ICCJ. Decizia nr. 1171/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1171/2012
Dosar nr. 650/54/2011
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 5238/63/2011, reclamantul D.R.C., a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, pentru faptul că a fost obligat să suporte plata unei cote procentuale aferente părţilor comune de 30% sau 50% din valorare facturii lunare, în loc de 10% aşa cum este prevăzut în Contractul de prestare servicii de calcul.
Reclamantul a precizat că în septembrie 2006 când s-au montat calorimetrele la toate caloriferele din apartamentul în care locuieşte tatăl său D.M., a semnat atât contractul comun de servicii de calcul, cât şi un contract individual de corectă exploatare a calorimetrelor montate pe toate caloriferele din bloc.
Pentru un calcul corect, fie se contorizează şi micile calorifere din spaţiul comun, fie se reevaluează termic întregul bloc aşa cum explică Ordinul nr. 343 din 13 iulie 2010, dar nu poate accepta cota procentuală abuzivă şi arbitrară de 50% sau 30% din valoarea facturii lunare pentru încălzirea aferentă a părţilor comune ale blocului. Reclamantul a precizat că valoarea căldurii în lunile noiembrie şi decembrie 2010 din apartamentul unde locuieşte s-a multiplicat evident faţă de aceleaşi luni din anii precedenţi, din cauza modului de calcul impus de Ordinul nr. 343 din 13 iulie 2010.
Reclamantul a formulat şi o completare a cererii de chemare în judecată, prin care a precizat că Ordinul nr. 343 din 13 iulie 2010, care doreşte o evaluare termică amănunţită a întregului bloc de locuinţe, îi interzice măsurarea precisă a căldurii totale primite în apartamentul său, prin calorifere şi prin ţevile verticale de tur funcţionale. A arătat că în luna noiembrie 2010 când s-a furnizat în bloc o cantitate de căldură mai mică decât în luna decembrie 2010, i s-a solicitat să plătească mai mult, deşi indexurile la toate repartitoarele de pe calorifere au fost de 0 în ambele luni.
La data de 04 februarie 2011 reclamantul a depus precizare a acţiunii, prin care a chemat în judecată şi Guvernul României alături de pârâta indicată prin cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din 03 martie 2011 reclamantul a precizat că solicită anularea Ordinului 343 din 13 iulie 2010 emis de pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 497 din 03 martie 2011, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 650/54/2011.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11 mai 2011, Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 102, 108 din Constituţie şi dispoziţiile Legii nr. 90/2011, nu are calitatea de emitent al ordinului contestat.
La rândul său, pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice a invocat excepţia prematurităţii, cu motivarea că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă înainte de a se adresa instanţei, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 265 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 109 C. proc. civ., autorităţii care a emis actul. Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ.
Întrucât reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovadă îndeplinirii procedurii administrative prealabile cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Curtea apreciază că acţiunea formulată, cu precizările ulterioare, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.R.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că adevăratul emitent al Ordinului nr. 343 din 13 iulie 2010 nu poate fi decât Guvernul României iar nu Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice care nu este prevăzută în Constituţie cu drept de legiferare.
A mai arătat că partidele politice care ajung în arcul guvernamental au obligaţia democratică de a consulta cetăţenii care le-au ales înainte de a adopta legile, conform Constituţiei.
A susţinut, de asemenea că motivele pentru care Ordinul nr. 343 din 13 iulie 2010 încalcă Declaraţia universală a drepturilor omului şi reprezintă o imixtiune arbitrară în viaţa sa şi în domiciliul său.
Totodată a arătat că atât Constituţia României cât şi Declaraţia universală a drepturilor omului sunt pentru "dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil" conform Constituţiei, art. 21 alin. (3), cu toate acestea autoritatea pârâtă nesocoteşte aceste drepturi.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 7 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Totodată, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamantul este obligat să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, caz în care, va depune la dosarul cauzei, copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Respectarea termenului şi condiţiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerinţă specială de existenţă a dreptului la acţiune pe calea contenciosului administrativ şi încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanţa de judecată.
În aceste condiţii, dreptul la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.
În cauza de faţă, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile cu pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, astfel încât, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.M.R.C. împotriva Sentinţei nr. 265 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1173/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
