de prima instanţă, considerentele hotărârii nefiind contradictorii sub acest aspect deoarece aceste documente sunt prevăzute limitativ în art. 17 alin. (9) pct. IB alin. (1) din contract şi în acord cu prevederea din Cap. 8.1 Procesul de contractare, din Ghidul Solicitantului, care precizează că adeverinţa eliberată de A.N.A.F. reprezintă un document esenţial în vederea încheierii contractului de finanţare.
Din acest motiv în mod corect prima instanţă nu a reţinut susţinerea reclamantei potrivit căreia nu a fost posibilă emiterea unui certificat de atestare fiscală care să ateste inexistenţa obligaţiilor fiscale ale partenerului SC P. SRL din considerente exclusiv birocratice şi că înscrisurile transmite pârâtei sunt apte prin ele însele să facă dovada inexistentei obligaţiilor fiscale ale partenerului său.
Cum la data de 20 februarie 2009 partenerul beneficiarului figura cu obligaţii de plată către buget, condiţia rezolutorie prevăzută în contractul de finanţare era îndeplinită.
Fiind în prezenţa unui contract valabil, clauza convenită de părţi nu poate fi decât rezolutorie şi nu suspensivă aşa cum pretinde recurenta-reclamantă, chiar dacă documentele suport cerute de autoritatea contractantă sunt necesare, în etapa de pre-contractare, dar, în situaţia dată de problema absorbţiei fondurilor comunitare a fost adoptată soluţia contractării proiectelor sub condiţie rezolutorie.
În acest sens art. 93 alin. (1) lit. d), din Regulamentul CE Euratom nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene prevede că: Sunt excluşi de la participarea la o procedură de achiziţionare candidaţii sau ofertanţii care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată a contribuţiilor la fondul asigurărilor sociale sau de achitare a impozitelor în conformitate cu prevederile legale ale ţării în care sunt stabiliţi sau ale ţării autorităţii contractante sau ale ţării unde se execută contractul, precum şi prevederile de la Capitolul 4 Eligibilitatea solicitanţilor şi a partenerilor din Ghidul Solicitantului.
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs care vizează interpretarea actului juridic dedus judecăţii, interpretarea şi aplicarea prevederilor legale incidente, inclusiv a Regulamentului CE nr. 1605/2002 nu sunt întemeiate, Înalta Curte reţine că prima instanţă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi a raporturilor reale dintre părţi a constatat în mod corect că în lipsa îndeplinirii exigentelor pentru acordarea finanţării nu se poate pretinde îndeplinirea obligaţiilor de către cocontractanţi.
2. Soluţia instanţei de recurs.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciuna dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.E. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 441/2010 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5603/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5660/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
