ICCJ. Decizia nr. 1133/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1133/2012
Dosar nr. 270/43/2010
Şedinţa publică de la 2 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 13 septembrie 2010 sub nr. 270/43/2010, reclamantele K.K.G. şi N.C.G. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, modificarea Deciziei nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind cuantumul titlurilor de despăgubire acordate ori revocarea Deciziei atacate şi emiterea unei noi Decizii în cadrul dosarului 36456/CC în sensul emiterii titlului de despăgubire echivalentă sumei de 40.000 euro respectiv 172.000 RON pentru imobilul situat în Târgu Mureş, str.Cuza Vodă, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2.205 din 21 aprilie 1999 a Judecătoriei Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.779/1999 a Tribunalului Mureş, s-a dispus obligarea Statului Român prin Consiliul Local la restituirea imobilului situat în Târgu Mureş, str. Cuza Vodă.
S-a mai arătat că în urma mai multor procese şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul a fost parţial restituit în natură, iar apartamentul nr. 3 nu a fost restituit şi nu s-au acordat despăgubiri.
Au mai arătat reclamantele că s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului solicitând intervenţia Curţii în vederea obligării Statului Român la restituirea în natură a imobilului ori contravaloarea acestuia în sumă de 40.000 EURO, 20.000 EURO daune morale şi suma de 5.000 EURO cheltuieli de judecată, cererea făcând obiectul dosarului nr. 30075/2003 al Curţii.
Curtea Europeană a propus soluţionarea amiabilă a cauzei şi acceptarea pentru ambele părţi a despăgubirilor în sumă de 35.000 EURO.
După parcurgerea fazelor preliminare în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Statul Român a emis prin Primărie dispoziţie pentru acordarea despăgubirilor.
Reclamantele au mai arătat că raportul de evaluare întocmit în dosarul 36456/CC nu le-a fost comunicat în forma completă (deşi legea prevede această obligaţie), fiindu-le comunicat doar la data de 08 iunie 2010, raport faţă de care au formulat contestaţi la 17 iunie 2010 şi nu au primit niciun răspuns.
S-a arătat că la data de 27 august 2010 le-a fost comunicată Decizia nr. 8.108 din 18 mai 2010, astfel că raportul de evaluare li s-a comunicat după data emiterii deciziei.
Pârâta, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în reprezentarea Statului Român a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea a respins excepţia invocată prin întâmpinare considerând că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamante.
Prin Sentinţa nr. 112 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis în parte cererea formulată de reclamantele K.K.G. şi N.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituţie să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureş, str. Cuza Vodă, judeţul Mureş şi a respins celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
În cadrul dosarului nr. 36456/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a întocmit raportul de evaluare de către SC B.E., care a estimat valoarea de piaţă a imobilului la suma de 93.200 RON.
S-a reţinut că acest raport de evaluare nu a fost comunicat în integralitatea lui reclamantelor în conformitate cu prevederile pct. 16.13 din H.G. nr. 1.095/2005, privind stabilirea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, Legea nr. 247/2005 conform cărora "raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei centrale cât şi persoanelor solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea".
La datele de 28 aprilie 2010 şi 10 mai 2010, reclamantelor li s-a comunicat forma scurtă a raportului de evaluare, în raport cu care au fost în imposibilitate de a formula obiecţiuni, întrucât nu au putut cunoaşte argumentele expertului evaluator când a stabilit suma de 93.200 RON ca valoare estimată a imobilului.
S-a mai reţinut că abia la data de 08 iunie 2010 reclamanta K.K.G. a intrat în posesia unui exemplar din raportul de evaluare în forma sa completă.
În raport cu această dată, la 17 iunie 2010 s-a depus la pârâtă contestaţie împotriva raportului de evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureş.
La data de 17 iunie 2010, Decizia de despăgubire nr. 8.101 din 18 mai 2010 era deja emisă pentru suma de 93.200 RON, sumă ce rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureş.
În aceste condiţii s-a apreciat că decizia de emitere a titlului de despăgubire a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 1.095/2005 pct. 16.13.
Procedând în acest mod, s-a reţinut că în condiţiile în care în cauză se punea în discuţie doar valoarea despăgubirilor iar pârâta cunoştea că pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului există un litigiu în care între părţi există o divergenţă cu privire la valoarea despăgubirilor, Comisia a încălcat procedura instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a emis o decizie de despăgubire nelegală.
În ceea ce priveşte celelalte cereri ale reclamantelor, Curtea le-a respins, apreciind că obiecţiunile acestora la raportul de evaluare să fie analizate de către expertul evaluator şi în funcţie de răspunsul acestuia, Comisia să dispună fie emiterea deciziei de despăgubire, fie dacă nu se consideră lămurită să dispună efectuarea unei noi expertize.
Împotriva Sentinţei nr. 112 din data de 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală, în condiţiile în care obligaţia de comunicare a raportului de evaluare revine societăţii de evaluatori desemnaţi de Comisia Centrală, în speţă, SC B.E.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este beneficiar al raportului de evaluare, numai în calitate de parte a contractului de prestări servicii în temeiul căruia s-a efectuat raportul de evaluare, Comisia Centrală fiind entitatea care are posibilitatea legală de a dispune desemnarea unui evaluator, refacerea raportului de evaluare, respectiv emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire.
Pe de altă parte se arată de către recurent, că dispoziţiile legale nu disting că raportul de evaluare trebuie comunicat in extenso, ci numai că trebuie comunicat, această obligaţie derivând şi din contractul de prestări servicii pe care îl au încheiat evaluatorii autorizaţi cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Or, susţine recurentul că invocarea sau reţinerea vreunei culpe a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor că nu a verificat dacă evaluatorul a comunicat raportul de evaluare in extenso reclamantelor nu poate fi reţinută deoarece nu Comisia Centrală are această obligaţie.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, cu modificările şi completările ulterioare, "După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire".
De asemenea, punctul 16.13 din aceleaşi norme precizează că "Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la faţa locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele şi orele când începe şi când continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptăţite cu cel puţin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziuă primirii convocării şi nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.
Persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informaţii privind valoarea imobilului obiect al lucrării.
La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.
Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale.
Evaluatorii desemnaţi sunt datori să se înfăţişeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.
Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize".
În fine, potrivit punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, "în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 şi 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare".
Cum judicios a reţinut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12, 16.13 şi 16.14 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost respectate întrucât nu au fost menţionate criteriile avute în vedere de evaluator, înscrisurile pe baza cărora a fost efectuat raportul de evaluare, evaluatorul nu a convocat reclamantele la efectuarea lucrării şi nu a solicitat reclamantelor lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat părţilor doar o sinteză a raportului de evaluare şi nu lucrarea în întregime. În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate drepturile şi interesele legitime ale reclamantelor-intimate, în condiţiile în care evaluarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date şi informaţii suficiente şi reale pentru evaluarea corectă a imobilului în discuţie.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, care reprezintă dreptul special în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor, se reţine că acordarea despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură conform deciziilor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, se face conform procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind emisă în baza raportului de evaluare întocmit în această procedură administrativă.
Cum etapa evaluării în procedura administrativă este ulterioară momentului emiterii Deciziei, fiind clar reglementată în dispoziţiile art. 16 alin. (6) şi alin. (61) - (65) din Legea nr. 247/2005 şi Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, recurenta a emis Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010, nerespectând aceste dispoziţii legale.
În aceste condiţii, rezultă că în mod întemeiat prima instanţă, prin hotărârea atacată, a admis acţiunea formulată de reclamantele K.K.G. şi N.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituţie să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureş, str. Cuza Vodă, judeţul Mureş şi a respins celelalte pretenţii.
Aşa fiind, constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1150/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
