ICCJ. Decizia nr. 5718/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5718/2011
Dosar nr.953/57/2011/a1
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 18/2001 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Alba până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii.
În motivarea cererii de suspendare s-a arătat că în perioada 11 aprilie - 29 aprilie 2011 Curtea de Conturi Alba a desfăşurat la sediul reclamantei acţiunea privind „auditul performanţei privind implementarea, administrarea şi gestionarea programului, de identificare şi înregistrare a animalelor şi a utilizării bazei de date în acordarea subvenţiilor şi a altor forme de sprijin din partea statului pe anul 2010, acţiune în urma căreia pârâta a emis Decizia nr. 18/2011.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Încheierea nr. 19 din 11 iulie 2011.
Reclamanta a mai susţinut că punerea în aplicare a măsurilor dispuse de către organul de control presupune pe de o parte un volum colosal de muncă, care s-ar suprapune peste activităţile pe care aceasta le are în derulare şi pe de altă parte ar impune practic modificarea procedurilor de lucru ale APIA, aceste proceduri fiind elaborate şi aprobate de aparatul central al APIA.
Prin Sentinţa nr. 231 din 19 august 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulată de reclamanta APIA, a dispus suspendarea Deciziei nr. 18/2011 până la data soluţionării definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 953/57/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că cererea de suspendarea este întemeiată în considerarea următoarelor argumente.
În ceea ce prieşte cazul bine justificat. S-a reţinut că această condiţie este îndeplinită întrucât reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actelor administrative atacate de natură a ridica îndoieli asupra valabilităţii acestora.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente s-a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, întrucât prin punerea în executare a dispoziţiei Deciziei nr. 18/2011, reclamanta ar fi obligată să reanalizeze toate cererile eligibile privind plăţile naţionale directe complementare autorizate în anul 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale şi de la administraţiile juridice locale, fapt ce ar acrea grave disfuncţionalităţi în activitatea instituţiei reclamante prin supraîncărcarea activităţii şi cheltuieli inutile în cazul ipotetic al admiterii acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Curtea de Conturi a României.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de probele administrate.
Se arată, în recurs că în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond că în cauză cererea de suspendare formulată în baza art. 5 din Legea nr. 554/2004 îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiţia existenţei unor cazuri bine justificate de natură a infirma grav prezumţia de legalitate a Deciziei nr. 18/2011 şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că motivarea instanţei de fond este contradictorie şi nelegală în cauză Decizia nr. 18/2011, prin care au fost dispuse măsuri prin care se urmăreşte înlăturarea unor abateri de către entitatea verificată, fiind legal emisă şi neexistând împrejurări de fapt sau de drept de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea deciziei contestate.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în mod nelegal s-a apreciat a fi îndeplinită această condiţie reclamanta-intimată neaducând probe în acest sens.
Se solicită admiterea recursului în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În mod greşit şi nelegal s-a apreciat de către instanţa de fond în sensul că cererea de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei unor cazuri bine justificate şi a pagubei iminente.
Curtea, verificând în concret probele administrate în raport de actul a cărui suspendare se solicită şi de motivele de recurs apreciază că în cauză cererea de suspendare nu îndeplineşte nici una din condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie cea a existenţei unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea Deciziei nr. 18/2011, Curtea apreciază că aceste împrejurări de fapt şi de drept Decizia nr. 18/2011 prin care s-au stabilit anumite măsuri de remediere a deficienţelor constatate prin Procesul-verbal de constatare nr. 8864 din 29 aprilie 2011 nu a fost emisă în împrejurările de fapt sau de drept de natură a-i infirma prezumţia de legalitate cu privire la măsurile dispuse.
În ceea ce priveşte a doua condiţie în cauză nu s-a probat de reclamanta-intimată existenţa unei pagube materiale iminente, grave şi de neînlăturat pe care măsurile de remediere dispuse i-ar produce-o şi care nu ar putea fi remediată decât prin suspendarea deciziei contestate a cărei legalitate, pe fond urmează a fi analizată în dosarul nr. 953/57/2011.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei civile nr. 231 din 19 august 2011 a Curţii de apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5715/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5722/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
