ICCJ. Decizia nr. 911/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 911/2011
Dosar nr. 10444/2/2009
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1521 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă, şi acţiunea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 220 din 24 aprilie 2009 emis de pârâtă şi reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordinul contestat în cauză, preşedintele autorităţii pârâte a dispus, în temeiul art. 3 alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Giurgiu, acordând reclamantei, care deţinea această funcţie un preaviz de 30 de zile, începând cu data emiterii şi comunicării respectivului ordin.
În privinţa excepţiei prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă, prima instanţă a apreciat că aceasta nu poate fi primită, atât faţă de faptul că însăşi autoritatea publică şi-a impus un termen mai scurt de soluţionare a contestaţiilor, dar şi faţă de împrejurarea că, până la primul termen de judecată fixat în cauză, 10 martie 2010, autoritatea pârâtă a avut mai mult de 30 de zile cât reglementează art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 în favoarea emitentului actului, pentru a analiza şi a soluţiona plângerea persoanei care se considera vătămată prin actul contestat.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, prin această ordonanţă fiind afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, în sensul că, prin modificările aduse de ordonanţă articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la lege, au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere, funcţiile de „director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale", iar conform art. 3 din OUG nr. 37/2009, în locul acestor funcţii a fost instituită funcţia de „director coordonator al serviciului public deconcentrat" ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează.
Prima instanţă a reţinut că s-a statuat de Curtea Constituţională că, prin OUG nr. 37/2009, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, încălcând, astfel dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, iar viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. Aceasta, deoarece legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
În speţă, ordinul atacat a fost emis la data de 24 aprilie 2009, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 1257 la data de 7 octombrie 2009, iar actul contestat a produs efecte juridice doar în intervalul cuprins între 24 aprilie 2009 şi 25 mai 2009 când autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 1080, de numire a reclamantei în funcţia de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu.
Astfel, în perioada 24 aprilie - 25 mai 2009 actul administrativ a avut la bază OUG nr. 37/2009 ale cărei efecte juridice nu au fost afectate de Decizia Curţii Constituţionale.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că ordinul atacat, emis în baza OUG nr. 37/2009, pentru perioada în care aceasta a produs efecte juridice, nu poate fi apreciat ca nelegal. Puteau fi apreciate ca nelegale efectele actului administrativ pentru perioada începând cu data declarării ordonanţei ca neconstituţională, dar în speţă nu au fost vizate efectele juridice ale ordonanţei după data de 6 noiembrie 2009. A mai reţinut că la data de 25 mai 2009 pârâta a emis Ordinul nr. 1080, care a marcat încetarea efectelor juridice ale Ordinului nr. 220/2009, iar reclamanta nu a contestat în prezenta cauză şi acest ordin prin care a fost numită pe noua funcţie de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta G.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a ţinut seama de efectele Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009. Pe cale de consecinţă, actul administrativ atacat fiind emis în baza unor texte de lege declarate neconstituţionale, acesta nu mai putea fi menţinut ca legal, impunându-se anularea sa inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004;
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că Ordinul nr. 1080 din 25 mai 2009 de numire a reclamantei în funcţia de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu ar fi dus la încetarea efectelor juridice ale Ordinului nr. 220/2009, deoarece această numire este temporară. În prezent susţine recurenta – reclamantă, nu s-a realizat reintegrarea în funcţia şi postul avut anterior, funcţia deţinută fiind aceea de şef de birou.
Recurenta şi-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. .
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, deşi susţinerile recurentei – reclamante în ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinului nr. 220 din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M. sunt principial corecte, în sensul că dispoziţiile legale ce au stat la baza emiterii acestui ordin - respectiv dispoziţiile OUG nr. 37/2009 – au fost declarate, ulterior, neconstituţionale, astfel că s-ar impune anularea actului atacat, instanţa de fond a stabilit, în mod corect, că, în speţă nu poate fi admisă acţiunea reclamantei, ce vizează restabilirea situaţiei anterioare emiterii acelui ordin, având în vedere actele juridice intervenite după emiterea ordinului şi a căror anulare nu s-a solicitat.
Astfel, la data de 25 mai 2009 reclamanta a optat pentru numirea în funcţia de director coordonator al A.J.O.F.M. Giurgiu, numire ce a avut loc în baza Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1080 din 25 mai 2009 şi a încetat la data de 23 octombrie 2009, ca urmare a încetării, prin acordul părţilor, a contractului de management, în temeiul Ordinului Preşedintelui A.N.O.F.M. nr. 626 din 20 octombrie 2009, depus în copie la dosar; cu aceeaşi dată, recurenta - reclamantă şi-a reluat activitatea în funcţia publică de conducere de şef birou în cadrul A.J.O.F.M. Giurgiu.
În fine, trebuie menţionată intervenţia pe cale normativă în ceea ce priveşte reorganizarea A.N.O.F.M., astfel:
Potrivit art. 2 şi 5 din OUG nr. 68/210 privind unele măsuri de organizare a M.M.F.P.S. şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, a fost adoptată HG nr. 662/2010 privind unele masuri organizatorice si funcţionale pentru A.N.O.F.M., C.N.P.A.D.A.S., A.N.P.S.I.M., prin care, asupra Statutului A.N.O.F.M., aprobat prin HG nr. 1610/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a intervenit legislativ prin modificarea structurii organizatorice a A.N.O.F.M. şi a numărului de posturi aferent acestei instituţii precum şi unităţilor care funcţionează în subordinea sa.
În urma modificării dispuse asupra structurii organizatorice a A.J.O.F.M. Giurgiu în vederea asigurării aplicării prevederilor HG nr. 662/2010, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei, Direcţia M.P.M., a cărei coordonare a fost asigurată de recurenta-reclamantă în exercitarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct, a fost reorganizată, funcţionând în prezent la nivel de serviciu.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva Sentinţei nr. 1521 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 940/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
