ICCJ. Decizia nr. 874/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 874/2011
Dosar nr. 923/57/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S.:
- anularea actelor administrative din 28 mai 2009 emise de A.N.P.H. şi obligarea acestei instituţii să intervină prin proiect de lege sau OUG la M.F.P. pentru eliminarea discriminării stabilită de art. 24 lit. a) din Legea 448/2006ş
- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. a) din Legea 448/2006.
în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 6 ianuarie 2008 a solicitat prin fax pârâtei A.N.P.H. să fie scutit de plata impozitului pentru pensia primită potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea 448/2006. A arătat reclamantul că, prin adresa de răspuns din 29 octombrie 2008 s-a comunicat că autoritatea urmează să solicite modificarea Codului fiscal. La data de 7 aprilie 2009 a solicitat din nou, prin fax, printr-o adresă cu valoare de plângere prealabilă, scutirea sa de plata impozitului pe pensie însă răspunsul primit cu adresa din 28 mai 2009 nu a fost satisfăcător.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 448/2006, reclamantul a susţinut că acest text de lege prevede scutirea de plata impozitului numai persoanele adulte cu handicap care realizează venituri din muncă însă nu scuteşte de impozitul asupra pensiei persoanele adulte cu handicap, printre care se încadrează şi reclamantul.
Prin întâmpinarea formulată; pârâta A.N.P.H. a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât cele două adrese nu sunt acte administrative în sensul Legii 554/2004 şi, în subsidiar, ca nefondată arătând căi scutirea stabilită de art. 26 lit. a) din Legea 448/2006 are în vedere veniturile din salarii şi nu pe cele din pensii care au caracterul de drepturi sociale.
Prin Încheierea nr. 15/F/CA din data de 23 septembrie 2009 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii întrucât reclamantul susţine că pârâta nu i-a soluţionat cererile formulate prin cele două petiţii invocând prevederile Legii nr. 448/2006, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Decizia nr. 320 din 23 martie 2010 Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia invocată, ca urmare a abrogării dispoziţiilor art. 26 lit. a) din Legea 448/2006 prin OUG nr. 109/2009.
Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 151/F/CA pronunţată în data de 23 septembrie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului privind anularea celor două adrese de răspuns nu poate fi primită, întrucât acestea au valoarea de corespondenţă administrativă şi nu aceea de act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, ele nefiind apte prin ele însele să producă efecte juridice şi nici nu au fost emise în aplicarea legii.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la intervenţia prin proiect de lege sau OUG are de asemenea caracter inadmisibil, întrucât aceasta vizează dreptul de iniţiativă legislativă al Guvernului, care nu este supus controlului judecătoresc.
Calificând din oficiu obiectul acţiunii, instanţa a constat că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nu sunt însă incidente în cauză,scutirea de impozit se acordă prin lege sau de către organul fiscal în anumite condiţii speciale, astfel că pârâta A.N.P.H. nu are competenţa în această materie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.I.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii în raport de obiectul pretenţiilor recurentului.
Recurentul arată că în mod nelegal instanţa de fond i-a respins acţiunea prin reţinerea eronată a obiectului cererii, în sensul că recurentul nu a solicitat scutirea de impozit ci pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea pârâtă să fie obligată să iniţieze un proiect de act normativ prin care şi pensionarii să beneficieze de scutire de impozit şi astfel să fie înlăturată discriminarea în raport de celelalte persoane conform Legii nr. 22 din 2 martie 2010.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului-recurent este dată cu aplicarea corectă a legii în raport de calificarea corectă dată obiectului pretenţiilor recurentului, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Corect a apreciat instanţa de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, prin adresele de răspuns emise de autoritatea pârâtă la sesizările recurentului având ca obiect cererea de scutire de impozit pe pensie.
În ceea ce priveşte solicitarea din acţiune, reiterată şi în cererea de recurs, având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la iniţierea unui proiect de act normativ prin care să fie instituită scutirea de impozit şi pentru pensie, aceasta în mod corect a fost apreciată de instanţa de fond ca inadmisibilă deoarece vizează dreptul de iniţiativă legislativă a Guvernului, care este exceptate de la controlul judecătoresc în baza Legii nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Sentinţei nr. 151/F/CA din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 886/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
