ICCJ. Decizia nr. 743/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 743/2011
Dosar nr. 10028/2/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 octombrie 2009, reclamantul M.I. a chemat în judecată A.S.V.S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata primei în cuantum de 2156 lei, sumă ce i se cuvine cu ocazia pensionării, potrivit contractului colectiv de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1360 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de calitatea reclamantului, de funcţionar public, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de unitate pe anul 2009 care prevăd dreptul la plata unei prime pentru angajaţii care se pensionează, prevederile referindu-se exclusiv la personalul contractual .
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu sunt aplicabile prevederile din contractul colectiv de muncă referitoare la dreptul la o primă egală cu ultimul salariu de bază avut în luna pensionării.
Aceste dispoziţii, a precizat reclamantul, sunt în concordanţă cu prevederile OG nr. 6/2007 care stabilesc dreptul funcţionarilor publici la acordarea de prime, în cuantum stabilit de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reţinut instanţa de fond, reclamantul a îndeplinit funcţia de consilier superior în cadrul autorităţii pârâte, fiindu-i aplicabilă legislaţia specifică funcţionarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Legea nr. 435/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar – veterinar şi OG nr. 6/2007 referitoare la drepturile salariale ale funcţionarilor publici.
Susţinerea reclamantului că are dreptul la acordarea primei egală cu ultimul salariu avut anterior pensionării nu are suport legal, niciunul dintre actele normative susmenţionate neconţinând o asemenea prevedere.
Cât priveşte dreptul angajaţilor proprii ai pârâtei care se pensionează la primirea unei prime, instanţa de fond a stabilit în mod corect că această dispoziţie se aplică doar personalului contractual, pentru funcţionarii publici având caracter de acord, dacă legea nu prevede altfel.
Or, legislaţia specifică a acestei categorii de angajaţi nu cuprinde prevederi cu privire la acordarea primei cu ocazia pensionării, fondul de prime lunare stabilit pentru funcţionarii publici prin art. 19 din OG nr. 6/2007 fiind destinat celor care au realizat sau care au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate , apreciate ca valoroase.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 748/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
