ICCJ. Decizia nr. 1178/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1178/2012
Dosar nr. 1188/42/2010
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
I.1.Procedura în faţa primei instanţe.
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1188/42/2010, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 69/c8c din 09 august 2011, privind respingerea contestaţiei formulate de reclamantă; anularea deciziei de respingere a finanţării proiectului „modernizarea tehnologică a activităţii de balastieră, comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa”; obligarea autorităţii pârâte la emiterea deciziei de aprobare a finanţării proiectului „modernizarea tehnologică a activităţii de balastieră, comuna Măneşti judeţul Dâmboviţa”.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 18 septembrie 2009, a depus la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul instituţiei pârâte, o cerere (însoţită de proiectul „Modernizarea Tehnologică a activităţii de balastieră, comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa”) pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile în cadrul „Domeniului major de intervenţie 1,1, operaţiunea sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile, schema de finanţare sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1.075.001 şi 6.450.000 lei, acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii”, dar care a fost respinsă prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară a proiectului nr. RTF 126 din 19 iulie 2010.
În condiţiile prevederilor art. 3.alin. (7) din Ghidul solicitantului a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere tehnico-financiară a proiectului, respinsă prin decizia de respingere a contestaţiei din 09 august 2010.
În drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 şi 52 din Constituţia României.
Pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi o expertiză contabilă având ca obiectiv „să se verifice dacă proiectul depus de SC P. SA, către instituţia pârâtă în vederea obţinerii unei cereri de finanţare nerambursabilă respectă prevederile Ghidului solicitantului, formular E, punctul 8, planul financiar cu privire la formula de calcul a indicatorului RIRF/C”.
I.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 121 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploieşti secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC P. SA a depus un proiect la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul M.E.C.M.A., corespunzător apelului de proiecte din anul 2009 şi în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului pentru domeniul major de intervenţie D.1.1, operaţiunea sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile, „Schema de finanţare Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.075.000 şi 6.450.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii”, proiect respins la finanţare conform raportului de evaluare tehnică şi financiară comunicat cu adresa din 19 iulie 2010.
Contestaţia formulată împotriva soluţiei de respingere a fost respinsă de Comitetului de soluţionare a contestaţiilor prin decizia din 09 august 2010.
Curtea a reţinut că în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului „Sprijin financiar în valoare cuprinsă între 1.075.000 şi 6.450.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii”, capitolul III.6.2, evaluarea tehnică şi financiară a proiectului este realizată de cel puţin doi evaluatori.
Evaluarea tehnică şi financiară permite aprecierea gradului în care proiectul răspunde obiectivelor P.O.S. C.C.E. în domeniul creşterii competitivităţii economice, al dezvoltării durabile, eficienţei financiare, al sustenabilităţii şi durabilităţii proiectului.
Conform evaluatorilor proiectului depus de SC P. SA, reclamanta nu a respectat prevederile din Ghidul Solicitantului formular E, pct. 8, Planul financiar cu privire la formula de calcul a indicatorului RIRF/C, neglijând fluxurile din activităţile financiare şi investiţionale.
Pentru verificarea concluziilor evaluatorilor, în faţa instanţei s-a administrat proba cu expertiză contabilă, stabilindu-se ca obiectiv „să se verifice dacă proiectul depus de SC P. SA respectă prevederile din ghidul solicitantului, formular E, pct. 8, planul financiar cu privire la formula de calcul a indicatorului RIRF/C”.
În lucrarea efectuată, expertul contabil a concluzionat că au fost respectate indicaţiile din ghidul solicitantului pentru calculul acestui indicator, astfel încât să poată fi justificată necesitatea finanţării nerambursabile, indicatorul RIRF/C a fost calculat respectând formula de calcul din Ghidul solicitantului, formular E, pct. 8, planul financiar, acesta încadrându-se în intervalul 0-13% (fila 338).
Cu toate acestea, Curtea a reţinut că proiectul a fost depus pentru „apelul de proiecte din anul 2009”, iar sumele alocate proiectelor sunt în cuantum limitat, astfel că autoritatea publică pârâtă nu poate fi obligată la suplimentarea acestor fonduri în anul 2011 pentru anul 2009, reclamanta având posibilitatea să solicite sprijinul financiar, pe baza acestui proiect, la următorul apel de proiecte ce va fi lansat de pârâtă.
I.3. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că deşi sentinţa recurată reflectă o analiză temeinică si amănunţită a cauzei, reţinând în mod implicit justeţea argumentelor aduse în sprijinul netemeiniciei deciziilor de respingere a finanţării proiectului „ Modernizarea tehnologică a activităţii de balastieră, comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa”, în final acţiunea este respinsă.
Astfel, din considerentele enunţate rezultă că deciziile autorităţii pârâte de respingere a cererii de finanţare sunt neîntemeiate, cu toate acestea, în locul unei soluţii fireşti de admitere a acţiunii şi de anulare a deciziei autorităţii pârâte cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea deciziei de aprobare a finanţării proiectului întocmit, prima instanţă a respins acţiunea introductivă a reclamantei pe unicul considerent că, proiectul, fiind depus pentru sesiunea din 2009 (sesiune ce s-a desfăşurat în perioada 08 iunie 2009-10 august 2009) la nivelul anului 2011 (data pronunţării hotărârii), nu poate primi eficienţă, întrucât autoritatea nu dispune de fondurile necesare, lăsând să se întrevadă posibilitatea obţinerii finanţării prin aplicarea proiectului în următoarea sesiune iniţiată de pârât.
Astfel, a apreciat recurenta, prin recunoaşterea netemeiniciei deciziilor contestate, însă nedublată de anularea acestora şi, subsecvent de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare, s-a realizat o denegare de dreptate: astfel, cu toate că s-a statuat conformitatea proiectului cu cerinţele prevăzute în cadrul programului operaţional pentru care s-a optat, societatea este în imposibilitate de a se bucura de efectele fireşti ale declarării conformităţii, şi anume, semnarea unui contract de finanţare, obţinerea finanţării şi implementarea proiectului elaborat.
A susţinut recurenta, că deşi instanţa a fost chemată să cenzureze activitatea autorităţii contractante şi deşi a admis că, în speţă, s-a produs o neregularitate, proiectul nesuferind în realitate de informităţi care să conducă la respingerea acestuia, instanţa a arătat clemenţă pârâtei, neînţelegând să aplice o corecţie atitudinii culpabile a acesteia şi negând dreptul societăţii de a obţine finanţarea, chiar dacă a apreciat că acest drept nu este exclus de plano, putând fi valorificat pe calea depunerii cererii în cadrul unei alte sesiuni de finanţare.
Astfel, instanţa a omis un aspect esenţial din cadrul procedurii de solicitare fonduri europene, în sensul că reuşita aplicaţiei depinde nu numai de obţinerea punctajului minim prevăzut, ci şi de realizarea unui punctaj suficient de mare în raport cu ceilalţi solicitanţi, valoarea tuturor proiectelor admise trebuind să se încadreze în limitele valorice prestabilite.
Recurenta a arătat, totodată, că soluţia pronunţată contravine prevederilor constituţionale ce reglementează accesul liber la justiţie şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea interesului său legitim, ce presupune nu numai posibilitatea de a se adresa în mod neîngrădit instanţelor de judecată, ci şi dreptul la o satisfacţie efectivă din partea acestor organe, ce implică atât luarea unor măsuri pentru înlăturarea încălcării, cât şi sancţionarea celor vinovaţi pentru producerea ei. Or, în cauză, controlul realizat de instanţă a fost unul pur formal, instanţa recunoscând existenţa interesului societăţii şi a încălcării acestuia, însă neprocedând la luarea unor măsuri concrete de reparaţie.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, însă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante.
La data de 18 septembrie 2009, reclamanta SC P. SA a depus la Organismul Intermediar pentru I.M.M. din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, o cerere (însoţită de proiectul - „Modernizarea Tehnologică a activităţii de balastieră, comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa”) pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile în cadrul „Domeniului major de intervenţie 1,1, Operaţiunea Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile, Schema de finanţare Sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1075001 şi 6450000 lei, acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii”, cerere respinsă prin scrisoarea de respingere tehnico-financiară a proiectului din 19 iulie 2010.
Conform evaluatorilor proiectului depus de SC P. SA, reclamanta nu a respectat prevederile din Ghidul Solicitantului formular E, pct. 8, Planul financiar cu privire la formula de calcul a indicatorului RIRF/C, neglijând fluxurile din activităţile financiare şi investiţionale.
Urmare a contestaţiei formulate de reclamantă, proiectul a fost reevaluat, stabilindu-se că reclamanta prezintă în planul de afaceri calculată la nivelul proiectului în varianta fără finanţare nerambursabilă de 3,39%. Indicatorul prezentat este determinat pe baza veniturilor şi cheltuielilor din exploatare şi financiare aferente proiectului, şi nu pe baza diferenţei de fluxuri de numerar.
Conform Ghidului Solicitantului, pagina 56, indicatorul RIRF/C se calculează pe baza fluxurilor de numerar financiare anuale (obţinute din toate cele 3 activităţi, respectiv financiară, investiţională şi de exploatare) generate strict de proiect, fără influenţa activităţii curente, calculate ca diferenţă între fluxurile financiare nete de numerar generate de întreprindere în varianta implementării investiţiei şi fluxurile financiare nete de numerar generate de întreprindere în varianta zero.
Pentru recalcularea indicatorului RIRF/C, alături de fluxul de numerar de mai sus s-a utilizat şi valoarea investiţiei fără TVA, precum şi valoarea reziduală prezentată în planul de afaceri. Indicatorul RIRF/C astfel obţinut are o valoare mai mică de 8%, care nu se încadrează în intervalul 0%-13%.
Într-adevăr, în vederea verificării concluziilor evaluatorilor, în faţa primei instanţe s-a administrat proba cu expertiză contabilă, expertul contabil concluzionând că au fost respectate indicaţiile din ghidul solicitantului pentru calculul acestui indicator.
Cu toate acestea, faţă de susţinerile şi solicitările prezentate, atât în acţiunea introductivă de instanţă cât şi în recursul formulat, Înalta Curte reţine că instanţa nu se poate substitui autorităţii competente cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor punctuale în vederea acordării finanţării solicitate. Din această perspectivă chiar efectuarea expertizei cu ocazia judecării în fond a dosarului, este lipsită de relevanţa necesară.
Înalta Curte apreciază că nici expertul contabil, în ciuda calificării sale nu se poate substitui atribuţiilor specifice ale organismelor menţionate în cauză, în stabilirea îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru acordarea finanţării solicitate şi în determinarea unui alt punctaj.
În concluzie, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenta reclamantă cu privire la sentinţa nr. 121 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti.
II.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA împotriva sentinţei nr. 121 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1181/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
