ICCJ. Decizia nr. 1150/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1150/2012
Dosar nr. 12721/2/2010
Şedinţa publică de la 2 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.R.D., având calitatea de poliţist cu gradul profesional de agent şef de poliţie în cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Academia de Poliţie "A.I.C.", solicitând obligarea pârâţilor la trecerea/avansarea sa în corpul ofiţerilor de poliţie şi să-i acorde gradul profesional de ofiţer de poliţie şi să emită o dispoziţie de numire pe o funcţie corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie "A.I.C." la forma de învăţământ frecvenţă redusă, profilul Ştiinţe juridice, specialitatea Drept şi a susţinut examenul de licenţă în anul 2005, dar nu a fost avansat în corpul ofiţerilor de poliţie, fiind discriminat în raport cu absolvenţii de la cursuri de zi.
Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru nerespectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Academia de Poliţie "A.I.C." a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 5.241 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei de Poliţie "A.I.C." ca neîntemeiată, a fost admisă acţiunea şi obligat pârâtul M.A.I. să dispună avansarea/trecerea reclamantului în corpul ofiţerilor de poliţie şi obligată Academia de poliţie să emisă dispoziţia de numire a reclamantului pe o funcţie corespunzătoare gradului profesional.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliţie "A.I.C." este neîntemeiată având în vedere că reclamantul deţine o funcţie în cadrul acestei pârâte şi există identitate între această pârâtă şi persoana căreia îi revine competenţa desemnării unor persoane în vederea ocupării unor funcţii în cadrul acesteia.
Excepţia prescripţiei a fost respinsă ca neîntemeiată pentru că în raport de data comunicării refuzului de avansare şi data introducerii acţiunii, nu a fost depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, instanţa de fond a apreciat că absolvenţii Academiei de Poliţie "A.I.C.", fără deosebire de forma de învăţământ, li se acordă grad profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără îndeplinirea unei alte formalităţi şi că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, dispoziţii care nu se aplică agenţilor de poliţie care au absolvit alte instituţii de învăţământ superior.
Deşi instanţa a reţinut că dispoziţiile H.G. nr. 294/2007 sunt aplicabile începând cu anul universitar 2007 - 2008, ele confirmă interpretarea dată de art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002.
În acelaşi sens, a fost adoptată şi o soluţie de principiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar în raport de această practică se impune admiterea cererii şi în virtutea principiului nediscriminării pentru că nu există raţiuni obiective şi rezonabile pentru care persoane aflate în aceeaşi situaţie să fie tratate în mod diferit.
În raport de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că susţinerile pârâtului M.A.I. referitoare la deciziile Curţii Constituţionale privind O.U.G. nr. 137/2000 nu sunt întemeiate, având în vedere că soluţia în privinţa reclamantului se impune ca urmare a interpretării unor dispoziţii legale deja existente la data obţinerii diplomei de licenţă şi nu se creează drepturi în absenţa unor reglementări legale incidente cauzei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta Academia de Poliţie "A.I.C." şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
I. În recursul declarat de pârâta Academia de Poliţie "A.I.C." se critică soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică deoarece:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune deoarece momentul absolvirii cu diplomă de licenţă a Academiei de poliţie (2005) este data de la care începe să curgă termenul în care persoana în cauză avea posibilitatea de a învesti instanţa de judecată competentă cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată.
De aceea, s-a solicitat admiterea excepţiei invocate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca tardiv formulată.
- în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei de Poliţie "A.I.C.", întrucât nu există identitate între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar în speţă este vorba de acte juridice aflate în competenţa exclusivă a M.A.I.;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Corpul Naţional al Poliţiştilor, dar oricum acesta nu are un interes şi, de aceea, se impune respingerea cererii de intervenţie accesorie;
- hotărârea este netemeinică şi nelegală.
S-a arătat că în speţă este necesar să fie distinsă perioada anterioară intrării în vigoare a H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "A.I.C." şi perioada ulterioară intrării în vigoare, având în vedere că numai după intrarea în vigoare a acestui act normativ toţi absolvenţii Academiei de Poliţie, indiferent de forma de şcolarizare urmată, zi sau frecvenţă redusă, trebuiau să fie avansaţi în primul grad de ofiţer, astfel că anterior nu exista această obligaţie.
Această concluzie se impune în raport de prevederile art. 9 şi art. 75 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 şi pentru că reclamantul nu a promovat vreun concurs organizat pentru a intra în corpul ofiţerilor, se impune respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
II. În recursul declarat de pârâtul M.A.I. s-a criticat soluţia instanţei de fond, întrucât:
- instanţa de fond a respins greşit excepţia tardivităţii formulării acţiunii având în vedere că reclamantul a absolvit cursurile Academiei de Poliţie "A.I.C." în anul 2005, iar în raport de această dată se calculează termenul în care persoana avea posibilitatea de a învesti instanţa de judecată competentă cu soluţionarea unei cereri de judecată;
- hotărârea este netemeinică şi nelegală pentru că, potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu, iar existenţa studiilor superioare este o condiţie necesară, însă nu şi suficientă pentru că un agent de poliţie să fie încadrat în corpul ofiţerilor.
Expresia "pot proveni" din cuprinsul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 presupune latitudinea (posibilitatea) şi nu obligaţia imperativă pentru conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor să reglementeze condiţiile în care agenţii de poliţie, cu studii superioare, pot trece în corpul ofiţerilor.
În baza acestei posibilităţi a fost emis Ordinul nr. 665/2008 al M.A.I. prin care, la art. 42 s-a prevăzut dreptul agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii şi, de aceea, obligarea M.A.I., la acordarea gradului profesional de ofiţer în condiţiile în care intimatul-reclamant nu a promovat vreun concurs este neîntemeiată.
S-a solicitat instanţei de recurs ca aplicarea şi interpretarea actului normativ să se facă în corelare cu prevederile din acel act dar şi coroborate cu alte norme juridice care au acelaşi domeniu sau unul apropiat de reglementare sau aplicabilitate.
Deşi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită trebuie să fie la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, din interpretarea textului rezultă că se referă numai la absolvenţii de la cursurile de zi.
Această interpretare se impune în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, dar şi de cele ale art. 73 alin. (7) care prevede faptul că agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante.
Referitor la motivarea instanţei de fond conform căreia în cauza de faţă, prin admiterea acţiunii nu s-a creat un drept în favoarea intimatului-reclamant s-au adus următoarele critici având în vedere faptul că este incidentă tocmai situaţia analizată în cuprinsul Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale pentru că instanţa de fond a creat în fapt un drept, respectiv acela de a obţine trecerea în corpul ofiţerilor fără îndeplinirea altei formalităţi.
S-a solicitat să se constate că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat şi, de aceea, se impune admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii pe cale de excepţie sau pe fond, ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de fond
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Având în vedere că în cele două recursuri a fost criticată soluţia instanţei de fond cu privire la modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii reclamantului, aceste critici vor fi analizate împreună dar se constată că sunt nefondate.
Cererea reclamantului adresată instanţei de fond a avut ca temei refuzul nejustificat al M.A.I. de a-l avansa pe reclamant în corpul ofiţerilor de poliţie.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, "refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere" este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar conform art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim este asimilat actelor administrative.
În acest fel, termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ se calculează potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru că în speţă a fost invocat refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Cum adresa nr. 308657 a M.A.I. prin care i s-a comunicat refuzul explicit de soluţionare a cererii a fost emisă la 2 decembrie 2010, iar acţiunea a fost adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 18 ianuarie 2011, se constată că excepţia tardivităţii a fost corect soluţionată de instanţa de fond şi nu pot fi reţinute susţinerile potrivit cărora termenul curge de la data absolvirii studiilor superioare pentru că nu există niciun temei legal pentru aceasta.
Nici criticile referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei de Poliţie "A.I.C.", nu sunt fondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul este angajat al Academiei de Poliţie "A.I.C." şi a solicitat şi emiterea de către aceasta, dacă va fi trecut în corpul ofiţerilor, a unei dispoziţii prin care să fie numit într-o funcţie corespunzătoare acestui nou grad profesional, astfel că pârâta Academia de Poliţie are calitate procesuală pasivă în cauză şi nu este greşită soluţia instanţei de fond prin care s-a respins această excepţie ca neîntemeiată.
Criticile referitoare la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor se constată că şi acestea sunt nefondate.
Este adevărat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor în interesul reclamantului, dar recurenta Academia de Poliţie "A.I.C." nu justifică o vătămare ce i-ar fi fost cauzată prin nepronunţarea acestei cereri de intervenţie accesorie, iar potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Criticile din cele două recursuri referitoare la fondul cauzei sunt nefondate.
Aşa cum a subliniat şi instanţa de fond, în art. 9 din Legea nr. 360/2002 sunt stabilite regula şi excepţia modului de recrutare a poliţiştilor.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar conform art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ, ei pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
În motivele de recurs se fac referiri la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 dar acestea nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din aceeaşi lege.
Conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." primesc gradul profesional de sub-inspector de poliţie, fiind încadraţi ca ofiţeri debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, fără a face vreo deosebire în funcţie de forma de învăţământ, cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă.
Această situaţie este reglementată separat de cea a agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai unor instituţii de învăţământ superior la care se referă art. 21 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 se referă la agenţii de poliţie la care face trimitere art. 21 alin. (4) din aceeaşi lege şi nu la absolvenţii Facultăţilor de Drept al Academiei de Poliţie "A.I.C." a căror situaţie este reglementată diferit şi nu impune participarea la concurs.
Chiar şi art. 21 alin. (5) din Statutul poliţistului subliniază faptul că absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie "A.I.C." au o situaţie diferită de cea a agenţilor de poliţie care au absolvit instituţii de învăţământ superior de scurtă sau lungă durată ale M.A.I., pentru că se prevede că după expirarea perioadei de stagiu pentru absolvenţii Facultăţii de Drept şi a perioadei de probă pentru agenţii care au promovat concursul organizat în condiţiile art. 73 alin. (7), aceştia susţin examen de definitivare în profesie a cărui nepromovare conduce la îndepărtarea din poliţie.
Astfel, se poate observa că legea nu face distincţie între absolvenţii Facultăţii de Drept ai Academiei de Poliţie "A.I.C." (care pot fi absolvenţi la cursuri de zi sau cu frecvenţă redusă, dar materia studiată este aceeaşi, examenul de licenţă este organizat în aceleaşi condiţii) ci între aceştia şi absolvenţii altor instituţii de învăţământ superior ale M.A.I. sau ai unor instituţii de învăţământ superior, cu profil corespunzător.
Referitor la neaplicarea prevederilor H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "A.I.C." în speţă, pentru că dispoziţiile acestei hotărâri au fost aplicabile începând cu anul universitar 2007 - 2008 se constată că a fost invocat acest act normativ numai atunci când s-a făcut trimitere la celelalte instituţii de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I., dar acţiunea reclamantului a fost admisă în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Toate acestea dovedesc faptul că refuzul M.A.I. de a-l avansa pe reclamant în corpul ofiţerilor de poliţie, deşi acesta este absolvent al Facultăţii de Drept a Academiei de Poliţie "A.I.C.", cursuri de frecvenţă redusă, este nejustificat, astfel cum a constatat şi instanţa de fond.
În legătură cu soluţiile de practică pronunţate de Înalta Curte, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi invocate de recurent, se constată că acestea sunt pronunţate în perioada 2005 - 2008, dar pentru că a existat practică neunitară în această problemă, în luna februarie 2009, Înalta Curte a adoptat o soluţie de principiu în sensul constatării refuzului nejustificat, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Faţă de soluţia de principiu adoptată şi în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la adoptarea unor soluţii contrare care are ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Chiar dacă divergenţele de jurisprudenţă constituie consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanţa supremă să devină ea însăşi, prin practica neunitară, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate de CEDO chiar în cauze împotriva României (cauza Beian - paragraful 39, cauza Ştefan şi Ştef - paragraful 33).
Tot nefondate sunt criticile referitoare la incidenţa Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerente discriminatorii.
Chiar dacă instanţa de fond a invocat principiul nediscriminării, acţiunea reclamantului este întemeiată în raport de interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 coroborată cu cele ale art. 9 alin. (2) şi (4) şi art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 şi nu se regăseşte ipoteza avută în vedere de decizia Curţii Constituţionale, pentru că nu ne aflăm în ipoteza anulării sau refuzul de a aplica un act normativ, ci în problema modului de interpretare a unor dispoziţii din Legea nr. 360/2002.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Academia de Poliţie "A.I.C." împotriva Sentinţei nr. 5.241 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
