ICCJ. Decizia nr. 1100/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Acțiunea înregistrată sub nr. 958/57/2011, pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, reclamantul Municipiul Vulcan, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea încheierii nr. 16 din 4 iulie 2011 a Curții de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația Municipiului Vulcan împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 16 din 28 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Hunedoara, anularea în parte a acesteia din urmă, precum și suspendarea executării celor două acte menționate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
Pentru celeritate, cererea privind suspendarea executării, întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, a fost disjunsă de către instanța de fond, fiind înregistrată sub nr. 958/57/2011/a1.
Reclamantul a arătat că prin Decizia Camerei de Conturi a județului Hunedoara nr. 16 din 28 aprilie 2011, emisă ca urmare a unei acțiuni de audit financiar, având ca obiect verificarea fondurilor alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, fiind stabilite măsuri de recuperare a prejudiciilor produse în patrimoniul Municipiului Vulcan.
Prin Sentința nr. 299 din 12 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Vulcan, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Hunedoara, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Vulcan, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care se va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.
în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.
în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, actul care formează obiectul analizei instanței, fiind emis de o autoritate publică județeană - Camera de Conturi Hunedoara.
Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
Față de argumentele expuse, înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., constată că, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Hunedoara, deoarece obiectul litigiului privește un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1094/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1068/2012. Contencios → |
|---|
