ICCJ. Decizia nr. 1185/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1185/2012
Dosar nr. 733/64/2011
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 august 2011, reclamanta L.G. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând instanţei suspendarea Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., şi a Ordinului nr. 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcţia Regională Pentru Accize Şi Operaţiuni Vamale Braşov şi a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de pârâtă Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii de anulare a acestor acte administrative.
Acţiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi republicată.
Faţă de acţiunea reclamantei, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat o serie de excepţii iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 218/F din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, cu privire la cererea de suspendare formulată de reclamanta L.G. şi a respins acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
A respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F.
A respins excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de Direcţia Regională Pentru Accize Şi Operaţiuni Vamale Braşov.
A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
A admis cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., cu privire la reclamantă şi a Ordinului nr. 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcţia Regională Pentru Accize Şi Operaţiuni Vamale Braşov precum şi a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de aceeaşi pârâtă până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii de anulare a acestor acte administrative.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
a). Referitor la excepţia invocată de pârâta Agenţia Naţională a funcţionarilor publici privind cererea de suspendare a Ordinelor emise de Preşedintele A.N.A.F., a preavizului şi a Ordinului emis de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov Curtea a constatat că în cauză această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă raportat la obiectul cererii de suspendare chiar dacă aceasta a vizat organigramele de reducere a unor posturi ocupate de funcţionarii publici din cadrul A.N.V., în speţă reducerea postului reclamantei.
b). Referitor la excepţia invocată de M.F.P. prin A.N.A.F., Curtea a reţinut că şi această excepţie este întemeiată şi că în fapt şi în drept, Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate de pârât în cauză, raportat la actele administrative a căror suspendare se solicită de către reclamantă.
c). Referitor la excepţia lipsei de obiect invocată de pârâta A.N.V. privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F., instanţa a stabilit că suspendarea acestor ordine se află în legătură cu cererea de suspendare a preavizului şi cu cererea de suspendare a Ordinului 7080 din 02 august 2011 emis de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov privind concedierea reclamantei.
În esenţă, faţă de actele dosarului şi faţă de obiectul acţiunii reclamantei au fost respinse excepţiile privind lipsa de obiect a acţiunii reclamantei L.G., invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, privind suspendarea executării Ordinelor nr. 2405 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F.; excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 emis de Direcţia Regională Pentru Accize Şi Operaţiuni Vamale Braşov; excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a preavizului nr. 39140 din 05 iulie 2011 invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
d). Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor emise de Preşedintele A.N.A.F. şi de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov respectiv ordinele, preavizul şi ordinul de concediere, instanţa a constatat că cererea reclamantei de suspendarea executării acestora este întemeiată.
A reţinut Curtea că principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Curtea a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat instanţa a apreciat că faţă de motivele ce au stat la baza emiterii Ordinelor respective, a preavizului şi faţă de prevederile legale precizate în aceste acte, având în vedere stabilitatea funcţiei şi a funcţionarului public şi mai ales faptul precizat de pârâte „că postul ocupat de reclamantă va fi supus reorganizării”, există serioase îndoieli privind legalitatea acestor Ordine şi mai ales a Ordinului de eliberare din funcţie a reclamantei cu nr. 7080/2011.
Şi în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa a constatat că este îndeplinită în cauză, ţinând cont de lipsa de serviciu a reclamantei, condiţiile financiare şi materiale foarte deficitare care sunt afectate prin eliberarea sa din funcţie.
3. Recursul declarat în cauză.
2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 7 şi pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- Autoritatea Naţională a Vămilor nu are calitate procesuală pasivă cu privire la petitele acţiunii privind suspendarea executării Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407, întrucât acestea au fost emise de Preşedintele A.N.A.F.
- Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu are calitate procesuală pasivă, întrucât a dat doar avize de legalitate pentru Ordinele emise de A.N.A.F. şi A.N.V.
- petitul cererii de suspendare a preavizului emis de A.N.V. este inadmisibil, întrucât acesta nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9), instanţa de fond reţinând, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care să justifice suspendarea executării Ordinului nr. 7433/2011.
În concluzie, autoritatea publică pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţate, în sensul respingerii integrale a acţiunii cu care a fost învestită de reclamant.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamantului, a dispus suspendarea executării Ordinelor nr. 2405/2011 şi 2407/2011 emise de Preşedintele A.N.A.F. a Ordinului nr. 7080/2011 şi a preavizului 39140/2011, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică deţinută ca urmare a reorganizării A.N.V. şi a structurilor teritoriale ale acesteia, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamant.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcţia publică, veniturile acestuia au suferit o diminuare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre netemeinică şi nelegală, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluţia instanţei de fond va fi modificată, iar acţiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov împotriva sentinţei nr. 218/F din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de L.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1186/2012. Contencios → |
|---|
