ICCJ. Decizia nr. 863/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 863/2011

Dosar nr. 11696/2/2009

Şedinţa publică din 15 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M. şi T.V., în contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.M.F.P.S. au solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării prevederilor art. 11 alin. (5) din HG nr. 1428/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.R.D.E., publicată în M. Of. al României, Partea 1 nr. 847 din 8 decembrie 2009,conform cărora „salarizarea personalului A.N.R.D.E. se face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din instituţiile financiare finanţate integral de la bugetul de stat", suspendare care să opereze până la pronunţarea instanţei de fond.

În motivarea cererii de suspendare reclamanţii au susţinut că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv adoptarea actului normativ contestat, încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (5) art. 110 alin. (4) din Constituţia României,republicată şi principiul ierarhiei actelor normative instituit de dispoziţiile Legii nr. 24/2000.

De asemenea, au arătat că paguba iminentă constă în diminuarea nejustificată, nelegală a salariilor cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia de litispendenţă potrivit prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., arătând că pe rolul aceleiaşi instanţe se află Dosarul nr. 11547/2/2009 având acelaşi obiect şi părţi ca şi prezentul dosar.

La termenul din data de 12 ianuarie 2010 reclamanţii au arătat că înţeleg să renunţe la cererea de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 11547/2/2009, astfel că excepţia de litispendenţă a rămas fără obiect.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 571 pronunţată în data de 2 februarie 2010,a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare e executării art. 11 alin. (5) din HG nr. 1428/2009 formulată de reclamanţii A.G., C.C., D.A., D.A., R.A.M., T.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.M.F.P.S.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulative ale art. 14 din legea nr. 554/2004.

Arată instanţa că, în această situaţie,trebuie cântărit dacă interesul reclamanţilor de suspendare a actului normativ până la pronunţarea instanţei de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului concretizat în reglementarea unitară a salarizării personalului din instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat şi încadrarea în fondurilor alocate în acest scop. Astfel că, simpla existenţă a unei îndoieli asupra legalităţii şi temeiniciei actului administrativ atacat, nu este de natură a conduce la soluţia de suspendare a executării lor, cu atât mai mult cu cât pentru verificarea susţinerilor reclamanţilor este necesară administrarea unui probatoriu complex, în cadrul unei eventuale acţiuni în anulare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. şi T.V., pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocându-se faptul că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fapt ce echivalează cu o nemotivare şi faptul că în raport de soluţia pronunţată, prin care a fost respinsă cererea de suspendare, sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., priveşte faptul că instanţa de fond s-a pronunţat fără a examina mijloacele de probă existente în dosar şi nu a arătat în cuprinsul sentinţei atacate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea acesteia.

Se arată de recurenţi că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. şi ale art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., deoarece obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că în cauză cererea de suspendare îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv existenţa plângerii prealabile, existenţa unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumţia de legalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din HG nr. 1428/2009, privind organizarea şi funcţionarea A.N.R.D.E. şi existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, sentinţa atacată prin care s-a respins cererea de suspendare fiind motivată în fapt şi în drept conform dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., putându-se exercita controlul de legalitate de către instanţa ierarhic superioară.

Pe de altă parte, motivarea succintă a soluţiei de respingere a cererii de suspendare nu echivalează cu lipsa motivării ţinând cont de obiectul acţiunii şi de faptul că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare nu-i poate antama fondul cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în mod corect fiind respinsă cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14(1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu există motive vădite de nelegalitate ale dispoziţiilor art. 11alin. (5) din HG nr. 1428/2009 care să infirme prezumţia de legalitate deoarece toate criticile formulate de recurenţi pot forma obiectul numai acţiunii pe fond în verificarea legalităţii actului normativ contestat. Aceasta deoarece dispoziţiile contestate şi care se solicită a fi suspendare au ca obiect schimbarea regimului de finanţare şi respectiv de salarizare a personalului A.N.R.D.E., care se face potrivit reglementărilor în vigoare aplicabile personalului din instituţii finanţate integral de la bugetul de stat şi a cărei legalitate se poate verifica în cadrul unei acţiuni în anulare.

În mod corect, instanţa de fond a apreciat că nu se poate apreciaasupra legalităţii decât în urma unui probatoriu complex neexistând indicii puternice de natură a infirma legalitatea şi temeinicia actului administrativ contestat.

Constatând în mod corect că în cauză nu este îndeplinită condiţia unui caz bine justificat, instanţa de fond a analizat a doua condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare, a existenţi unei pagube iminente, această verificare fiind inutilă deoarece existenţa condiţiilor trebuie îndeplinită în mod cumulativ conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanţii D.A., D.A., A.G., C.C., R.A.M. şi T.V. împotriva Sentinţei nr. 571 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 863/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs