ICCJ. Decizia nr. 828/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 828/2011
Dosar nr. 6342/231/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Focşani, la data de 8 octombrie 2008, reclamanta Primăria Municipiului Focşani, prin reprezentanţii săi legali, a chemat în judecată pe pârâtele SC B.P. SRL Focşani şi SC P. SA Focşani, solicitând constatarea nulităţii absolute a certificatului de proprietate din 14 martie 1997 şi a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la BNP Oprea, SC B.P. SRL Focşani a cumpărat de la SC P. SA Focşani, prin lichidatorul său SC C. SRL, suprafaţa de 3.377,20 m.p. teren. Pe suprafaţa de 0,40 ha figurează drum de exploatare la posesorul C.A.P. Focşani.
S-a mai precizat că terenul în cauză, fiind un drum de exploatare, este de utilitate publică şi intră sub incidenţa prevederilor art. 2 din Legea nr. 213/1998, astfel încât contractul menţionat este lovit de nulitate absolută; că acest drum deserveşte staţia de epurare inventariată în domeniul public al municipiului Focşani, iar contractul de vânzare - cumpărare face imposibilă ajungerea la acest punct strategic şi afectează condiţiile igienice ale cetăţenilor.
A mai arătat reclamanta că terenurile adiacente sunt proprietăţi particulare, astfel încât nu există o altă posibilitate de creare a unui drum de acces în zonă; că pe lângă accesul la staţia de epurare terenul deserveşte şi sera Mândreşti (terenul aferent acesteia aparţinând domeniului privat al municipiului) şi că în baza contractului de vânzare - cumpărare reclamantei i s-a adus la cunoştinţă faptul că, din data de 10 august 2008 îi este interzisă folosinţa şi drumul sau calea de acces a imobilului teren în suprafaţă de 3.377,20 m.p.
Reclamanta a solicitat introducerea în cauză a lichidatorului judiciar SC C. SRL, arătând că SC P. SA este în faza procedurii de lichidare judiciară.
Prin întâmpinare, pârâta SC B.P. SRL Focşani a invocat excepţia calităţii sale procesuale pasive referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi respingerea, ca nelegală şi netemeinică a cererii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, arătând, în esenţă, faptul că este cumpărătoare de bună credinţă şi proprietară a unei părţi din patrimoniul SC P. SA; că la data vânzării societatea vânzătoare era în faliment, astfel încât, imobilul a fost cumpărat de la lichidatorul judiciar SC C. SRL Focşani şi că societatea vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 15/1990, HG nr. 1353/1990 şi HG nr. 834/1994, aşa cum rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A mai precizat pârâta că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi; că drumul de exploatare 240 nu a existat în curtea societăţii şi ca, în realitate, acest drum a fost destinat satisfacerii nevoilor proprii de transport şi alimentare cu materie prima şi combustibil pentru întreprinderea de industrializare a cărnii.
Totodată, a arătat că imobilul nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, astfel încât nu face parte din domeniul public al municipiului Focşani; că la staţia de epurare şi la serele Mândreşti există şi alte căi de acces (care necesită însă o minimă amenajare) şi că a solicitat reclamantei, prin adresa nr. xxx/2006, un schimb de terenuri, dar aceasta a refuzat.
Pârâta SC B.P. SRL Focşani a formulat şi cerere de chemare în garanţie a SC C. SRL, solicitând obligarea acesteia la restituirea preţului actualizat al imobilului şi dobânzilor aferente, la plata de daune interese în sumă de 7.000.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
În acest sens, pârâta a arătat ca există posibilitatea de a fi evinsă de imobilul cumpărat de la chemata în garanţie şi solicită ca aceasta să o garanteze împotriva evicţiunii totale sau parţiale, în baza clauzei contractuale.
Prin întâmpinare, pârâta chemată în garanţie - SC C.SRL - I.P.U.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii principale şi a cererii de chemare în garanţie.
în acest sens, a arătat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât titularul dreptului de proprietate a fost SC P. SA, iar în calitate de lichidator judiciar al acesteia, a fost descărcată de gestiune prin sentinţa de închidere a procedurii de faliment pronunţată de Tribunalul Vrancea; acţiunea este formulată cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, fiind vorba, în realitate de o nulitate relativă şi, în fine, acţiunea este neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit niciunul din motivele de nulitate invocate.
Reclamanta a solicitat introducerea în cauză a CUP Staţia de Epurare, Sera Mândreşti – D.D.S.P. Focşani, iar pârâta SC B.P. SRL Focşani a solicitat introducerea în cauză în calitate de titular al dreptului, a M.A.A.
în cauză a fost administrată proba cu expertiză topografică solicitată de reclamantă.
Prin Sentinţa nr. 2162 din 15 aprilie 2009, Judecătoria Focşani a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de pârâta SC B.P. SRL a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA Focşani pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi chematei în garanţie SC C. SRL Focşani şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca rămasă fără obiect; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, ca neîntemeiată; a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei de chemare în judecată a CUP Staţia de Epurare, Sera Mândreşti – D.D.S.P. Focşani şi cererea pârâtei SC B.P. SRL Focşani de chemare în judecată ca titular al dreptului, a M.A.A.; a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Focşani, iar prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Vrancea, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa reţinând în considerente faptul că obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ emis de o autoritate centrală, situaţie în care, competenţa materială aparţinea curţii de apel, astfel că, atât încheierea din 21 ianuarie 2009 prin care s-a respins excepţia necompetenţei cât şi sentinţa sunt nelegale, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ, întrucât s-a pronunţat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
2. Hotărârea primei instanţe
Sesizată în aceste condiţii cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 126 din 29 aprilie 2010, a dispus următoarele:
A respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Focşani, în contradictoriu cu pârâţii SC B.P. SRL şi SC C. SRL, ca nefondată;
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA Focşani pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC B.P. SRL Focşani;
A respinge excepţiile tardivităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta SC B.P. SRL Focşani;
A respins excepţiile prescripţiei şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de SC C. SRL Focşani;
A obligat reclamanta Primăria Municipiului Focşani la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC B.P. SRL Focşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din modul de redactare a acţiunii principale reiese ca s-a solicitat atât anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cât şi anularea contractului de vânzare - cumpărare, pe considerentul că suprafaţa de 0,40 ha reprezintă un drum de exploatare, care deserveşte CUP RA, Staţia de epurare - Serele Mândreşti şi D.D.S.P.
Deşi reclamanta a pretins prin cererea iniţială că acest teren are destinaţie de drum de exploatare, din expertiza topografică întocmită în cauza rezultă că din suprafaţa totală de 3.377,20 m.p. numai 774 m.p. fac parte din suprafaţa de 4.000 m.p., care arată suprafaţa drumului de exploatare în întregul său, diferenţa de 3.226 m.p., fiind reprezentată de drumul existent care se prelungeşte dincolo de terenul în litigiu.
Din documentaţia de carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea din 18 iunie 2000 (anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria de folosinţă curţi construcţii şi nu la categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafaţă de 3.377,20 m.p. are categoria de folosinţă curţi construcţii.
Potrivit aceluiaşi raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior şi nu ca drum public.
Deşi reclamanta a solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de exploatare, totuşi nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nedepunând la dosar nici un înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidenţiat ca drum de exploatare în patrimoniul său.
Faţă de aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că sunt incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 şi nr. 18/1991 care să justifice, eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a fi anulate.
Faptul că este necesară deservirea unor puncte strategice (precum staţia de epurare sau serele Mândreşti) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise în mod legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin instituirea unei servituţi de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un schimb de terenuri, aşa cum s-a menţionat în finalul raportului de expertiză.
În consecinţă, apreciindu-se că în cauza certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 17 martie 1997 emis de M.A.A. şi contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002 la B.N.P.O. nu sunt afectate de nici o cauză de nulitate, Curtea de apel a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL Focşani şi SC C. SRL Focşani, ca nefondată.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără a structura criticile în motivele de recurs precizate.
Recurenta a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi constatarea nulităţii absolute atât a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea din 30 august 2002 cât şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 17 martie 1997 emis de M.A.A.
În motivarea recursului reclamanta - recurentă arată, în esenţă că în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut că drumul de exploatare - DC 40, este unul de utilitate publică, fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 11 ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Acest drum deserveşte Staţia de epurare - inventariată în domeniul public al municipiului Focşani şi care se află în administrarea SC CUP SA Focşani, iar faptul ca a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul pe care se află acest drum, a avut drept consecinţă imposibilitatea ajungerii la acest punct strategic, se va reflecta în condiţiile igienice ale cetăţenilor din municipiul Focşani, punând în pericol sănătatea publică.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin concluziile scrise depuse la dosar, SC B.P. SRL Focşani a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate prin care instanţa de fond a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept pe baza probelor administrate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de reclamanta-recurentă cu cererea având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 17 martie 1997 de M.A.A., precum şi a contractului de vânzare individualizat în petitul acţiunii, în contradictoriu cu pârâtele SC B.P. SRL Focşani şi SC P. SA Focşani.
În esenţă, soluţia primei instanţe pronunţată în contradictoriu cu aceste părţi chemate în judecată, a fost determinată de modul în care reclamanta şi-a conceput petitul cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, în exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) – (5) C. proc. civ., instanţa de judecată trebuie să califice cererea de chemare în judecată în funcţie de scopul urmărit de reclamant în concordanţă cu art. 84 C. proc. civ., conform căruia, „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel", trebuia să pună în discuţie cadrul procesual fixat de reclamantă în privinţa cererii vizând anularea unui act administrativ, în care se impune citarea emitentului acestuia.
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate."
Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură civilă, iar legea contenciosului administrativ nu dispune astfel, în condiţiile în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
În speţă, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanţa a privat astfel pe emitentul actului administrativ de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului respectiv, de dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. şi explicată de jurisprudenţa C.E.D.O. ca fiind dreptul ca fiecare parte să-şi pledeze cauza „în aceleaşi condiţii".
În consecinţă, soluţionarea cererii având ca obiect constatarea nulităţii unui act administrativ se face cu citarea tuturor părţilor litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil.
Pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, instanţa de recurs nu va aprecia ea însăşi motivele de recurs ce vizează fondul cauzei în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, urmând ca prima instanţă să se pronunţe asupra acţiunii cu stabilirea corectă a cadrului procesual.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, constatând că judecata s-a făcut în lipsa emitentului actului administrativ care nu a fost citat, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Focşani împotriva Sentinţei nr. 126 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 837/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
