ICCJ. Decizia nr. 5724/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5724/2011
Dosar nr.2439/109/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 22 iunie 2010, reclamantul A.D..D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi B.G. - Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să emită în favoarea sa un ordin de salarizare pentru gradaţia de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 şi în continuare, timp de 4 ani; obligarea în solidar a pârâţilor să-i plătească gradaţia de merit de 20% din salariul brut, începând cu iulie 2008 şi în continuare timp de 4 ani, iar în subsidiar obligarea la plata gradaţiei de merit începând cu data rămânerii definitive a sentinţei ce se va pronunţa în cauză; obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data acordării gradaţiei de merit ce i se cuvine.
În motivarea acţiunii formulate, reclamantul a arătat că este profesor de matematică la Grupul Şcolar Ion Cantacuzino Piteşti, iar prin Sentinţa civilă nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Argeş, pârâtul Inspectoratul Şcolar judeţean Argeş a fost obligat să reevalueze dosarul depus de reclamant în sesiunea 2008 pentru acordarea gradaţiei de merit, prin luarea în considerare a 4 ani de activitate.
A mai arătat reclamantul că în urma reanalizării dosarului contestatorului, în baza sentinţei mai sus amintite, I.S.J. Argeş prin Procesul-verbal nr. 4916 din 23 iunie 2009 i-a acordat 174 de puncte, adică cu mult peste punctajul de 150 pe care l-a obţinut ultimul candidat căruia i-a fost acordată gradaţie de merit.
A învederat reclamantul că după stabilirea acestui punctaj, potrivit prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, pârâtul I.S.J. Argeş trebuia să-i acorde gradaţia de merit ce i se cuvine, imediat după rămânerea irevocabilă a sentinţei, însă acest lucru i-a fost refuzat constant.
Astfel, s-a arătat că pârâţii I.S.J. Argeş şi B.G. nu au solicitat ministerului să emită în favoarea sa ordin de salarizare cu gradaţia de merit, iar ministerul a refuzat să emită ordinul de salarizare, toţi cei trei pârâţi având o atitudine oscilantă.
La 21 octombrie 2009, pârâtul B.G. a comunicat ministerului că reclamantul poate beneficia de ordinul ministrului privind gradaţia de merit pentru ca ulterior abuziv să-i comunice că trebuie să se prezinte la un nou concurs pentru gradaţia de merit.
La data de 13 septembrie 2010, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sporturilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare la 12 noiembrie 2010 solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.
Faţă de capătul doi de cerere s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, arătând că nu poate fi obligat la plata drepturilor băneşti în condiţiile în care nu este angajatorul reclamantului, calitatea aparţinând directorului unităţii de învăţământ, potrivit art. 11din Legea nr. 128/1997.
La data de 20 septembrie 2010 şi pârâtul B.G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv ca neîntemeiată.
La termenul din data de 11 noiembrie 2010 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Argeş invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sporturilor prin întâmpinare.
Prin Sentinţa nr. 1502/CM din 15 Noiembrie 2010, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
După trimiterea dosarului la Curtea de Apel Piteşti, competentă să soluţioneze cauza potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, Inspectoratul Şcolar Argeş a depus din nou întâmpinarea, însoţită de înscrisuri.
Pârâtul B.G. a formulat din nou întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin Sentinţa nr. 183/R-CONT din 23 februarie 2011 Curtea de Apel Piteşti â respins excepţiile inadmisibilităţii pentru primul capăt de cerere şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, faţă de-al doilea capăt de cerere, invocate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi de B.G.; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A.D.D.; a obligat pe pârâtul MECTS să emită ordin de salarizare pentru gradaţia de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 şi în continuare, timp de 4 ani, în favoarea reclamantului; a obligat pe pârâtul I.S.J. Argeş să plătească reclamantului gradaţia de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 şi în continuare, ţinând seama de intrarea în vigoare a Legii 330/2009 a respins cererea de obligare a pârâţilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi B.G. în solidar cu I.S.J. Argeş, la plata acestor drepturi şi a respins cererea de obligare a pârâţilor la 500 RON pe zi de întârziere, ca penalităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Astfel învestită, Curtea, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în ceea ce priveşte capătul al doilea al cererii, a constatat că aceasta nu poate fi primită.
Într-adevăr, între reclamant şi pârât nu există raport juridic care să întemeieze dreptul reclamantului de a solicita plata diferenţei de salariu constând în procentul de 20% aferent gradaţiei de merit.
Însă, calitatea procesuală pasivă a ministerului poate fi reţinută în condiţiile în care, din probele administrate s-ar releva nerespectarea obligaţiilor legale, cu consecinţa producerii de prejudicii reclamantului.
De asemenea, în ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului B.G. s-a constatat că aceasta nu este întemeiată în ce priveşte capătul al doilea de cerere, devreme ce este posibil să se reţină din probele administrate că prin atitudinea personală a acestuia s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului, reţinându-se aceeaşi argumentare ca la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de MECTS.
Cu privire la primul capăt de cerere s-a constatat că excepţia nu se impune a fi analizată, în condiţiile în care cererea a fost formulată cu privire la acesta, numai în raport cu pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului.
Pe fond, Curtea a reţinut că potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi cel de conducere din unităţile de învăţământ, cu performanţe deosebite în inovarea didactică, în pregătirea preşcolarilor sau a elevilor, în pregătirea elevilor distinşi la concursuri şcolare, faza naţională şi internaţională, care au o vechime de peste 3 ani în învăţământ, poate beneficia de gradaţia de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază al funcţiei sau postului persoanei în cauză. Gradaţia de merit face parte din salariul de bază şi constituie bază de calcul pentru sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Alin. (6) din acelaşi text arată că, gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 4 ani, iar personalul didactic care a beneficiat de gradaţie de merit poate participa din nou la concurs.
Ordinul MECT nr. 2575/2007, în vigoare la data analizării dosarului reclamantului, pentru acordarea gradaţiei de merit, prevede procedura de urmat.
În cazul reclamantului, procedura a fost particularizată de faptul că recalcularea punctajului şi analizarea dosarului de obţinere a gradaţiei de merit s-au realizat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, care a obligat la recalculare.
Astfel s-a apreciat că după acest moment procedura nu trebuie reluată din acest punct, în caz contrar urmând ca reclamantul, deşi câştigător într-o procedură judiciară în contradictoriu cu autoritatea pârâtă, să nu poată beneficia de efectele hotărârii judecătoreşti. De altfel, recalcularea şi acordarea punctajului trebuia să fie urmată de actele procedurale prevăzute de lege, respectiv validarea şi înaintarea acesteia la MECT, pentru emiterea ordinului.
S-a apreciat că în prezenta cauză, dreptul reclamantului la obţinerea gradaţiei de merit, în anul 2008, deşi necontestat, nu a fost efectiv exercitat, deoarece inspectorul şcolar general al I.S.J. Argeş nu şi-a îndeplinit obligaţia de a emite hotărârea asupra rezultatului concursului, iar Consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar nu a înaintat lista candidatului validat la Direcţia generală managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru emiterea ordinului ministrului.
Mai mult, prin adresa nr. 2297 din 18 martie 2010, I.S.J. Argeş transmite ministerului că I.S.J. nu poate solicita emiterea ordinului de către MECTS în ce-l priveşte pe reclamant, întrucât nu există locuri disponibile, cele 340 de locuri privind acordarea gradaţiei de merit, după 01 iulie 2008, respectiv 356 locuri după 01 iulie 2009, fiind repartizate în totalitate.
Astfel a concluzionat Curtea că cererea nu este inadmisibilă, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să emită în favoarea reclamantului un ordin de salarizare pentru gradaţia de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 şi în continuare, timp de 4 ani.
În privinţa drepturilor băneşti aferente, cum nu s-a putut reţine culpa acestui pârât, dimpotrivă, procesul fiind determinat de atitudinea I.S.J. Argeş, acesta a fost obligat la plata acestor drepturi, respectiv gradaţia de merit de 20% din salariul brut, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu luna iulie 2008. Susţinerile invocate în sprijinul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, nu au putut fi reţinute. Dacă OUG nr. 32/2001 prevede expres finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, nu înseamnă că numai autorităţile respective au calitate procesuală pasivă. De asemenea, nu s-a putut reţine că dacă potrivit Legii nr. 128/1997, angajator este unitatea de învăţământ, numai acesta poate achita drepturile băneşti cuvenite, în condiţiile în care inspectoratul avea atribuţii certe în stabilirea drepturilor în discuţie, care trebuiau cuprinse în buget, şi nu şi le-a îndeplinit.
În ce priveşte pe pârâtul B.G., s-a constatat pe de o parte că acesta a acţionat nu ca persoană fizică ci ca autoritate publică - inspector general al I.S.J. Argeş, care are potrivit legii competenţa în îndeplinirea procedurii prevăzute de Ordinul MECT nr. 2575/2007.
Pe de altă parte, aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a putut fi realizată, în condiţiile în care, la momentul calculării punctajului obţinut de către reclamant, pârâtul nu deţinea funcţia de inspector pentru a putea contribui la elaborarea, emiterea sau încheierea actului.
Ca atare, s-a reţinut că sumele respective trebuie puse în sarcina autorităţii care nu a respectat prevederile legale, referitoare la procedura de urmat în cazul acordării gradaţiei de merit, anume I.S.J. Argeş. Prin urmare, cererea de obligare la plată în solidar a celor doi pârâţi, a fost respinsă.
De asemenea instanţa văzând că art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009, obligarea la plata drepturilor băneşti nu s-a putut dispune decât pe perioada de activitate a legii, urmând ca începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 să se ţină seama de prevederile acesteia.
În cauză, în privinţa pârâtului MECT nu s-a putut dispune obligarea la penalităţi în condiţiile în care nu i s-a putut reţine o culpă în neemiterea actului atacat, iar reclamantul nu a solicitat aplicarea penalităţii până la emiterea efectivă a ordinului.
În privinţa sumelor ce se vor acorda, nu s-a putut dispune penalitatea, deoarece această situaţie nu se încadrează în ipotezele enumerate de lege.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs Inspectoratul Judeţean Argeş şi Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului.
În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat în privinţa drepturilor băneşti aferente că obligaţia de plată a gradaţiei de merit către reclamant îi revine acestuia.
Astfel, a susţinut recurentul că în conformitate cu dispoziţiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învăţământului, cu modificările aduse prin Legea nr. 354/2004, unităţile de învăţământ sunt finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de la bugetul de stat şi din alte surse, astfel că ordonatorul principal de credite este primarul.
Prin urmare, consideră recurentul că acesta nu are obligaţii cu privire la salarizare şi în consecinţă nu poate plăti diferenţele de drepturi salariale, neavând calitatea de ordonator principal de credite pentru unităţile de învăţământ preuniversitar.
Totodată, recurentul a susţinut că şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale privind evaluarea activităţii reclamantului, în urma soluţionării contestaţiei acestuia, şi a înaintat ministerului documentaţia necesară în vederea elaborări ordinului pentru acordarea gradaţiei de merit, astfel că nu se poate reţine o atitudine culpabilă a acestuia, îndeplinindu-şi obligaţia legală prin hotărârea nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1824/109/2008.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a criticat sentinţa atacată invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 7 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, o primă critică adusă hotărârii instanţei de fond, vizează respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurent, acesta apreciind că motivarea instanţei de fond cuprinde argumente contradictorii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât între minister şi reclamant nu există un raport de angajat-angajator.
Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că deşi prin sentinţa criticată s-a reţinut că nu există o culpă a ministerului pentru neemiterea ordinului în discuţie, instanţa a obligat totuşi ministerul la emiterea acestui act administrativ.
Totodată, susţine recurentul că instanţa de fond a admis în mod netemeinic acţiunea reclamantului şi l-a obligat la emiterea ordinului privind acordarea salariului de merit, fără respectarea procedurii prevăzute de dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 cât şi a Ordinului nr. 2575/2007 privind aprobarea Metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit şi a salariului de merit în învăţământul preuniversitar.
În consecinţă, apreciază recurentul că prin obligarea sa la emiterea unui act administrativ în alte condiţii decât cele legale, se impune admiterea recursului formulat şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii reclamantului.
Intimatul A.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond şi respingerea recursurilor formulate, susţinând în esenţă că, prin sentinţa criticată au fost soluţionate în mod corect atât excepţiile invocate cât şi acţiunea pe fond.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate.
1. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş
Criticile formulate de recurentul-pârât vizează, în principal, obligarea sa la plata gradaţiei de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 şi în continuare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, către reclamant, recurentul apreciind că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile legale în ceea ce priveşte acordarea drepturilor salariale reprezentând gradaţia de merit a acestuia.
Instanţa de control judiciar constată că aceste critici sunt nefondate, prin sentinţa atacată stabilindu-se în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în cauză culpa recurentului-pârât constând în nerespectarea metodologiei stabilită prin Ordinul MECT nr. 2575/2007 privind acordarea gradaţiei de merit.
În conformitate cu prevederile ordinului, recurentul-pârât avea obligaţia după recalcularea punctajului şi analiza dosarului de obţinere a gradaţiei de merit ca urmare a hotărârii nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 - pronunţată de Tribunalul Argeş, să comunice celuilalt pârât această situaţie, în vederea emiterii ordinului ministrului.
Cum recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii legale, respectiv deşi a adus la cunoştinţa ministerului reevaluarea dosarului de gradaţie de merit de către comisia de soluţionare a contestaţiei, cât şi punctajul nou stabilit conform Procesului-verbal nr. 4916 din 23 iunie 2009, nu a solicitat emiterea ordinului dosarul înaintat nefiind însoţit de adresa prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. (10) lit. a) din Ordinul nr. 2575/2007.
În consecinţă, Înalta Curte constată că obligarea recurentului-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş la plata drepturilor băneşti reprezentând gradaţia de merit către reclamant este legală şi temeinică în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru angajarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul produs reclamantului, ca urmare a neacordării drepturilor sale legale.
Din perspectiva dispoziţiilor legii contenciosului administrativ mai sus menţionate, susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite sunt irelevante, întrucât astfel cum s-a dovedit în cauză intimatul-reclamant a fost vătămat în dreptul său legal de către recurentul-pârât care nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale, nerespectând şi nefinalizând procedura legală stabilită prin Ordinul MECTS în vederea emiterii ordinului de acordare a gradaţiei de merit.
Pentru aceste considerente Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică iar recursul declarat este nefondat.
2. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Criticile formulate de recurent în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, nu pot fi reţinute instanţa apreciind în mod corect în raport de obiectul cauzei, faptul că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că obiectul cauzei îl constituie refuzul nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului cu privire la drepturile salariale neacordate, constând în gradaţia de merit, susţinerile recurentului-pârât cu privire la lipsa unui raport juridic de muncă între acesta, în calitate de angajator şi intimat în calitate de angajat sunt irelevante în cauză, litigiul dintre părţi neavând natura juridică a unui conflict de muncă.
Pe de altă parte, recurentul-pârât fiind, conform atribuţiilor legale prevăzute de art. 50 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 128/1997, emitentul actului administrativ - respectiv a ordinului privind acordarea gradaţiei de merit - pe care intimatul-reclamant l-a solicitat soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea drepturilor băneşti reprezentând gradaţia de merit este legală şi temeinică.
Nici criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe fondul cauzei nu pot fi reţinute.
Faptul că prin sentinţa criticată s-a reţinut culpa exclusivă a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş pentru neemiterea ordinului respectiv, prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege, respectiv a dispoziţiilor Ordinului nr. 2575/2007, nu exclude posibilitatea legală a instanţei de a dispune obligarea autorităţii pârâte la emiterea actului administrativ conform procedurii legale şi a competenţelor legale stabilite prin acest ordin, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.
De altfel reţinerea culpei exclusive a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş a impus angajarea răspunderii acestuia pentru plata despăgubirilor către reclamant şi respingerea acestui capăt de cerere faţă de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 183/R-Cont din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Obligă recurenţii la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5722/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5725/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
