ICCJ. Decizia nr. 902/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 902/2011
Dosar nr. 3680/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1746 din 30 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursurile declarate de S.I., M.A.M., J.G.S., B.A.M. şi T.M. împotriva Sentinţei civile nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin acţiunea formulată la 13 iunie 2007 reclamanţii - recurenţi au solicitat anularea deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de către D.G.F.P. Dolj, arătând că această autoritate tergiversează soluţionarea contestaţiei administrative cu privire la acest act administrativ fiscal. La data de 20 iunie 2007 a fost emisă Decizia nr. 51229 de către aceeaşi autoritate, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată, în temeiul art. 179 alin. (2) C. proCod Fiscal - decizie comunicată reclamanţilor la datele de 8 iunie 2007 (pentru T.M.), 21 iunie 2007 (pentru B.A.M.), 21 iunie 2007 (pentru M.A.) şi 22 iunie 2007 (pentru S.I.), iar contestarea acestei ultime decizii în instanţă s-a făcut abia la 22 februarie 2008, printr-o precizare de acţiune depusă la această dată.
Prin sentinţa recurată s-a respins ca inadmisibilă acţiunea recurenţilor-reclamanţi, cu motivarea că Decizia nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj a fost atacată la instanţa de contencios administrativ fără a fi parcursă procedura administrativă prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind emisă o decizie de soluţionare a contestaţiei reclamanţilor, conform art. 179 alin. (2) din OG nr. 92/2003, iar capătul de cerere prin care se cerea anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei a fost formulat cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din OG nr. 92/2003.
Instanţa de recurs a apreciat că, în raport de elementele de fapt, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât procedura reglementată de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală are caracter special şi primează faţă de Legea nr. 554/2004, care are caracter general, iar termenele şi condiţiile exercitării dreptului de a contesta actul administrativ - fiscal sunt reglementate prin norme imperative de OG nr. 92/2003, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, reclamanţii nu pot opta, la alegere, între procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 şi cea reglementată de OG nr. 92/2003, iar calificarea în drept a acţiunii este, în principal, atributul instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte o pretinsă nerespectare a principiului contradictorialităţii, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de fond a pus în discuţia părţilor excepţiile reţinute şi a luat în calcul inclusiv termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că şi acesta a fost depăşit.
Înalta Curte a arătat că acest termen prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este însă aplicabil în speţă, pentru considerentele arătate anterior, după cum nu este aplicabil nici termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege, pentru acelaşi motiv, al aplicării cu prioritate a legii speciale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Instanţa de control judiciar a apreciat că motivul de recurs referitor la încălcarea art. 137 C. proc. civ. este parţial întemeiat, în sensul că instanţa de fond a pornit la administrarea de probe şi apoi a pus în discuţie excepţiile reţinute ca întemeiate, dar aceasta nu a atrage nulitatea hotărârii, excepţiile invocate fiind de ordine publică şi putând fi ridicate în orice fază a procesului.
Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare recurenţii S.I., B.A.M. şi T.M., invocând motive prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Astfel se arată că Decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale în ceea ce priveşte termenul de 30 de zile stabilit ca şi termen special de atac al deciziei de respingere a contestaţiei depuse şi reţinut de instanţa de fond – Curtea de Apel Craiova în baza art. 176 alin. (1) C. proCod Fiscal şi faptul că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivul de casare care priveşte neanalizarea acestui termen special de 30 de zile care a determinat soluţionarea greşită a recursului prin menţinerea ca legală a soluţiei pronunţate de instanţa de fond prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia administrativă formulată şi precizată a contestatorilor.
La dosar părţile, în termenul de amânare a pronunţării au depus concluzii scrise,
Analizând contestaţia în anulare specială formulată în raport de motivele invocate. Curtea o va aprecia pentru următoarele considerente, ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1746 din 30 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de contestatori, menţinându-se Sentinţa civilă nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova prin care s-a respins ca tardiv formulată contestaţia conform art. 176 alin. (1) din OG nr. 92/2003.
Contestaţia în anulare priveşte două motive:
1.Dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel contestatorul T.M. invocă faptul că i s-a comunicat Decizia administrativă la data de 6 august 2007, apreciind că tot o eroare materială este şi în privinţa termenului special de 30 de zile stabilit ca şi termen special de atac al deciziei de respingere a contestaţiei deoarece dispoziţiile art. 176 alin. (1) din OG nr. 92/2003 nu prevăd un asemenea termen.
2. Prin Decizia contestată prin care s-au respins recursurile, instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare respectiv neanalizarea termenului special de 30 de zile stabilit ca şi termen special de atac al deciziei de respingere a contestaţiei depuse şi reţinut de Curtea de Apel Craiova în baza art. 176 alin. (1) C. proCod Fiscal
Curtea nu va reţine existenţa unei greşeli materiale în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. pentru următoarele motive:
În cauză recursurile au fost respinse ca nefondate şi nu ca urmare a admiterii vreunei excepţii de ordin procedural, iar cele invocate ca fiind erori materiale nu reprezintă erori formale de procedură ci reprezintă o eroare de fapt privind aprecierea probelor data comunicării deciziei administrative care nu poate fi calificată ca fiind o eroare materială ci fiind o greşeală de judecată, contestaţia în anulare neputând fi primite pentru acest motiv.
Pe de altă parte, dacă instanţa de recurs a interpretat greşit prevederile privind calcularea termenului special de contestare a deciziilor administrative prevăzute de art. 176 alin. (1) C. proCod Fiscal aceasta nu reprezintă o eroare materială pentru că greşeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege pentru că contestaţia în anulare nu este un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar greşite, pentru că practic s-ar ajunge la judecarea din nou a recursurilor formulate.
În ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare omisiunea neanalizării termenului special de 30 de zile stabilit ca termen special reţinut de instanţa de fond în baza art. 176 alin. (1) C. proCod Fiscal acesta nu poate fi reţinut. Aspectul invocat nu reprezintă un motiv de recurs distinct, iar pe de altă parte, instanţa de recurs a examinat aspectul invocat dar motivat nu şi l-a însuşit. Din conţinutul deciziei atacate rezultă că instanţa de recurs a analizat motivul de recurs referitor la actul normativ aplicabil pentru soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei.
Motivat instanţa de recurs a respins recursurile şi a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de fond pe excepţia tardivităţii formulării contestaţiei este legală şi temeinică.
Faţă de cele expuse mai sus, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de către S.I., B.A.M. şi T.M. împotriva Deciziei civile nr. 1746 din 30 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 901/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 904/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
