ICCJ. Decizia nr. 5722/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5722/2011
Dosar nr.1283/44/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1283/44/2010 la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanţii F.(N.)M., F.(N.)Şt.C., P.(P.)Şt.C., C.(B.)I.L.L., T.E.I., N.D.C.S., N.M.M., T.(C.)Al.T., Ş.(S.)I.A.M., N.P.F., D.(D.)V.M., T.(L.)I.I., I.(C.)I.A., T.(O.)I.T., B.(S.)C., C.(M.)N.G., P.(A.)I.L., R.(M.)I.M., I.(L.)M.I., I.(K.)N.V., F.(B.)V.S., P.(O.)P.G., M.(C.)D.V., P.V.V., F.(M.)Gh.I., N.M.I., F.N.G.V., M.V.C., T.(M.)N.N., R.(B.)Gh.M., P.(L.)I.V., B.(V.)Al.L., M.(G.)Şt.A., I.(B.)V.A., C.(H.)A.I., I.(P.)P.G., N.(G.)S.C., C.(C.)M.L., D.N.C., D.T.A.C., S.(Ş.)S.D., D.(I.)V.I., E.(B.)C.M., F.(L.)C.E.L., B.M.C., T.Gh.I., M.J.C., G.J.N., G.I.F., M.C.M., G.N.S., M.(S.)I.G., G.C.O.P., C.N.A., B.V.I., L.T.D., O.Gh.M., M.Gh.R.A., M.I.D., D.(D.)T.G., B.(D.)C.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu sediul în Bucureşti şi Universitatea „Spiru Haret" obligarea acestora la eliberarea diplomelor de licenţă ca urmare a promovării examenului de licenţa sesiunea iulie 2009.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că sunt absolvenţii Universităţii „Spiru Haret" Bucureşti - Facultatea de drept şi Administraţie Publică, Specializarea Drept, forma de învăţământ I.D. şi cu toate că au promovat examenul de licenţă susţinut la data de 4 iulie 2009 cele două pârâte refuză să le emită diplomele de licenţă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 1 noiembrie 2010 pârâta Ministerul Educaţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că diplomele pentru absolvenţii de învăţământ superior, de facultăţi, sunt eliberate de instituţia organizatoare.
Prin cererea adresată instanţei odată cu formularea întâmpinării, pârâta a chemat în garanţie Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului solicitând obligarea acestei instituţii să aprobe tipărirea diplomelor de licenţă sub sancţiunea achitării unor daune cominatorii în sumă de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 4 din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Galaţi a admis ficţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâta Universitatea Spiru Haret să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009, a obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licenţă a reclamanţilor, a respins ca fiind nefondată cererea reclamanţilor privind obligarea la plata daunelor cominatorii a chematei în garanţie şi a respins ca nedovedită cererea reclamanţilor privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
Din adeverinţele emise de pârâta Universitatea „Spiru Haret" rezultă că reclamanţii au fost admişi să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au şi promovat astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverinţele din care rezultă că sunt licenţiaţi în drept.
Referitor la specializarea urmată de reclamanţi pentru care instituţia de învăţământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea a constatat că aşa cum rezultă din comunicatul conducerii universităţii, aceasta informează opinia publică despre faptul că „universitatea Spiru Haret are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăţilor sale".
Din dispoziţiile art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare emis de universitate, rezultă că Universitatea „Spiru Haret" organizează formele de învăţământ la distanţă şi cu frecvenţă redusă, respectând prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995, în art. 4 din Regulament se defineşte noţiunea învăţământului la distanţă, formă de învăţământ absolvită de reclamanţii din prezenta cauză.
Astfel a reţinut Curtea că din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanţii au urmat cursurile organizate de pârâtă şi sunt licenţiaţi în drept motiv pentru care sunt îndreptăţiţi să li se admită şi diplomele de licenţă.
Referitor la excepţia invocată de pârâtă Ministerul Educaţiei şi Cercetării Bucureşti, Curtea a considerat-o nefondată motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetărilor.
Mai mult pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ superior are nevoie de avizul ministerului.
De asemenea Curtea a considerat şi cererea de chemare în garanţie este întemeiată în parte întrucât pentru tipărirea diplomelor de licenţă instituţia de învăţământ are nevoie de avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetaţilor iar din probele administrate rezultă că cele două instituţii s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor.
În ceea ce priveşte obligarea şi la plata daunelor cominatorii s-a reţinut că nu se impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că Ministerului Educaţiei şi Cercetărilor refuză să avizeze tipărirea diplomelor, această instituţie susţinând că a aprobat tipărirea diplomelor cerute de Universitatea „Spiru Haret".
A mai reţinut Curtea că deşi reclamanţii au solicitat ca pârâtele să fie obligate şi la plata cheltuielilor de judecată, acestea nu au făcut dovada cu acte a cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 60 C. proc. civ. în ceea ce priveşte greşita admitere a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta-reclamantă Universitatea Spiru Haret.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit şi nelegal a fost admisă cererea de chemare în garanţie prin care s-a solicitat obligarea recurentului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă pentru reclamanţi.
Aspectele de nelegalitate invocate privind cererea de chemare în garanţie sunt două.
Primul aspect priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului chemat în garanţie privind eliberarea diplomelor pentru absolvenţii învăţământului superior, recurentul arată că în baza OUG nr. 75/2005, a Ordinelor nr. 295/2007 şi a Ordinului nr. 2284/2007, Ministerul Educaţiei nu are competenţa materială de a emite diplome, această atribuţie revenind universităţii - în cauză reclamanta - intimată Universitatea Spiru Haret.
Legat de acest aspect de nelegalitate, recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care a fost acreditată şi autorizată să funcţioneze structurile şi specializările universitare, fără să se ţină cont că actele de studii pot fi eliberate doar pentru absolvenţii care au promovat examenule de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legalităţii în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. În consecinţă universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate.
Iar recurentul nu poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă ci numărul de tipizate trebuie să fie corelate cu numărul absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Al doilea aspect de nelegalitate privind cererea de chemare în garanţie priveşte faptul că aceasta este lipsită de obiect deoarece recurentul a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009, 2010 prin adresele depuse la dosar confirmându-se această situaţie de fapt de care instanţa de fond nu a ţinut cont.
În susţinerea recursului se depun la dosar în baza art. 305 C. proc. civ. adresele menţionate în motivele de recurs.
La dosar reclamanţii-intimaţii au formulat întâmpinări în cauză, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul chemat în garanţie a depus concluzii scrise - „note de şedinţă".
Analizând recursul declarat, în raport de motivele de nelegalitate invocată privind cererea de chemare în garanţie, Curtea va aprecia pentru următoarele considerentele că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa atacată criticată pe motivul greşitei admiteri a cererii de chemare în garanţie este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 60 C. proc. civ. În cauză instanţa de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admitere a cererii de chemare în garanţie, deoarece admiterea cererii de chemare în garanţie asigură efectiv punerea în executare a obligaţiei pârâtei-intimate Universitatea Spiru Haret de eliberare a reclamanţilor-intimaţi, persoane fizice a diplomelor de licenţă obţinute în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009. În cauză există o interdependenţă între cele două obligaţii menţionate în cereri, cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, în raport de competenţa fiecărei autorităţi.
Aspectele de nelegalitate invocate în recurs privind cererea de chemarea în garanţie, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie nu sunt fondate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută deoarece instanţa de fond prin admiterea cererii de chemare în garanţie nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licenţă - atribuţie exclusivă a universităţii ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularea tipizate a diplomelor de licenţă pentru reclamanţii-intimaţi condiţie în baza căreia Universitatea Spiru Haret este în imposibilitate de a elibera diplome de licenţă. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competenţa exclusivă a recurentului conform Ordinului nr. 2284/2007.
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern, prin care Universitatea Spiru Haret a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind învestită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Pe situaţia de fapt, care priveşte cererea de chemare în garanţie este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licenţă, iar dreptul absolvenţilor de a li se elibera diplomele de licenţă nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanţie.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor OG nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la program de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, Curtea apreciază că acest act normativ nu este aplicabil, reclamanţilor-intimaţi, care au susţinut examenul de licenţă în iulie 2009, iar în raport de dispoziţiile art. 3 pentru studenţii vizaţi - înmatriculaţi în anul I în perioada 2005 – 2008, recurentul nu a probat elaborarea unei metodologii aprobate prin ordin prin care să se clarifice dreptul acestor absolvenţi de a-şi continua studiile la specializări acreditate. Pe cale de consecinţă Curtea apreciază că în cauză, recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă, pe cererea de chemare în garanţie, fiind debitorul obligaţiei pretinse a fi executată.
Excepţia lipsei de obiect nu poate fi reţinută deoarece adresele depuse la dosar, inclusiv în recurs nu probează cu certitudine obligaţia de eliberare a avizului solicitat, ţinându-se cont şi de poziţia oscilantă a autorităţii. Pe de o parte arată că a eliberat avizele solicitate şi a soluţionat integral cererile Universităţii Spiru Haret, iar pe de altă parte se susţine că reclamanta-intimată Universitatea Spiru Haret nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi specializării neacreditate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 4 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5718/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5724/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
