ICCJ. Decizia nr. 680/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 680/2011
Dosar nr. 71/57/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H., anularea Deciziei nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap accentuat.
În motivarea cererii se arată că este în evidenţă încă din anul 2007 ca persoană cu handicap, iar la termenul pentru revizuire trebuia să prezinte o serie de documente dar care să fie emise numai de Spitalul Judeţean Deva, deşi nu există nicio prevedere legală prin care să fie obligată să-şi efectueze investigaţiile într-o anumită unitate spitalicească.
I s-a emis Decizie nr. 8752 din 26 iulie 2009 de către Comisia Superioară în care s-a stabilit valabilitatea până în martie 2010, deşi a solicitat încadrarea cu caracter permanent.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 119/F/CA/2010 din 27 aprilie 2010 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.P.H. şi a fost respinsă acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă, iar acţiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. a fost respinsă.
În motivarea sentinţei, în legătură cu excepţia calităţii procesuale pasive a A.N.P.H., instanţa de fond a arătat că aceasta nu are atribuţii în stabilirea gradului de invaliditate şi în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în legătură cu persoanele cu handicap şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă şi acţiunea a fost respinsă faţă de această pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a considerat că din actele medicale rezultă că suferă de „sindrom psihoorganic cerebral pe fond vascular, retard mintal", în urma examenului psihologic constatându-se un QI de 42.
În Ordinul nr. 1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale, pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, întârzierea mintală este caracterizată prin funcţionarea intelectuală semnificativ sub medie (un QI sub 70 cu debut înaintea vârstei de 18 ani), precum şi prin deficite sau deteriorări concomitente în activitatea adaptivă în cel puţin două din următoarele domenii: comunicare, autoîngrijire, viaţă de familie, aptitudini sociale, uz de resursele comunităţii, autoconducere, timp liber, sănătate şi siguranţă.
Pentru că din luna octombrie 2007 reclamanta nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică şi în raport de documentaţia depusă, instanţa de fond a considerat că refuzul pârâtei de a emite Decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent condiţionat de necesitatea completării investigaţiilor medicale este justificat.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.M., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.
În motivele de recurs se arată că în cauză a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale iar raportul efectuat a concluzionat că afecţiunea psihică de care suferă este o boală psihică de intensitate medie, cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent.
Se apreciază că în mod eronat instanţa a reţinut şi motivat că din luna octombrie 2007 nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică deoarece recurenta este deja luată în evidenţă, beneficiază de tratament permanent, iar boala este ireversibilă.
Se invocă faptul că recurenta nu a solicitat anularea deciziei Comisiei pentru că ar contesta gradul II sau accentuat ci numai valabilitatea, adică permanenţa acesteia, iar medicul curant este cel care apreciază dacă evoluţia bolii de agravează.
În luna octombrie 2008 recurenta a fost internată la Spitalul de psihiatrie Zam de către acelaşi medic curant care în anul 2007 a considerat că este necesară internarea sa, iar în luna martie 2009 a fost investigată la Spitalul Militar Cluj fără a fi internată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A. a fost menţinut gradul de handicap accentuat stabilit pentru reclamanta M.M. prin certificatul nr. 6732 din 30 martie 2009 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara iar ca termen de revizuire a fost stabilit luna martie 2010.
Reclamanta a solicitat anularea acestei decizii şi să fie emisă o altă decizie cu acelaşi grad de handicap dar să nu mai fie fixat termen de revizuire, ci să fie stabilit permanent.
La dosar a fost depus şi certificatul de încadrare emis în anul 2007 de încadrare în grad de handicap şi în care era fixată o dată de revizuire, iar în acel certificat se înscrie la codul bolii F70 şi cod handicap 5.
Şi în Decizia a cărei anulare se solicită este înscris acelaşi cod al bolii (F70) şi acelaşi cod handicap (5).
Prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 decembrie 2007 al M.S.P., au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în gradul de handicap.
Niciunde în cuprinsul acestuia nu se prevede că pentru gradul de handicap accentuat în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale şi psihosociale nu se poate stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcţionali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice, anchetă socială, iar în cauză aceste investigaţii nu au stabilit caracterul ireversibil al bolii.
Nici recurenta nu a indicat, nici în cererea de chemare în judecată şi nici în motivele de recurs, care ar fi temeiul legal care să poată obliga autorităţile publice la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap fără termen de revizuire.
Referitor la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză şi care au fost invocate de recurentă, se constată că acestea sunt nerelevante, pentru că s-a stabilit că reclamanta-recurentă suferă de „sindrom psihoorganic cerebral pe fond vascular. Retard mintal", fapt recunoscut de autorităţile statului care au emis certificatele de încadrare în grad de handicap, iar în privinţa celorlalte concluzii, acestea nu s-au bazat pe examinarea persoanei, ci numai a actelor medicale depuse.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinţei nr. 119/CA din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 672/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 690/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
