ICCJ. Decizia nr. 5798/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5798/2011
Dosar nr. 3193/2/2010
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea primei instanţe:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2010, reclamantul Z.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, să i se acorde dreptul salarial cuvenit sub forma sporului de stabilitate de 14% începând cu luna martie 2009, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este salariat al autorităţii pârâte din anul 2004, că din anul 2006 are statut de funcţionar public parlamentar şi că având acelaşi statut cu personalul din aparatul celor două Camere ale Parlamentului trebuia să beneficieze de sporul de stabilitate de 14%, aşa cum au beneficiat ceilalţi angajaţi ai instituţiei pârâte, începând cu anul 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4319 din 3 noiembrie 2010 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 121 alin. (5) din Legea 53/1991, potrivit cărora „5) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.";
Pe de altă parte, instanţa a constatat că art. 26 alin. (1) din Legea 164/2001 prevede că „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării";
A apreciat Curtea că aceste dispoziţii se referă în general la drepturile pe care pensionarii militari le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea 53/1991 se referă în mod special la un anumit drept respectiv la dreptul la sporul de stabilitate. Legea 164/2001 prevede în mod general că pensionarii militari beneficiază de drepturile specifice funcţie publice pe care sunt angajaţi (exprimarea expresă referindu-se doar la sporul de vechime) în timp ce Legea 53/1991 prevede în mod expres interdicţia de acordare a unui anumit spor, respectiv sporul de stabilitate, în cazul angajării după pensionare.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţia expresă a Legii 53/1991 Curtea a constatat că reclamantul nu era îndreptăţit la plata acestui spor chiar dacă beneficia de pensie militară, astfel încât acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă că în mod greşit prima instanţă a reţinut că în cauza sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 53/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 127/1997, în sensul ca dreptul la sporul de stabilitatea nu poate fi acordat unui angajat după pensionare.
A susţinut recurentul că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea 164/2001 privind pensiile militare de serviciu, persoanele care beneficiază de pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durată nedeterminată sau pe durata determinată, după caz, inclusiv in sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate. Ca atare, referirea la prevederile dispoziţiilor art. 121 alin. (5) din Legea nr. 127/1997 care a modificat Legea nr. 53/1991, cu privire la sporul de stabilitate, e greşita, întrucât ulterior, prin Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în art. 26 alin. (1) se prevede că persoanele care beneficiază de pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durata nedeterminată sau pe durata determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate.
A susţinut, totodată că Legea nr. 164/2001 este o lege speciala, care se referă la pensiile militare de stat şi a clarificat problema drepturilor salariale ale personalului militar angajat după pensionare, iar interdicţia prevăzuta de Legea nr. 127/1997 art. 12 alin. (5) se refera la dreptul comun.
Legea nr. 164/2001 fiind o lege speciala, deroga de la dispoziţiile dreptului comun si din acest motiv s-a prevăzut ca personalul militar reangajat după pensionare sa beneficieze de drepturile salariale a funcţiei in care a fost angajat.
A conchis recurentul că interdicţia prevăzuta de art. 121 alin. (5) din Legea nr. 127/1997 nu se referă la personalul militar reangajat după pensionare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul Z.T. a fost încadrat pe bază de cumul al pensiei militare cu salariul, în calitate de funcţionar public parlamentar din anul 2004.
Prin acţiunea ce face obiectul cauzei, a solicitat să i se acorde sporul de stabilitate de 14%, introdus prin Legea nr. 127/1997, începând cu luna martie 2009, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 127/1997 prin care s-a modificat Legea nr. 53/1991: (1) Salariaţii care au o vechime în muncă în cadrul aparatului Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, de cel puţin 2 ani, primesc lunar un spor de stabilitate de 5%, calculat la salariul de bază.
(1) Pentru fiecare an de vechime în muncă, care depăşeşte pragul de 2 ani, la procentul prevăzut la alin. (1) se adaugă câte 3 procente.
(2) Sporul de stabilitate, acordat în condiţiile alin. (1) şi (2), nu poate depăşi 20% din salariul de bază.
(3) Sporul de stabilitate se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea prevăzută la alin. (1) şi (2).
(4) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.
Înalta Curte constată că sporul solicitat de reclamant, prevăzut pentru funcţionarii parlamentari a fost introdus prin Legea nr. 127/1997, art. 121, ceea ce determină caracterul special al acestei norme.
La alin. (5) al acestui articol se menţionează, expres că „sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare";.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţia expresă şi specială a Legii nr. 127/1997, care a modificat Legea nr. 53/1991, Înalta Curte constată că reclamantul nu era îndreptăţit la plata sporului de stabilitate chiar dacă beneficia de pensie militară.
Dispoziţiile Legii nr. 164/2001, art. 26 alin. (1), invocate de recurentul reclamant în susţinerea cererii au caracter general în raport cu prevederile art. 127/1997. Aceste dispoziţii se referă în general la drepturile pe care pensionarii militari le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea 53/1991 se referă în mod special la un anumit drept, respectiv la dreptul la sporul de stabilitate, stabilind în mod expres interdicţia de acordare a acestui spor, în cazul angajării după pensionare.
În concluzie, ţinând cont de principiul conform căruia legea specială derogă de la dispoziţiile legii generale, principiu de altfel menţionat chiar de către recurent prin motivele de recurs prezentate şi în raport cu caracterul special al normelor prevăzute de art. 121 din Legea nr. 127/1997, cererea reclamantului este neîntemeiată.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.T. împotriva sentinţei nr. 5212 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5784/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5811/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
