ICCJ. Decizia nr. 1077/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată, inițial,pe rolul Tribunalul Tulcea, reclamanta SC P.T. SRL J., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 22 august 2007, a dispozițiilor de măsuri din 17 august 2007, precum și a tuturor actelor subsecvente acestora, emise în procedura de executare (somații).
Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a mai solicitat suspendarea executării actelor administrative enunțate.
în motivarea acțiunii reclamanta a susținut că , urmare unui control efectuat la societate privind obligațiile fiscale ale acesteia, ocazie cu care s-a stabilit,că nu s-a calculat corect T.V.A. în sumă de 568.825 RON cu accesoriile aferente a contestat decizia de impunere, iar prin decizia din 7 noiembrie 2007 emisă de D.G.F.P. Tulcea a fost respinsă contestația.
Prin întâmpinarea formulată,pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea, iar, prin sentința civilă nr. 472 din 29 februarie 2008, Tribunalul Tulcea a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța, întrucât valoarea litigiului depășește suma de 500.000 RON.
învestită cu soluționarea cauzei,Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,prin sentința civilă din 11 decembrie 2008, a admis excepția tardivității contestației, astfel cum a fost modificată și precizată și a respins, ca tardiv formulată, contestația promovată în contencios administrativ privind pe reclamanta SC P.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P Tulcea.
Prin aceeași sentință, instanța a luat act de renunțarea capătului de cerere privind suspendarea actelor administrative.
Prin recursul promovat de către reclamanta SC P.T. SRL, împotriva soluției sus-menționate, înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4912 din 06 noiembrie 2009 a admis recursul, a casata hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,reținând că excepția tardivității a fost soluționată greșit.
Soluția instanței de fond
în rejudecare,Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 55/CA pronunțată în data de 15 februarie 2011, a admis, în parte, contestația reclamantei SC P.T. SRL formulată , în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Tulcea,a anulat decizia nr. 71/2007 emisă de D.G.F.P. Tulcea pentru 27.750 RON reprezentând TVA colectată aferentă transportului mărfurilor importate și 8484 RON reprezentând T.V.A. colectată aferentă transportului intracomunitar de bunuri, precum și a accesoriilor aferente acestor sume, cu consecința anulării actelor care au stat la baza emiterii deciziei nr. 71/2007, dar și a actelor subsecvente în limita sumelor mai sus-arătate.
Totodată, a luat act că reclamanta renunță la cererea de suspendare și a obligat pârâta către reclamantă la 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constat următoarele:
Urmare a verificărilor, s-a încheiat raportul de inspecție fiscală din 17 august 2007, însoțit de decizia de impunere din 22 august 2007 privind obligațiile suplimentare de plată și accesoriile acestora.
împotriva deciziei de impunere din 22 august 2007,reclamanta a formulat contestație la organul fiscal competent care a fost soluționată prin decizia nr. din 07 noiembrie 2007.
Prin decizie s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă privind T.V.A. în sumă de 568.825 RON și accesorii aferente acesteia stabilite de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin decizia din 22 august 2007 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală. în esență, s-a arătat că suma că suma reprezentând T.V.A. se compune din:
- 27.750 RON T.V.A. aferentă transportului mărfurilor importate și este datorată întrucât reclamanta nu a justificat transportul mărfurilor cu documentele prevăzute de art. 7 alin. (1) din O.M.F.P. 1846/2003;
- 8484 RON T.V.A. aferentă transportului intracomunitar și este datorată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestei operațiuni în conf. cu O.M.F.P. nr. 2222/2006;
- 469.945 RON T.V.A. aferentă lucrărilor de construcție pentru realizarea imobilului L.; 34.515 RON T.V.A. aferentă prestațiilor efectuate și nefacturate la nava P. (proprietatea SC T.A. SA); 23.066 RON T.V.A. aferentă lucrărilor efectuate la un depozit de pește din București, nefacturate și 5065 RON TVA aferentă lucrărilor efectuate la magazinele din București - sunt datorate, întrucât nu s-au respectat dispozițiile legale în vederea de aporturi în natură, precum și disp.art. 19 și 155 C. fisc.
Mai reține instanța că reclamanta a fost nemulțumită doar cu privire la T.V.A. aferentă următoarelor operațiuni:
transportul mărfurilor importate (27.750 RON);
transport internațional de mărfuri (8484 RON);
investiții: L. (469.945 RON); P. (34.515 RON); depozit București (23.066 RON); magazine București (5065 RON).
Mai mult decât atât, chiar contestatorul a menționat în contestația sa că D.G.F.P. Tulcea este organul competent să soluționeze contestația împotriva deciziei, dispoziția de măsuri și a raportului de inspecție fiscală.
Instanța a constatat cu privire la suma de 27.750 RON - reprezentând T.V.A. colectată aferentă transportului mărfurilor importate că în mod greșit s-a reținut că este datorată de reclamantă, cu consecința suplimentării obligațiilor fiscale arată că , din înscrisurile depuse de reclamantă, rezultă că aceasta a depus înscrisurile necesare pentru a beneficia de scutirea T.V.A. pentru transportul mărfurilor importate, astfel cum prevede art. 143 pct. 1 lit. d) din Legea nr. 571/2003.
Referitor la suma de 8.484 RON,instanța a constat că și aceasta a fost stabilită în mod greșit ca și obligația fiscală suplimentară, întrucât dispozițiile legale reținute se referă doar la serviciile aferente importului ori, în cauză, reclamanta a transportat stuf din România în alte state comunitare și, astfel cum rezultă din documentele anexate, nu este vorba despre un transport aferent importului.
în legătură cu investiția efectuată de SC P.T. SRL la SC T.A. SA, pentru care s-a calculat T.V.A. în sumă de 469.945, instanța a reținut că organul administrativ a calculat-o corect, întrucât, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanta nu era beneficiara lucrărilor de construire, iar dacă le-a efectuat în favoarea altei persoane, lucrările respective puteau fi încadrate la prestări-servicii și avea obligația eliberării de facturi conform art. 155 C. fisc.
De asemenea, reclamanta nu se poate prevala de faptul că investițiile respective constituie aport în natură, întrucât, pe de o parte, acestea nu au fost efectuate de reclamantă în scopul utilizării în folosul său, iar, pe de altă parte, nu au fost respectate dispozițiile art. 16 și 215 din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 19 alin. (5) în ref.la art. 155 din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la T.V.A. aferentă prestațiilor la nava "P." (34.515 RON),a lucrărilor la depozitul de peste din București (23.066 RON) și magazinele din București (5.065 RON), instanța a reținut că și aceste sume au fost stabilite corect, conform argumentelor mai sus-arătate (prestări-servicii în favoarea altei persoane - SC T.A. SA, pentru care nu au fost emise facturi ori respectate dispozițiile legale referitoare la aportul în natură).
în legătură cu celelalte sume reținute în raport și apoi în decizia de impunere fiscală și care exced sumei de 568.525 RON, s-a constat că acestea nu au făcut obiectul contestației și apoi a deciziei nr. 71/2007, astfel că nu mai pot fi analizate în prezenta contestație.
în temeiul art. 276 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta la 1.500 RON cheltuieli de judecată, în raport de pretențiile admise.
Recursul
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC P.T. SRL J. și pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Tulcea.
în motivarea cererii sale de recurs, reclamanta SC P.T. SRL J. a invocat în esență următoarele:
în mod nelegal și netemeinic instanța de judecată a admis în parte acțiunea reclamantei, fără a soluționa toate problemele invocate și nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate invocate, înlăturând concluziile raportului de expertiză.
Se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că cel care a efectuat controlul nu poate participa sub nici o formă la soluționarea contestației, în acest sens fiind invocată excepția de nelegalitate a deciziei din 7 noiembrie 2007.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nelegalității actului administrativ ca urmare a emiterii acestuia de un organ necompetent, arată recurenta că în cauză trebuia să soluționeze contestația Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. - întrucât suma totală reținută în decizia contestată era de 1.001.854 RON.
în mod eronat a apreciat instanța de fond că celelalte sume reținute în raport și decizia de impunere și care exced sumei de 585.525 RON nu au făcut obiectul contestației și apoi a deciziei nr. 71/2007 și nu pot fi analizate de instanță, deși s-au încuviințat obiective pentru expertiza contabilă.
Or, arată recurenta că, a solicitat anularea deciziei de impunere în tot și nu în parte, astfel încât în conformitate cu pct. 2.1. din Ordinul A.N.A.F. din 27 septembrie 2005 contestația se consideră făcută împotriva tuturor sumelor.
Instanța de fond a soluționat greșit problema sumelor reprezentând T.V.A. pentru realizarea investiției L., a lucrărilor la depozitul de pește din București și T.V.A. aferent prestațiilor la nava P., considerând că au fost legal calculate de organul fiscal și înlăturând expertiza contabilă.
în drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs, pârâta D.G.F.P. Tulcea arătat în esență următoarele:
Instanța de fond nu a analizat pe deplin fondul cauzei, pronunțând o soluție greșită.
Privind suma de 27.750 RON se arată că din documentele deținute de contestatoare nu s-a putut reține includerea valorii transportului în valoarea în vamă a bunurilor importate, întrucât actele în cauză fac dovada transportului transfrontalier dar nu și dovada includerii acestei operațiuni în valoarea bunului în vamă.
Cu privire la suma de 8.484 RON instanța a reținut că aceasta a fost în mod eronat stabilită de organul fiscal în sarcina reclamantei.
Se arată că deși reclamanta putea beneficia de scutire de T.V.A. pentru transportul aferent exportului, această scutire nu poate opera întrucât reclamantul nu a depus toate documentele menționate de art. 5 alin. (2) din ordinul nr. 2222/2006.
A mai arătat recurenta D.G.F.P. Tulcea că în mod netemeinic și nelegal a admis cererea privind cheltuielile de judecată, nefiind reținută culpa procesuală, reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
în drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
în ceea ce privește recursul reclamantei SC P.T. SRL J. - înalta Curte constată că acesta este nefondat
Excepția de nelegalitate a deciziei de soluționare a contestației din 7 noiembrie 2007 a fost socotită de instanța de fond ca fiind un motiv ce privește nelegalitatea acestui act administrativ - în sensul larg al contenciosului administrativ art. 1 din Legea nr. 554/2004, nefiind incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 - pentru considerentul că reprezintă însăși obiectul acțiunii ce face analiza instanței de fond. După soluționarea unei asemenea excepții, motiv de nelegalitate practic nu mai există un act administrativ care să fie soluționat pe fond în accepțiunea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nelegalitatea deciziei nr. 71/2007 ca urmare a emiterii acesteia de către un organ fiscal necompetent - nu se poate reține . în primul rând, se observă că instanța de fond a motivat cu privire la acest aspect în mod corect că organul fiscal a soluționat contestația privind suma de 568.825 RON și în limitele investirii sale și a normelor de competență, a fost competență.
De reținut că accesoriile sunt aferente obligației fiscale în principal stabilite și sunt variabile în funcție de data efectivă a executării datoriei principale (art. 108 din O.G. nr. 92/2003). Prin urmare D.G.F.P. Tulcea era competent să soluționeze contestația conform art. 209 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Referitor la soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 44/2008 și a R.I.F. nr. 8090/2007 de către aceeași persoană care a efectuat controlul, nu este susținută, în condițiile în care R.I.F. și decizia de impunere sunt emise și semnate de reprezentanții autorității - consilier superior - econ. C.D. și inspector asistent econ. N.M., avizați de șef serviciu econ. R.M. iar decizia de soluționare nr. 71/2007 a fost avizată de director executiv econ. C.M.
împrejurarea că argumentele folosite în soluționarea contestației sunt similare sau identice, nu reprezintă un motiv de incompatibilitate prevăzut de lege.
în ceea ce privește nesoluționarea de către instanța de fond a acțiunii privind celelalte sume care exced sumei de 585.525 RON - întrucât nu au făcut obiect al contestației și al deciziei nr. 71/2007 - se reține că din modul de formulare al contestației reclamantei nu rezultă că au fost contestate și celelalte sume la care se referă reclamanta - recurentă.
Recurenta - reclamantă, invocă prevederile pct. 2.1 din ordinul A.N.A.F. nr. 519/2005 potrivit căruia "în situația în care contestatorul precizează că obiectul contestației îl formează actul administrativ atacat fără a menționa_. cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, contribuții și accesorii aferente acestora sau măsurile pe care le contestă, contestația se consideră formulată împotriva întregului act administrativ fiscal".
însă potrivit pct. 2.4 din același act normativ "Organul de soluționare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care s-a contestat actul administrativ fiscal respectiv".
Prin urmare, recurenta - reclamantă a specificat suma contestată și motivele contestației - respectiv TVA accesorii - pentru sumele individualizate astfel - 27.750 RON - T.V.A. aferentă operațiunilor de transport mărfuri importate , - 8-484 RON - TVA - pe transport internațional de mărfuri, - 469.945 RON - T.V.A. - investiție L. - 34.515 RON - investiție P., - 23.066 RON - investiții depozit București - 5.065 RON - investiție magazin București - totalizând suma de 568.825 RON și accesorii aferente.
Prin decizia nr. 71/2007 - organul de soluționare a contestației s-a referit strict la sumele individualizate contestate și motivele invocate, în conformitate cu prevederile egale , iar instanța de fond nu se poate pronunța asupra legalității operațiunilor înaintea organului fiscal competent.
Argumentele recurentei - reclamante privind nelegala înlăturare de către instanța de fond a expertizei contabile referitoare la T.V.A. pentru realizare investiție L., a lucrărilor la depozitul și magazinul din București, pentru prestațiile aferente navei P. - nu pot fi reținute.
Instanța de fond a apreciat corect că, faptul că reclamanta este acționar la SC T.A. SRL nu o îndreptățește să deducă T.V.A. pentru lucrările de construcții efectuate de altă societate pentru nu era beneficiara lucrărilor și trebuie să respecte prevederile art. 145 C. fisc.
Aceleași argumente au fost reținute corect și în privința T.V.A. aferentă prestațiilor la nava P. și la depozitul, magazinele din București - în sensul că au reprezentat prestări servicii în favoarea altei persoane și nu au fost emise facturi, nu au fost respectate dispozițiile privind aportul în natură.
în ceea ce privește recursul D.G.F.P. - se reține că este de asemenea nefondat pentru considerentele următoare:
Referitor la suma de 27.750, se apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 143 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 - privind scutirea de T.V.A. pentru transporturile de mărfuri importate a cărui contravaloare a fost inclusă în valoarea de vamă .
Astfel, potrivit dispozițiilor mai sus enunțate, scutirea se justifică cu contractul încheiat cu importatorul , casa de expediție ori cu furnizorul din străinătate, copie de pe carnetul T.I.R. sau de pe documentul de tranzit comunitar T, documentul de transport internațional din care să rezulte că bunurile transportate prin import sau copie de pe acestea pentru casele de expediție.
Nu există vreo dovadă că recurenta - reclamantă nu a inclus valoarea transportului în valoarea în vamă a bunurilor importate, iar aceasta din urmă a depus înscrisurile pentru a dovedi scutirea de T.V.A.
în ceea ce privește suma de 8.484 RON, se constată că nu este incidentă dispoziția art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 2222/2006, întrucât nu este vorba de un transport care se referă la importul de mărfuri ci după cum rezultă din documente este vorba de un transport de stuf în alte state comunitare.
Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că având în vedere cuantumul acestora și totodată admiterea în parte a acțiunii, nu sunt motive pentru respingerea sau modificarea cuantumului acestora, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au existat motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, s-au respins recursurile, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1129/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1094/2012. Contencios → |
|---|
