ICCJ. Decizia nr. 810/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 810/2011
Dosar nr. 27/57/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S., anularea Deciziei nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent personal.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că este luat în evidenţă cu boala Alzheimer din anul 2005, având constituit dosarul 14213, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.
În anul 2008, reclamantul a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicapat, prezentând în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentaţia corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie şi anchetă socială.
La data de 30 martie 2009, reclamantul, cu documente medicale actualizate, a fost evaluat de o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog şi un asistent social care i-au eliberat certificat de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2009 doar pe 6 luni de zile.
Comisia Superioară, în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant împotriva certificatului anterior menţionat, a emis Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009 prin care se rectifică perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna martie 2010.
Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul încadrării cu caracter permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital de psihiatrie din judeţul Hunedoara şi să depună la dosar o copie după fişa de consultaţie, cu toate că legea nu prevede o atare cerinţă.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia superioară a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată întrucât, în exercitarea atribuţiilor sale, poate emite decizie pe termen nelimitat numai persoanelor ce prezintă afecţiuni care le creează un handicap ireversibil, iar documentaţia depusă de reclamant nu este concludentă în acest sens.
Prin Sentinţa civilă nr. 117/F/CA/2010 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.P.H. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul B.V. împotriva acestei pârâte; a admis acţiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. şi, în consecinţă, a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de pârâta C.S.E.P.H.A.; a obligat pârâta C.S.E.P.H.A. să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal şi să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărârea instanţa de fond a reţinut că pârâta A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S. nu are atribuţii şi, implicit, capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri, astfel că instanţa a respins acţiunea în ceea ce o priveşte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico – pshihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcţiilor Intelectuale" se referă la demenţe atrofico - degenerative (demenţă senilă, demenţă în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct şi selectiv creierul.
În acest capitol, la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficienţele funcţionale trebuie să fie grave, puse în evidenţă: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demenţa Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiaţi: uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecăţii, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).
Faptul că ancheta socială efectuată cu privire la statutul şi contextul social al reclamantului a stabilit că acesta realizează activităţi de bază cu ajutor parţial, dar necesită ajutor la activităţile instrumentale nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând şi afectarea capacităţilor motorii.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că afecţiunea reclamantului constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală din 15 martie 2010 efectuat în cauză.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că a aplicat instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din HG nr. 430/2008 care prevăd afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent. Astfel afecţiunea pe care o prezintă intimata nu se regăseşte în cele 2 liste ale instrucţiunilor situaţia încadrării în grad de handicap permanent a fost analizata în anul 2008 când datorită stadiului bolii nu a putut fi încadrată în listă la prima examinare.
Recurenta consideră că Decizia este întemeiată din punct de vedere legal în contradicţie cu motivarea instanţei de apel pe simple clemente de fapt care nu pot fundamenta juridic o decizie de încadrare in grad de handicap permanent.
Administrarea raportului de expertiză medico-legal nr. 753/2010 prin care se ajunge la concluzia că afecţiunea reclamantei are caracter ireversibil, instanţa de fond a aplicat expertiza medico legală într-un caz neprevăzut de art. 26. din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi nr. 255 din 4 aprilie 2000 al M.S.F.
Recurenta mai susţine că prin dispunerea efectuării raportului de expertiză medico-legală instanţa de fond a încălcat prevederile legale în materie., arătând că expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătăţii astfel cum prevede art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al M.S.F.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin certificatul din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009.
Împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termenul legal, contestaţie la Comisia Superioară, care prin Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009 a menţinut constatările certificatului însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010.
Certificatul emis de Comisia de evaluare şi Decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din OG 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială şi, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico - psihosociale stabilite prin lege.
Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea sa complexă de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C.J. Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de 46 - 50 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico - pshihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului; de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcţiilor Intelectuale" se referă la demenţe atrofico - degenerative (demenţă senilă, demenţă în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct şi selectiv creierul, caracterizate prin pierderea abilităţilor intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activităţile sociale şi profesionale; deteriorarea gândirii abstracte; tulburări ale activităţii corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăţi construcţionale; modificarea personalităţii; starea de conştientă clară.
Pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficienţele funcţionale trebuie să fie grave, puse în evidenţă: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demenţa Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiaţi: uitarea datelor personale;incapacitate de memorare; deteriorarea judecăţii, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).
Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se prevede o dependenţă totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaţionare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că, deşi ancheta socială efectuată cu privire la statutul şi contextul social al reclamantului a stabilit că acesta realizează activităţi de bază cu ajutor parţial, dar necesită ajutor la activităţile instrumentale aceasta nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând şi afectarea capacităţilor motorii.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a avut în vedere expertiza medico legală efectuată în cauză, criticile recurentei pe acest aspect fiind nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că punctajul obţinut de intimatul - reclamant este constant, astfel că Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a anulat Decizia atacată şi a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie, cu caracter permanent.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinţei civile nr. 117/F/CA din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 828/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
