ICCJ. Decizia nr. 1182/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1182/2012
Dosar nr. 580/280/2011
Şedinţa publică de la 6 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
I.1.Cererea de chemare în judecată şi procedura în faţa primei instanţe.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 15822/280/2009, pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta P.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Fond Funciar a Consiliului Judeţean Argeş, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună repunerea sa în drepturile legale, conform certificatului de moştenire nr. 41 din 25 iunie 2007, cu privire la suprafeţele de teren amplasate în Piteşti.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, mama sa S.T.M., a plătit, conform certificatului nr. 7754 din 29 august 1989, taxele şi impozitele referitoare la acest teren, până în acest an, în care terenul a fost preluat de Consiliul Popular şi atribuit Universităţii Piteşti.
Acest teren nu este afectat de construcţii şi nici nu influenţează procesul de învăţământ al Universităţii şi prin urmare, se poate dispune restituirea în favoarea sa, în caz contrar se pot acorda despăgubiri fie din partea Consiliului Popular, fie din partea Universităţii Piteşti.
Pentru a fi reprezentată în instanţă, reclamanta a împuternicit pe numitul D.G., conform înscrisului de la fila 2 dosar.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 iunie 2010, pârâta Universitatea Piteşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, cu motivarea că imobilul revendicat se află în domeniul public al statului, iar regimul său juridic este reglementat de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, astfel că această instituţie are doar un drept de administrare asupra imobilului, împrejurare în raport de care a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor, în calitate de reprezentant al statului.
De asemenea, a susţinut că, din cuprinsul cererii reclamantei rezultă că aceasta solicită anularea titlului de proprietate, respectiv a H.G. nr. 710 din 5 septembrie 1995, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004.
În fine, s-a subliniat că cererea de retrocedare a imobilului teren este tardiv formulată, întrucât Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 247/2005 prevăd anumite termene de introducere a acesteia.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 62 din 7 ianuarie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 3 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, faţă de petitul menţionat de procurator, competenţa de soluţionare revine acestei instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. 580/280/2011, unde, prin întâmpinarea depusă la 31 martie 2011, pârâta Universitatea Piteşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, pe considerentul că legea aplicabilă la data emiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită este Legea nr. 29/1990, care, la art. 5 ultimul paragraf, face menţiunea că introducerea cererii de anulare a actului nu se poate face mai târziu de un an de la comunicarea acestuia.
Or, în cauză, H.G. nr. 710 a fost publicată în M. Of. în anul 1995, iar cererea în anulare este formulată în anul 2010, deci, cu mult peste termenul imperativ prevăzut de reglementarea legală în vigoare la acea dată.
Prin încheierea din 15 aprilie 2011, Curtea a pus în vedere reclamantei, prin procurator D.G., conform procurii de la fila 13, să-şi precizeze acţiunea prin indicarea obiectului acesteia şi a temeiului legal, precum şi să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu privire la actul administrativ a cărui anulare o solicită.
La data de 27 aprilie 2011, reclamanta a depus precizare la acţiune prin care a arătat că înţelege să solicite anularea H.G. nr. 710 din 5 septembrie 2005 pe motiv că SC S.SA nu a obţinut legal calitatea de proprietar asupra terenului deţinut la adresa menţionată în cererea introductivă, drept pentru care se impune reconstituirea dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005.
Ulterior, la termenul din 13 mai 2011, instanţa a pus în discuţia procuratorului reclamantei, D.G., depunerea dovezii solicitate la termenele anterioare, dar acesta a precizat că reclamanta nu s-a adresat în prealabil cu plângere împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită, întrucât, iniţial, aceasta a dorit reconstituirea proprietăţii sale în temeiul Legii nr. 247/2005, însă pe parcursul dezbaterilor a rezultat necesitatea introducerii acţiunii în anularea titlului de proprietate al Universităţii Piteşti şi nici nu a cunoscut despre caracterul imperativ al unei asemenea proceduri.
I.2.Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 280/F/Cont din 13 mai 2011 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta P.Ş., în contradictoriu cu Comisia de Fond Funciar Argeş, Comisia locala de fond funciar Piteşti şi Universitatea Piteşti, pentru lipsa procedurii prealabile.
A reţinut prima instanţă că potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei competente în vederea anulării actului administrativ prin care reclamantul se consideră vătămat în dreptul sau interesul său legitim, acesta trebuie, în prealabil, să solicite autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă despre emiterea acestuia, revocarea în parte sau în totalitate a actului respectiv.
Or, în cauza de faţă, reclamanta a investit direct instanţa de contencios administrativ, chiar dacă printr-o hotărâre de declinare, solicitând anularea actului pretins a fi vătămător, fără a se adresa, în prealabil, autorităţii emitente pentru revocarea actului.
I.3.Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs recurenta reclamantă reiterează împrejurările de fapt ale litigiului dedus judecăţii, susţinând că nu au formulat cerere de anulare a H.G. nr. 710/1995 şi că terenul deţinut nu este inclus în suprafaţa de teren de 35.000 mp iar în situaţia în care nu se vor depune copii ale documentelor de expropriere şi ale proceselor verbale de punere în posesie, va sesiza organele penale.
II.Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă şi a dispoziţiilor art. 3941 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 15822/280/2009, pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta P.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Fond Funciar a Consiliului Judeţean Argeş, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună repunerea sa în drepturile legale, conform certificatului de moştenire nr. 41 din 25 iunie 2007, cu privire la suprafeţele de teren amplasate în Piteşti.
În urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 580/280/2011), la termenul de judecată din data de data de 27 aprilie 2011, reclamanta a depus precizare la acţiune prin care a arătat că înţelege să solicite anularea H.G. nr. 710 din 5 septembrie 2005, pe motiv că SC S.SA nu a obţinut legal calitatea de proprietar asupra terenului deţinut la adresa menţionată în cererea introductivă, drept pentru care se impune reconstituirea dreptului său de proprietate pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005 (fila 15 dosar fond).
În raport cu această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în mod corect, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând reclamantei să facă dovada efectuării procedurii prealabile.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în cauză, se solicită anularea unui act administrativ emis sub reglementarea Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, iar acţiunea cu acest obiect a fost introdusă după ce actul normativ susmenţionat a fost abrogat prin Legea nr. 554/2004, republicată.
Potrivit noii reglementări, respectiv a dispoziţiei cuprinsă în art. 7 alin. (1), înainte de a se adresa instanţei competente în vederea anulării actului administrativ prin care reclamantul se consideră vătămat în dreptul sau interesul său legitim, acesta trebuie, în prealabil, să solicite autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă despre emiterea acestuia, revocarea în parte sau în totalitate a actului respectiv.
Astfel că, îndeplinirea procedurii prealabile, în cadrul şi termenele expres statornicite de legiuitor, constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, chiar dacă partea nu a cunoscut prevederile legale în materie, aceasta neputând constitui un argument în apărarea sa.
Aşa fiind şi constatând că reclamanta, prin precizarea de acţiune depusă pentru termenul de judecată din data de 27 aprilie 2011, a solicitat anularea H.G. nr. 710 din 5 septembrie 2005, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a analizat cererea prin prisma prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
II.2 Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.Ş. împotriva sentinţei nr. 280/F-Cont din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1183/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
