ICCJ. Decizia nr. 837/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 837/2011
Dosar nr. 11348/2/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 2606 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Notei din 16 septembrie 2009 şi a procesului - verbal, până la pronunţarea instanţei de fond, formulată de reclamantul G.D.R., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., ca întemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat suspendarea notei din 16 septembrie 2009 şi a procesului - verbal încheiat de Comisia constituită în cadrul C.N.P.A.S. prin care i-a fost sigilat biroul în care îşi desfăşura activitatea înaintea suspendării sale din funcţia de conducere deţinută.
S-a mai reţinut că prin Ordinul nr. 857 din 26 august 2009 reclamantul a fost suspendat din funcţia publică de conducere şi, urmare emiterii acestui ordin, pârâta a emis şi actul administrativ intitulat „Notă" din data de 16 septembrie 2009, prin care s-a dispus inventarierea documentelor şi a bunurilor aflate în biroul reclamantului care în acea perioadă era internat în spital, aşa cum rezultă din adresa Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din data de 20 octombrie 2009 aflată la fila nr. 25 din dosar.
Prin Ordinul anterior menţionat, i s-a suspendat reclamantului raportul de serviciu cu pârâta, în perioada în care se afla în incapacitate temporară de munca, astfel încât se apreciază ca nelegale cele două acte a căror suspendare se solicită şi care au fost emise ca urmare a Ordinului nr. 857 din 26 august 2009.
Executarea Ordinului menţionat a fost suspendată prin Sentinţa civilă nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8457/2/2009, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prima instanţă a respins excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, pentru următoarele considerente:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe de-o parte, pentru faptul că cele două acte intitulate „notă" şi „proces - verbal" a căror suspendare se solicită în prezenta cauză se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acestea fiind în strânsă legătură cu Ordinul prin care i-a fost suspendat raportul de serviciu al reclamantului, şi care aşa cum s-a precizat, a fost suspendat prin Sentinţa civilă a Curţii de Apel Bucureşti nr. 4067 din 20 noiembrie 2009, pe de altă parte, deoarece la dosarul cauzei există adrese emise de pârâtă către reclamant, cât şi „note" prin care i-au fost comunicate reclamantului măsurile dispuse de conducerea pârâtei, cât şi nenumărate cereri formulate de către reclamant către pârâtă prin care acesta a solicitat revocarea celor două acte emise şi reîncadrarea în funcţie conform sentinţei civile nr. 4067 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că şi cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate, respectiv lipsa plângerii prealabile, nu poate fi reţinut.
Pentru aceleaşi motive, s-a apreciat ca neîntemeiată şi excepţia prematurităţii cererii formulate de reclamant, întemeiată, de asemenea, pe lipsa plângerii prealabile, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cererii de suspendare a executării formulate, s-a constatat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Curtea a constatat că reclamantul a invocat, ca şi caz bine justificat, aparenţa de nelegalitate a celor două acte emise, derivând din Ordinul care a şi fost, de altfel, suspendat de Curtea de Apel Bucureşti prin care i-a încetat raportul de muncă reclamantului cu pârâta, acte emise în perioada concediului medical al reclamantului, astfel încât se constată o încălcare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate în perioada concediilor de boala, decât din iniţiativa funcţionarului public.
S-a reţinut, de asemenea că, cele două acte derivate din Ordinul emis anterior au condus la efecte importante asupra reclamantului fiindu-i astfel restrâns un drept constituţional, respectiv dreptul la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie.
S-a constatat, de asemenea, că este întrunită şi cerinţa pagubei iminente, având în vedere efectele acestora asupra reclamantului care este lipsit de posibilitatea de întoarcere la locul de munca, deşi ordinul prin care i-a fost încetat raportul de muncă a fost suspendat până la pronunţarea instanţei de fond.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat reclamantul G.D.R. şi pârâta C.N.P.A.D.A.S.
Recurentul - reclamant invocă prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., fără a-şi structura criticile pe motivele de recurs invocate.
Solicită admiterea cererii de suspendare a executării cu motivarea că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond nu a ţinut cont de situaţia de fapt, materialul probator din dosar şi legislaţia în vigoare în materie, preluând efectiv din apărările formulate de pârâtă, care nu se bazau pe nici o dovadă.
Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare, susţinând că în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute cumulativ de lege respectiv cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente .
În motivele de recurs este reiterată excepţia inadmisibilităţii acţiunii care vizează un act emis de un organ administrativ dar care nu constituie un act administrativ în accepţiunea legii, întrucât nu dă naştere, nu modifica sau nu stinge, prin el însuşi raporturi juridice şi că această notă nu constituie nici măcar un act preparator, de genul la care se referea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care ar cădea sub incidenţa controlului de legalitate.
Apreciază că nota în baza căreia a fost constituită Comisia de inventariere, notă comunicată şi reclamantului prin adresa din 3.09.2009, nu reprezintă un act administrativ de autoritate şi ca atare nu pot fi supuse controlului instanţelor de contencios.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cu prioritate excepţia de interes a recurentului - reclamant în promovarea căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată în raport de soluţia pronunţată de instanţa de fond prin care a fost admisă cererea de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. Întrucât cererea a fost admisă, recurentul - reclamant nu are interes în formularea recursului, fiind în eroare în raport de soluţia atacată, iar motivele invocate de acesta exced hotărârii instanţei de fond, împrejurare ce face de prisos analiza criticilor formulate în motivarea căii de atac.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs, invocată de recurenta-pârâtă, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamantul G.D.R. a solicitat în baza prevederilor art. 14 din legea contenciosului administrativ, suspendarea Notei din 16 septembrie 2009 prin care se constituie Comisia de inventariere şi a procesului - verbal încheiat la 30 septembrie 2009 privind activitatea comisiei constituită în baza notei în vederea desigilării şi inventarierii documentelor din biroul reclamantului.
Instanţa de fond admiţând acţiunea şi reţinând că dreptul reclamantului a fost vătămat printr-un act administrativ, a apreciat în mod greşit natura juridică atât a notei interne privind constituirea Comisiei de inventariere emisă de către Preşedintele C.N.P.A.D.A.S., cât şi a procesului - verbal arătat mai sus.
Actul administrativ, pentru a fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti, trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situaţie juridică subiectivă sau obiectivă.
Atât nota internă cât şi procesul-verbal a căror suspendare a fost solicitată de reclamant, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la autoritate administrativă, scopul emiterii lor nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare.
Pe cale de consecinţă, nefiind în prezenţa unui act administrativ nu se poate pune problema suspendării conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 care reprezintă o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, fiind o măsură de excepţie dispusă în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute cumulativ de lege.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 1202 din 27 decembrie emisă de Preşedintele C.N.P.A.D.A.S., începând cu data de 1 ianuarie 2011 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu conform prevederilor art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 la autoritatea recurentă prin acordul părţilor, situaţie în care în cauză nu se mai justifică nici interesul actual pentru suspendarea celor două acte pentru care s-a pretins că sunt în strânsă legătură cu Ordinul nr. 857/2009 prin care reclamantul a fost suspendat din funcţie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca lipsit de interes şi va admite recursul pârâtei C.N.P.A.D.A.S., potrivit art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa modificării sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.D.R. împotriva Sentinţei nr. 2606 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Admite recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva Sentinţei nr. 2606 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 855/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
