ICCJ. Decizia nr. 5894/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5894/2011
Dosar nr. 33/59/2011
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu handicap şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să se pronunţe asupra contestaţiei formulată de reclamantă împotriva certificatului din 20 iulie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Timiş.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia de tardivitate invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia prin încheierii de şedinţă din 8 martie 2011, fapt consemnat în practicaua sentinţei pronunţate.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a formulat o cerere la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap Timiş pentru încadrarea într-un gard de handicap şi prin certificatul din 20 iulie 2010 i-a fost respinsă solicitarea.
Împotriva certificatului susmenţionat, reclamanta a formulat o contestaţie la pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţia Generală Protecţia Persoanelor cu Handicap, care, în opinia instanţei de fond, a fost respinsă în mod nelegal ca tardiv depusă.
În aceste condiţii instanţa de fond a considerat întemeiată acţiunea formulată de reclamantă reţinând şi incidenţa dispoziţiilor art. 902 din Legea nr. 448/2006 republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevăd că, printre alte atribuţii, Comisia superioară ce funcţionează în cadrul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse are şi atribuţia de a soluţiona contestaţiile formulate în condiţiile art. 87 alin. (5) din Lege, la certificatele de încadrare în grad de handicap emise de comisiile de evaluare, dispunându-se totodată că, în exercitarea acestei atribuţii, Comisia superioară se pronunţă prin decizii, conform art. 902 alin. (2) din aceeaşi Lege.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 102 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
2.1. Printr-o primă critică circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., susţine recurentul-pârât că hotărârea instanţei de fond nu a fost motivată corespunzător.
Astfel, se susţine că motivarea instanţei de fond rezidă în a constata inexistenţa formulării unui răspuns la contestaţia intimatei, fără a analiza motivele de drept care au fost invocate prin întâmpinare, condiţii în care, în opinia recurentului-pârât, sentinţa recurată a fost motivată necorespunzător.
2.2. Printr-o altă critică, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţine recurentul-pârât că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În acest sens se arată că deşi citează dispoziţiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2010, instanţa de fond nu le-a aplicat, în sensul că nu a verificat dacă reclamanta a respectat termenul de 30 de zile calendaristice, pentru a putea, astfel,observa că reclamanta a formulat contestaţie în a 31-a zi calendaristică de la comunicarea certificatului nr. 3966/2010.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
3.1. Înalta Curte, în primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond şi-a motivat în mod clar, atât în fapt cât şi în drept, hotărârea pronunţată, prin raportare atât la la susţinerile ambelor părţi cât şi la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză,, fără a putea fi reţinută lipsa motivării, în sensul art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
3.2. Înalta Curte va respinge şi criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., constatând, că instanţa de fond, a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
În primul rând Înalta Curte constată că în mod greşit susţine recurentul-pârât că instanţa de fond nu a verificat respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2010 câtă vreme a respins, în şedinţa publică din data de 8 martie 2011, excepţia de tardivitate invocată de recurent prin întâmpinare tocmai pe acest aspect, constatând depunerea contestaţiei în termenul legal.
Totodată, instanţa de fond respingând excepţia de tardivitate invocată de recurentul-pârât a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare, calculând termenul legal de 30 de zile în condiţiile art. 101 alin. (1) din C. proc. civ.
Cum, contestaţia formulată de intimata-reclamantă nu a fost analizată, întrucât în mod greşit a fost calificată, drept tardivă, în mod corect instanţa de fond a obligat autoritatea pârâtă să procedeze la soluţionarea respectivei contestaţii, în condiţiile art. art. 902 din Legea nr. 448/2006.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de admiterea a acţiunii reclamantei pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5879/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5904/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
