ICCJ. Decizia nr. 5914/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5914/2011
Dosar nr. 1703/54/2011
Şedinţa de la 7 decembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţiile pronunţate de instanţele aflate în conflict
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanţii G.G., B.C., M.V.C., V.V. şi R.V.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T. anularea procedurii de licitaţie din data de 21 martie 2011 privind aprobarea concesiunii păşunilor alpine aflate în domeniul public al oraşului T., jud. Gorj şi pe cale de consecinţă anularea hotărârii Consiliului Local al Oraşului T. din 21 februarie 2011 şi a anexelor nr. 1 şi 2 ale respectivei hotărâri, precum şi plata unor despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1570 din data de 7 iulie 2011, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că în speţă, fiind vorba de o contestaţie formulată împotriva procedurii de licitaţie în vederea încheierii unor contracte de concesiune a pajiştilor aparţinând domeniului public al oraşului T., supuse prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Craiova, potrivit art. 283 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Consideră instanţa că faptul că procedura de licitaţie a fost desfăşurată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 54/2006 nu are nici o relevanţă în cauză, atâta timp cât prin Ordinul nr. 210/2009, s-a prevăzut în mod clar că aceste contracte se încheie în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2547 din 27 septembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă că, contractul în cauză este un contract de concesiune de bunuri publice şi în această situaţie legislaţia aplicabilă este O.U.G. nr. 54/2006 şi implicit dispoziţiile privind competenţa instanţelor stabilită prin art. 66 din respectivul act normativ care fac trimitere la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
S-a mai reţinut şi faptul că deşi autoritatea publică a procedat la desfăşurarea licitaţiei publice pentru aprobarea concesiunii păşunilor alpine aflate în domeniul public al oraşului T. şi a comunicat anunţurile de participare către Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice respectiva instituţie a respins anunţurile cu motivarea că cedarea dreptului de folosinţă a păşunilor nu poate face obiectul unui contract conform art. 220 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 iar autoritatea contractantă are posibilitatea aplicării O.U.G. nr. 54/2006.
2. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza de faţă
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Tribunalului Gorj, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
Pentru a se stabili actul normativ incident în cauză, respectiv O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică sau O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractului achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii şi implicit instanţa competentă este esenţială calificarea contractului în legătură cu încheierea căruia a fost derulată procedura de licitaţie contestată de reclamanţi ca fiind contract de concesiune de bunuri proprietate publică, în sensul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 sau contract de concesiune de lucrări publice, respectiv contract de concesiune de servicii, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) şi lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel, din analiza obiectului concesiunii dar şi a condiţiilor generale ale concesionării înscrise la pct. 1 din caietul de sarcini, anexa nr. 1 la hotărârea Consiliului Local din 21 februarie 2011, rezultă că autoritatea publică pârâtă, în calitate de concedent , a urmărit prin încheierea contractului de concesiune să transmită doar dreptul şi obligaţia de exploatare a terenului către concesionari şi nu executarea unor lucrări publice sau prestarea unor servicii publice, în sensul art. 11 din O.U.G. nr. 54/2006.
Aşadar, contractul de concesiune încheiat în cauză este un contract de concesiune de bunuri proprietate publică, în sensul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 în condiţiile în care autoritatea publică a transmis doar dreptul de exploatare prin păşunat, eficace în regim de continuitate şi de permanenţă a terenului ce face obiectul concesiunii.
Prin urmare câtă vreme autoritatea publică pârâtă nu a condiţionat concesionarea păşunilor de efectuarea unor lucrări sau servicii publice, în cauză nu devin incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 la care face trimitere Ordinul comun nr. 226/235/2003 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor/Ministerului Administraţiei Publice, care are în vedere doar ipoteza prevăzută în art. 2 şi art. 11 din O.U.G. nr. 54/2006.
Faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 54/2006, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine potrivit art. 66 alin. (2) din acelaşi act normativ secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii G.G., B.C., M.V.C., V.V. şi R.V.I. şi pe pârâtul Consiliul Local T. în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5904/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5918/2011. Contencios → |
|---|
