ICCJ. Decizia nr. 886/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 886/2011
Dosar nr. 256/43/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanţii B.F. şi M.M. au solicitat, în contradictoriu, cu pârâta A.F.P. Reghin, suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 emisă de A.F.P. Reghin privind angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010 al Curţii de Apel Târgu-Mureş având ca obiect anularea deciziei menţionate.
în motivarea cererii de suspendare, reclamanţii au susţinut că Organele fiscale au început executarea silită a acestei deciziei mai sus-menţionată, fiindu-le comunicată somaţia din 27 august 2010 în Dosarul execuţional nr. 18008/2010, precum şi Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 prin care s-a dispus instituirea unei ipoteci execuţionale în favoarea Statului Român.
Referitor la condiţia privind prevenirea pagubei iminente, reclamanţii au susţinut că prin continuarea executării silite imobiliare se poate ajunge la transmiterea definitivă a proprietăţii asupra bunurilor supuse executării silite.
Pârâta Administraţia Fir antelor Publice Reghin, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de suspendare, având în vedere că reclamanţii înţeleg să contureze o situaţie economico-financiară precară cu care s-ar confrunta în cazul în care instanţa nu va admite cererea de suspendare, fără a arăta în concret paguba iminentă.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 138 pronunţată în data de 15 octombrie 2010, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţii B.F. şi M.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Reghin şi, pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 emisă de A.F.P. Reghin, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 256/43/2010.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, instanţa a reţinut că,din împrejurările cauzei rezultă o îndoială asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executiv al actului administrativ.
Din conţinutul deciziei de suspendare rezultă că au intervenit elemente noi cu privire la starea de fapt reţinută şi că s-a cerut punctul de vedere al comisiei constituită în baza Deciziei nr. 391 din 8 iulie 2010 la nivelul D.G.F.P. Mureş în sensul menţinerii deciziei de atragere a răspunderii solidare sau de anulare a acesteia şi atragerea răspunderii solidare a noilor asociaţi şi administratori ai SC R. SRL.
Ulterior, la data de 3 august 2001 prin Decizia nr. 35182, A.F.P. Reghin respins contestaţia a administrativă fără a motiva soluţia cu privire la elementele nou apărute ce anterior au determinat suspendarea.
Referitor la condiţia pagubei iminente este de menţionat că a fost demarată procedura de executare silită asupra bunurilor celor doi reclamanţi, fiind emise somaţii în dosarul de executare nr. 18008/2010.
Ulterior s-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile ale reclamanţilor, iar prin Încheierea nr. 14484 din 30 august 2010 a OCPI Mureş - BCPI Reghin s-a dispus înscrierea ipotecii asupra bunurilor imobile ale reclamanţilor.
Concluzionând, instanţa a susţinut că prin continuarea executării actului administrativ atacat, existenta pagubei iminente este evidentă prin raportare la efectele executării silite imobiliare care constau în transmiterea definitivă a proprietăţii asupra bunurilor supuse executării.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A.F.P. Reghin în numele şi pentru D.G.F.P. Mureş, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile arr.304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond prin sentinţa atacată a admis cererea reclamanţilor şi a dispus suspendarea executării Decizia nr. 18008 din 30 aprilie 2010 privind angajarea răspunderii solidare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010.
Aceasta deoarece în cauză cererea de suspendare nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unor cazuri bine justificate care să infirme prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat şi iminenţa producerii unei pagube.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente se arată că reclamanţii – intimaţi nu au probat în concret în ce constă paguba iminentă invocată în condiţiile în care prin suspendarea actului administrativ atacat măsurile asiguratorii îşi produc efectele în continuare şi indisponibilizarea bunurilor operează, iar în situaţia în care actul atacat nu va fi anulat, creditorul bugetar poate continua executarea silită asupra bunurilor sechestrate.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată prin care s-a admis cererea de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 este legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 18008 din 30 aprilie 2010 privind angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 256/43/2010, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat în mod corect că este îndeplinită condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 deoarece au fost reţinute corect existenţa unor împrejurări de fapt noi, de natură a crea o „îndoială serioasă" în privinţa legalităţii deciziei de angajare a răspunderii solidare, solicitându-se de organul administrativ punctul de vedere al comisiei constituită la nivelul D.G.F.P. Mureş.
Curtea nu va reţine susţinerile recurentei în ceea ce priveşte inexistenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În mod corect s-a constatat existenţa unei pagube iminente, aceasta constând în efectul negativ, respectiv producerea unui prejudiciu material constând în transmiterea definitivă a proprietăţii asupra bunurilor supuse executării.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Reghin în numele şi pentru D.G.F.P. Mureş împotriva Sentinţei nr. 138 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 874/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 890/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
