ICCJ. Decizia nr. 5733/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5733/2011
Dosar nr.1292/54/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul M.P.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat obligarea acestuia la eliberarea, în fotocopie, a următoarelor documente: raportul înlocuitorului comandantului Şcolii de Aplicaţie pentru Chimie Militară cu nr. 404 din 25 iulie 1997 şi Ordinul Şefului Statului Major General cu nr. SG-10 din 25 septembrie 1997, precum şi la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Prin Sentinţa civilă nr. 511 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului ca rămasă fără obiect, reţinând faptul că pe parcursul derulării procesului, urmare a demersurilor instanţei, pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile, fiind comunicate reclamantului documentele solicitate.
Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat recurentul-pârât a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că ar fi vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii formulate de reclamant, având în vedere că eliberarea unei copii xerox a actului solicitat ar fi însemnat încălcarea prevederilor art. 31 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 182/2002 privind protecţie informaţiilor clasificate, astfel că acţiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată şi nu ca rămasă fără obiect iar cererea de acordare a cheltuielilor trebuia respinsă, deoarece, pe de o parte, reclamantul ar fi căzut în pretenţii, iar pe de altă parte, nu poate fi reţinută culpa procesuală a Ministerului Apărării Naţionale.
Intimatul M.P.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică, susţinând în esenţă că, în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată, faptul că recurentul-reclamant şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a celor două acte solicitate ca urmare a demersurilor făcute de către instanţă şi în consecinţă, în mod corect acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În fapt, intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de judecată solicitând obligarea pârâtului la eliberarea unor copii xerox de pe ordinul de trecere în rezervă şi a raportului înlocuitorului comandantului Şcolii de Aplicaţie pentru Chimie Militară documente emise la data de 25 septembrie 1997 şi respectiv 25 iulie 1997, cererea sa adresată pârâtului, nefiind soluţionată favorabil.
În cursul soluţionării cauzei, recurentul-pârât a comunicat copiile documentelor solicitate, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acţiunea a rămas fără obiect şi a respins-o ca atare.
Susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora refuzul de comunicare al copiilor xerox ale documentelor solicitate ar fi fost justificat, întrucât acestea conţineau informaţii clasificate nu pot fi reţinute, întrucât termenul maxim de clasificare al informaţiilor secrete de serviciu şi de aplicare a măsurilor de protecţie corespunzătoare este de 5 ani, conform prevederilor art. 3 din Dispoziţia pentru aprobarea „I.A.-40.1, Metodologia privind întocmirea listei cu informaţiile secrete de serviciu specifice unităţii militare şi declasificarea informaţiilor clasificate în Ministerul Apărării Naţionale".
În speţă actele respective au fost emise în anul 1997 astfel că la momentul solicitării formulate de intimatul-reclamant termenul maxim de clasificare era expirat astfel că informaţiile respective intrau sub incidenţa dispoziţiilor art. 13 din dispoziţia mai sus menţionată în sensul că urmau a fi declasificate, după expirarea termenului maxim anterior precizat.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată sunt de asemenea nefondate, instanţa de fond aplicând în mod corect, dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenţii, va fi obligată la cerere să plătească aceste cheltuieli.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ. şi în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva Sentinţei nr. 511 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5727/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5736/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
