ICCJ. Decizia nr. 131/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 131/2012
Dosar nr.103/45/2011
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată la Tribunalul Iaşi
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul D.G.C. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 01 martie 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 11703 din 08 decembrie 2008, a fost încadrat în gradul I de handicap grav, stabilindu-se că beneficiază de asistent personal, în temeiul Legii nr. 448/2006, însă, deşi boala de care suferă îi cauzează deficienţă funcţională gravă, iar pe parcurs, a dobândit şi alte boli, prin Decizia atacată, s-a stabilit că reclamantul nu mai beneficiază de asistent personal, drept conferit de art. 35 din OG nr. 51/2005.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a invocat excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Iaşi, motivând că Decizia contestată a fost emisă de o instituţie a administraţiei publice centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
Prin Sentinţa nr. 776/CA din 28 septembrie 2010, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea Curţii de Apel
În faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în urma declinării de competenţă, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, motivat de lipsa procedurii prealabile.
Prin Sentinţa nr. 122/CA din 31 martie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul D.G.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat faptul că reclamantul nu a probat că a urmat procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată.
3. Recursul declarat de D.G.C.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul D.G.C., fără a-l încadra în drept.
În esenţă, recurentul susţine că a formulat contestaţie administrativă, Decizia atacată fiind emisă de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi tocmai în soluţionarea acesteia.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat dar şi sub toate aspectele, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1844 din 1 martie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi. Din chiar cuprinsul acestei decizii rezultă că obiectul său vizează „soluţionarea contestaţiei formulată la Certificatul nr. 35886 din 3 decembrie 2009" emis de comisia corespunzătoare care funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) - (5) din OG nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate:
„(1) În subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorităţii.
(2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară.
(3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
(4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestaţia va fi soluţionată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.
(5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru."
Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul judeţului (sau sectorului, în municipiul Bucureşti), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanţa de contencios administrativ competentă.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva deciziei Comisiei Superioare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) raportat la art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.G.C. împotriva Sentinţei nr. 122/CA din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1306/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1318/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
