ICCJ. Decizia nr. 1196/2012. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1196/2012
Dosar nr. 3056/54/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin Sentinţa comercială nr. 9 din 05 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar disp. art. 3 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte "Curţile de apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale" şi cum prin cererea pendinte se solicită să se constate nulitatea absolută, parţială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor seria M07 emis la data de 25 martie 1996 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, instanţa a constatat că instanţa competentă material să soluţioneze cererea este Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii J.M., C.D. şi B.D., prin procurator P.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 115/R din 29 iunie 2010, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A. SA Broşteni invocată de recurenţii reclamanţi şi a respins recursul formulat de recurenţii reclamanţi J.M., C.D. şi B.D., împotriva Sentinţei comerciale nr. 9 din 05 mai 2010 pronunţate de Judecătoria Baia de Aramă în dosar nr. 2790/181/2010.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanţii J.M., C.D. şi B.D., toţi prin mandatar P.I.
În şedinţa publică de la 30 septembrie 2010, mandatarul reclamanţilor a precizat că nu poate exercita recurs împotriva unei hotărâri date în recurs şi în raport cu această situaţie înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 115/R din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, depunând şi în scris această precizare.
Prin Decizia comercială nr. 1.023 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatori în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, această instanţă respingând contestaţia în anulare.
La Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa competentă să soluţioneze anularea certificatului de proprietate seria M.O. nr. 1323/1996, dosarul a fost înregistrat sub nr. 3056/54/2010.
La data de 30 noiembrie 2010, pârâtul B.L. a depus precizări şi concluzii scrise; acesta a învederat că terenul din prezentul litigiu îl are moştenire de la bunica sa, B.J. - care a decedat la data de 09 iunie 1991 - teren pentru care până în prezent nu i-a fost emis titlul de proprietate; a solicitat anularea certificatului de proprietate seria M.O. nr. 1323/1996.
A învederat că în urma licitaţiei din 30 septembrie 2008, pârâtul C.S. a cumpărat terenul pârâtului B.L., de la Secţia de tractoare Crainici în suprafaţă de 482,16 mp, abuziv şi nelegal.
La data de 30 noiembrie 2010, prin Serviciul arhivă, reclamantul P.S.R. a depus întâmpinare şi concluzii scrise.
A solicitat ca instanţa de judecată să ţină cont de toate înscrisurile depuse de acesta în cele 3 dosare, de întâmpinarea din data de 23 septembrie 2010 din dosarul 270/181/2010 şi să se pronunţe o hotărâre prin care să se anuleze "în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor" seria MO nr. 1323 emis la data de 25 martie 1996 de M.A.A.P. Bucureşti către pârâta SC A. SA Broşteni, D.G.F.P. Mehedinţi şi A.F.P. Mehedinţi şi să se anuleze în totalitate licitaţia şi toate actele acestei licitaţii, care au fost întocmite şi eliberate abuziv, prin care pârâtul S.C. din comuna Bala, Sat Crainici, Jud. Mehedinţi a cumpărat şi terenul său din litigiu în suprafaţă de 656 mp.
La data de 07 decembrie 2010, reclamanţii J.M., C.D. şi B.D. prin procurator P.I. au depus note olografe în care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale de intervenient a numitului P.R. - s-a arătat că acesta nu deţine titlul de proprietate - adresele nr. 263, 1461 din 02 februarie 2007 şi 1367 invocate de către numitul P.R. nu-l consacră că ar avea teren în punctul "La Pîrvuleşti" (La tractoare).
La data de 07 decembrie 2010, pârâta SC A. SA Broşteni a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca fiind nelegală şi netemeinică a acţiunii formulată de către J.M., C.D. şi B.D. prin procurator P.I.
A învederat că prezenta acţiune este netemeinică deoarece prin Sentinţa comercială nr. 5 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Baia de Aramă, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate.
La data de 19 ianuarie 2011, P.S.R. a depus precizări la cererea de intervenţie în care a arătat că acesta îşi păstrează calitatea de intervenient în nume propriu.
La data de 26 ianuarie 2011, reclamanţii J.M.,C.D. şi B.D. au depus completare a acţiunii, solicitând anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria MO nr. 1323 din 25 martie 1996 emis de Ministerul Agriculturii.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, în principal respingerea acţiunii ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile şi în subsidiar, în cazul respingerii primei excepţii care primează, respingerea acţiunii ca fiind tardivă, iar pe fond ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 83 din 24 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor şi intervenienţilor privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie 1996 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin art. 11 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul reglementează termenele în care se poate formula acţiunea în contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acţiunea prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral se poate formula într-un termen de 6 luni - care se socoteşte, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.
Prima instanţă a stabilit că, în cauză reclamanţii şi intervenientul au luat la cunoştinţă despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cadrul litigiului purtat între aceleaşi părţi care a făcut obiectul dos. nr. 1359/101/2006 al Tribunalului Mehedinţi. Astfel, în considerentele deciziei nr. 196/COM din 09 mai 2007 instanţa a reţinut că deşi SC A. SA Broşteni a invocat în dovedirea dreptului de proprietate certificatul de atestare a dreptului de proprietate, niciuna dintre părţi nu a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Aşadar, reclamantul a luat cunoştinţă despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie 1996, în anul 2007 iar în raport cu data formulării prezentei cereri, 17 iunie 2009, acţiunea este evident tardivă.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii J.M., C.D. şi B.D. şi intervenienţii P.S.R. şi de B.L.
a) Prin recursul formulat reclamanţii J.M., C.D. şi B.D., prin mandatar P.I. au reiterat motivele formulate în acţiunea principală şi la judecarea în fond a cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Au susţinut, de asemenea că P.S.R. şi B.L. nu au calitate de intervenienţi în acest dosar, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este necesar a fi îndeplinită, dar că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la această excepţie.
Au mai arătat, totodată că în conformitate cu prevederile constituţionale cu privire la proprietate şi Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, excepţia prescrierii dreptului la acţiune, în acest dosar nu poate fi admisă.
Ulterior prin notele scrise depuse la dosar a invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate de P.S.R. şi de B.L. şi excepţia lipsei calităţii procesuale de intervenienţi a acestor părţi.
b) Intervenienţii P.S.R. şi B.L. au înregistrat cererile de recurs la data de 4 aprilie 2011, respectiv 5 aprilie 2011, iar motivarea acestora a fost formulată la data de 5 ianuarie 2012, respectiv 6 ianuarie 2012.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte recursul declarat de J.M., C.D. şi B.D., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie 1996 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, act administrativ cu caracter individual.
Potrivit prevederilor art. 11 - Termenul de introducere a acţiunii:
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Natura juridică a celor două termene a fost calificată prin alin. (5) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, în sensul că termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar cel de un an, termen de decădere.
În speţă reclamanţii şi intervenienţii sunt terţi în raport cu actul administrativ contestat, iar în conformitate cu prevederile legale menţionate, termenul de sesizare a instanţei este cel prevăzut de alin. (2), respectiv 1 an de la data luării la cunoştinţă a existenţei certificatului de atestare a dreptului de proprietate care, în mod firesc, nefiindu-i adresat, nu i-a fost comunicat.
Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanţă a respins cererea ca tardivă, întrucât verificând înscrisurile dosarului se constată că recurenţii au luat cunoştinţă despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cadrul litigiului purtat între aceleaşi părţi care a făcut obiectul dos. nr. 1359/101/2006 al Tribunalului Mehedinţi. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 196/COM din 09 mai 2007 instanţa a reţinut că deşi SA A. SA Broşteni a invocat în dovedirea dreptului de proprietate certificatul de atestare a dreptului de proprietate, niciuna dintre părţi nu a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În aceste condiţii, formulând cererea de constatare a nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1323 abia la data de 17 iunie 2009, reclamanţii au depăşit cu mult termenul de decădere de 1 an, de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ contestat, stabilit de dispoziţiile legale citate anterior, acţiunea acestuia fiind tardiv formulată.
Înalta Curte reţine că soluţia dată este în conformitate cu prevederile convenţionale care reglementează dreptul la un proces echitabil (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - art. 6) şi cu practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Înalta Curte nu ia în considerare motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale de intervenienţi a numiţilor P.S.R. şi de B.L.. Cererile de intervenţie ale acestor părţi a fost stabilită în dosarul Judecătoriei Baia de Aramă nr. 270/181/2010 şi nu a constituit motiv al recursului declarat împotriva acestei sentinţe.
În consecinţă, pentru considerentele susenunţate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de J.M., C.D. şi B.D. vor fi respinse ca nefondate.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de P.S.R. şi de B.L., Înalta Curte constată că aceste recursuri sunt nule pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Este adevărat că recurentul a depus, la dosar, motivele de recurs invocate şi dezvoltarea acestora, însă cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată acestor recurenţi la data de 21 martie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2012, respectiv la data de 6 ianuarie 2012.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ. precum şi cele ale art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu împrejurarea că motivele de recurs au fost formulate peste termenul imperativ prevăzut de lege, se va constata nulitatea celor două recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursurilor declarate de P.S.R. şi B.L. împotriva Sentinţei nr. 83 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge recursul declarat de J.M., C.D. şi B.D., prin mandatar P.I. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1191/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1207/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
