ICCJ. Decizia nr. 585/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 585/2011
Dosar nr. 7084/2/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fond, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.Ş.C., în sensul că a fost constatată existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului I.Ş.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse, întrucât, prin prezenta acţiune, C.N.S.A.S. nu solicită instanţei să se constate existenţa calităţii pârâtului de ofiţer al Securităţii, ci constatarea existenţei calităţii acestuia de lucrător al Securităţii, în înţelesul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Din preambulul OUG nr. 24/2008 şi aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, scopul ordonanţei este cel de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică – publicarea în M. Of., fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora.
Instanţa a constatat că legiuitorul a recunoscut interesul opiniei publice de a fi informată cu privire la persoanele care au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, acesta fiind interesul promovării prezentei acţiuni în constatare.
Instanţa a reţinut că este neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 potrivit cărora acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, de către C.N.S.A.S.
Instanţa este sesizată cu acţiunea în constatare ulterior aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 8 lit. a) din aceeaşi ordonanţă, a notei de constatare întocmită de direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la existenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
Aprobând nota de constatare, Colegiul dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator ale acesteia, în condiţiile art. 11 din ordonanţă.
Se constată că acest act normativ conferă C.N.S.A.S. legitimare procesuală activă în cauză, în mod eronat apreciind pârâtul că C.N.S.A.S. acţionează în calitate de reprezentant al persoanei care a solicitat verificarea calităţii de lucrători al Securităţii pentru toţi ofiţerii menţionaţi în dosarul având cota I 3756.
În consecinţă, sunt irelevante în soluţionarea acestei excepţii susţinerile pârâtului care vizează modalitatea în care reclamantul putea reprezenta în judecată persoana respectivă.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de căpitan în anii 1983, 1985, 1986 şi 1987 şi, respectiv, maior în anul 1987, şef de colectiv în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Dolj, Serviciul 2 în anii 1985, 1986 şi 1987.
Dosarul având la C.N.S.A.S. cota R 2190 îl are ca titular pe R.I. – tehnician la Întreprinderea Tăbăcăria Bucovăţ, recrutat în calitate de colaborator deoarece în biroul tehnic al întreprinderii nu era o reţea informativă suficientă pentru a se efectua o supraveghere informativă corespunzătoare, în acest compartiment fiind lucrat în dosar de urmărire informativă inginerul R.D. – sectant, care a cerut emigrarea în SUA, împreună cu părinţii şi ceilalţi fraţi.
În acest dosar se află Nota de analiză din 23 octombrie 1985, aprobată prin semnătură olografă de către pârât din cadrul I.J. Dolj, serviciul II, şef colectiv - în care este analizată activitatea acestui colaborator şi se precizează că pentru viitor se impune o reinstruire a acestuia cu sarcini privind starea de spirit din rândul personalului din unitate, comentarii negative la adresa orânduirii, colportări ale ştirilor de radio străine.
Prin rezoluţia întocmită şi semnată olograf de către pârât la Nota de analiză din 10 noiembrie 1987, acesta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la activitatea desfăşurată de unul dintre locotenenţii de Securitate care nu prezintă notele informative atunci când le primeşte, putându-se ridica semne de întrebare cu privire la obiectivitatea întâlnirilor efectuate cu sursa.
Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Potrivit acestor dispoziţii, lucrător al Securităţii este orice persoană care având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 – 1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi în această calitate a desfăşurat activitate de dirijare a informatorilor Securităţii, aceasta constând în instruirea informatorilor prin stabilirea sarcinilor ce le revin, aducerea la cunoştinţă a acestor sarcini, preluarea notelor informative date de către aceştia.
Rezultatul dirijării informatorilor de către pârât s-a concretizat în notele informative furnizate de către aceştia prin care erau prezentate date referitoare la viaţa persoanelor semnalate cu manifestări ostile.
Activităţile desfăşurate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Susţinerea din întâmpinare potrivit căreia organul de securitate şi-a desfăşurat activitatea în baza unei legi fundamentale şi a altor legi organice nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care dispoziţiile legale ce definesc noţiunea de lucrător al securităţii nu fac nici o distincţie în acest sens, după cum activităţile s-au desfăşurat în temeiul şi cu respectarea legislaţiei sau nu au avut temei legal.
De asemenea, se constată că OUG nr. 24/2008 nu condiţionează existenţa calităţii de lucrător al securităţii de cauzarea, de către cel care a avut această calitate, a unor prejudicii materiale sau morale unor persoane, de natura celor enumerate de pârât, astfel încât nu constituie un argument în favoarea respingerii acţiunii faptul că nu s-a dovedit în cauză că în urma activităţilor pârâtului s-a procedat la arestarea, cercetarea şi condamnarea unei persoane pentru vederile sale politice sau religioase, la schimbarea sau pierderea locului de muncă, îngrădirea dreptului de a învăţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece nu s-a răspuns la toate cererile şi apărările părţilor, respectiv, nu s-a răspuns la excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S. şi la cererea de conexare cu Dosarul nr. 12786 vol. I şi II aflat la C.N.S.A.S. Totodată, hotărârea este nemotivată, nefiind arătate argumentele juridice care au dus la adoptarea soluţiei pronunţate;
- pe fondul cauzei soluţia pronunţată este greşită, deoarece nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral sau material pe care reclamantul - recurent să-l fi produs vreunei persoane ce ar fi fost urmărită.
Recurentul şi-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond cuprinde elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ., iar motivarea conţine referiri la toate probele dosarului, precum şi argumentele în fapt şi în drept care au format convingerea instanţei privind soluţia pronunţată.
Instanţa a respins în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.N.S.A.S., având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, potrivit cărora acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce de către această instituţie, ce are astfel legitimarea procesuală activă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind cererea de „conexare" a prezentului dosar cu un alt dosar ce se află la C.N.S.A.S., o astfel de cerere - menţionată în întâmpinarea pârâtului - nu putea fi admisă, deoarece, pe de o parte, ea nu a fost în nici un fel motivată, iar, pe de altă parte, conexarea este posibilă, potrivit art. 164 C. proc. civ., numai între dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Referitor la motivul de recurs privitor la fondul cauzei, instanţa de fond a argumentat că, prin activitatea sa, pârâtul a contribuit la obţinerea unor date referitoare la viaţa privată şi concepţiile persoanelor semnalate cu manifestări ostile, această activitate îngrădind libertatea conştiinţei şi libera exprimare – prevăzute de art. 28 din Constituia României şi art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 calitatea de lucrător al Securităţii nu este condiţionată de probarea unor prejudicii materiale sau morale aduse anumitor persoane, astfel cum susţine recurentul, ci de existenţa unor activităţi prin care au fost îngrădite sau suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aspect ce a fost reţinut în mod corect de instanţa de fond.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de I.Ş.C. împotriva Sentinţei nr. 1797 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2011. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 589/2011. Contencios → |
|---|
