ICCJ. Decizia nr. 1328/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1328/2012
Dosar nr. 383/59/2011
Şedinţa publică de la 9 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.A.F. a chemat în judecată Baroul Arad şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad şi Decizia nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a U.N.B.R. şi să se dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu obligarea Baroului Arad de a-l înscrie în Tabloul avocaţilor definitivi.
În motivarea cererii s-a arătat că, deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, i-a fost respinsă cererea de primire în profesie cu scutire de examen pentru că după susţinerea "interviului scris" i-a fost comunicată decizia de respingere a cererii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 205 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantului şi obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către Baroul Arad.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat cerere pentru primirea în profesie cu scutire de examen, iar după susţinerea testului, cererea reclamantului a fost respinsă prin Decizia nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Arad unde s-a menţionat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru că nu cunoaşte legislaţia ce reglementează organizarea acestei profesii.
Contestaţia reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de Consiliul U.N.B.R. ca inadmisibilă pentru că verificarea cunoştinţelor este prevăzută în Statutul profesiei şi nu echivalează cu un examen.
Instanţa de fond a apreciat că este eronată susţinerea reclamantului că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 dau naştere la un veritabil drept de a fi admişi în profesie fără verificarea cunoştinţelor de orice natură şi că ar fi obligatorie admiterea în profesie, cu scutire de examen pentru cei care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, deoarece textul stabileşte o posibilitate în beneficiul barourilor de a numi anumiţi solicitanţi în profesia de avocat fără susţinerea unui examen, prin excepţie de la regula instituită la primul paragraf al aceluiaşi articol, iar dreptul de apreciere astfel recunoscut este o problemă de oportunitate ce excede controlului instanţei de contencios administrativ.
De aceea, s-a concluzionat că instanţa nu va putea să analizeze nici criticile pe baza cărora barourile înţeleg să-şi exercite dreptul de apreciere, prin susţinerea unui interviu oral, a unor lucrări scrise ori fără niciun astfel de demers, în lege nefiind instituite criteriile care să limiteze acest drept de apreciere.
S-a arătat că Decizia nr. 4553/2008 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dat o interpretare contrară acestor dispoziţii legale nu constituie un argument pentru admiterea acţiunii atâta vreme cât aceasta nu produce efecte decât în privinţa părţilor litigante şi nefiind dovedit că în materie s-a pronunţat o jurisprudenţă voluminoasă şi constantă în sensul celor susţinute de reclamant.
În baza art. 274 C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON în favoarea Baroului Arad.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.A.F. şi a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 205 din 4 mai 2011 şi pe fond admiterea acţiunii, anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului, a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a U.N.B.R. - Consiliul Uniunii, cu obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea cererii de primire în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu înscrierea în Tabloul avocaţilor definitivi.
În motivele de recurs se arată că recurentul îndeplineşte funcţia de consilier juridic de cel puţin 10 ani şi nu şi-a încetat activitatea din motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat şi de aceea, a formulat cerere de primire în profesie în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Hotărârea instanţei de fond prin care i-a fost respinsă acţiunea este nelegală şi netemeinică deoarece:
- nu a fost analizat modul abuziv prin care candidaţii au fost obligaţi să dea o declaraţie scrisă cu privire la acordul susţinerii "interviului în formă scrisă";
- nu s-a luat în considerare puterea unui act legislativ şi a fost golit de conţinut art. 16 din Legea nr. 51/1995, iar dacă legiuitorul ar fi dorit să dea posibilitatea examinării de către barou, atunci textul de lege trebuia să cuprindă expres această posibilitate, prevederile unei legi neputând fi completate prin statutul profesiei;
- sentinţa este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii pentru că legea consacră dreptul şi nu vocaţia de primire în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2);
- sentinţa este contrară şi jurisprudenţei Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care s-a pronunţat în sensul contrar celor reţinute în sentinţă. Sunt prezentate extrase din Deciziile nr. 315/2004, nr. 1.232/2005, nr. 1.076/2003, nr. 1.078/2003, nr. 1.936/2005, nr. 2.608/2005, nr. 1.728/2006, nr. 508/2007, nr. 4.553/2008 şi nr. 233/2010.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant F.A.F. a formulat cerere de primire în profesie cu scutirea de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a fost validată prin Hotărârea nr. 31 din 15 octombrie 2010.
Ulterior, în baza art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a susţinut "un interviu scris" având ca obiect verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, fiind obligat să semneze o declaraţie de acceptare a formei scrise a interviului.
Ulterior, prin Decizia nr. 26 din 29 noiembrie 2010, Consiliului Baroului Arad i-a fost respinsă cererea cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu cunoaşte conţinutul Legii nr. 51/1995, Statutul profesiei, Codul deontologic, jurisprudenţa Înaltei Curţi privind profesia de avocat, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind Ordinul profesional al Avocaţilor din România, la un nivel care să permită exercitarea profesiei de avocat, dovedind slabe cunoştinţe privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat".
Prin Decizia nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia recurentului.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat".
Problema care se impune a fi soluţionată în prezenta cauză este aceea dacă textul sus-menţionat instituie un drept de apreciere al barourilor şi care sunt limitele acestui drept.
În dreptul administrativ, norma permisivă exprimă puterea discreţionară dată autorităţii publice de a acţiona într-un sens sau altul, ceea ce nu echivalează cu faptul că această putere poate fi utilizată în mod abuziv. Altfel spus, autoritatea publică are obligaţia de a da o justificare legală opţiunii sale.
A accepta un punct de vedere contrar, înseamnă a accepta faptul că autoritatea publică poate acţiona cu exces de putere, adică fără să existe niciun control al activităţii administraţiei, ceea ce nu poate fi permis într-un stat de drept.
Într-adevăr, norma aflată în discuţie este o normă permisivă, care conferă autorităţilor recurente posibilitatea de a verifica îndeplinirea condiţiilor impuse de lege de către persoana care solicită primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Cu toate acestea, după cum a arătat şi prima instanţă, când toate condiţiile legale sunt îndeplinite de către solicitant, cererea nu poate fi respinsă pe considerente de oportunitate, deoarece au aprobat iniţial cererea acestuia de primire în profesie dar, ulterior, au instituit "interviul scris" şi în urma acestuia au respins cererea reclamantului.
Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiţiei de vechime cerută de lege şi încetarea activităţii din una din funcţiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Intimatele-pârâte au justificat respingerea cererii prin nepromovarea "interviului scris", astfel că s-a instituit o nouă condiţie în afara celor stabilite de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Deşi Statutul conferă dreptul de a verifica cunoştinţele solicitantului de primire în profesie, chiar din Decizia nr. 11/2011 a Consiliului UNBR rezultă că a fost adoptată Hotărârea nr. 902/2010 prin care s-a aprobat "Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen", dar nu sunt stabilite modul de notare sau termenele, acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor.
În cauză, Baroul Arad, în condiţiile în care a optat pentru un "interviu scris", atunci trebuia să procedeze la stabilirea unei bibliografii, a unor bareme de corectare, deşi în acest fel, se ajungea tot la eludarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 care nu prevede o asemenea "testare scrisă" sau orală.
De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în materia interpretării dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerinţa verificării cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităţilor şi, de aceea, au fost anulate actele emise de UNBR pentru acest motiv. În acest sens, se pot invoca deciziile nr. 4.777 din 4 noiembrie 2010, nr. 233 din 20 ianuarie 2011 şi nr. 4.143 din 16 septembrie 2011.
Faţă de această practică constantă şi în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare s-ar ajunge la soluţii contrare care au ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Chiar dacă divergenţele de jurisprudenţă constituie consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanţa supremă să devină ea însăşi, prin practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate şi de CEDO (cauza Beian împotriva României, parag. 39; cauza Ştefan şi Stef împotriva României, prag. 33).
Prin urmare, soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în parte, în sensul că vor fi anulate cele două acte administrative atacate şi vor fi obligate pârâtele să emită decizia de primire în profesie cu scutire de examen ca avocat definitiv.
Referitor la capătul de cerere privind înscrierea în tabloul avocaţilor definitivi se constată că cererea este nefondată şi va fi respinsă.
Potrivit Statutului profesiei de avocat, în forma în vigoare la data soluţionării cererii reclamantului, Consiliul Baroului emite două acte:
- hotărârea motivată prin care se pronunţă asupra cererii de primire în profesie, potrivit art. 21 alin. (3) din Statut;
- decizie de înscriere în Tabloul avocaţilor a celui primit în profesia de avocat, în conformitate cu dispoziţiile art. 19, 20 şi 21 din Legea nr. 51/1995, decizie emisă potrivit art. 21 alin. (5) din Statut.
Aşa cum am arătat mai sus, reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru primirea în profesie cu scutire de examen şi va fi emisă decizia de către Consiliul Baroului Arad în acest sens, însă înscrierea în Tabloul avocaţilor se poate face numai după emiterea acestei decizii şi dacă sunt respectate prevederile art. 19, 20, 21 din lege.
În prezenta cauză nu s-au analizat dovezile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în Tabloul avocaţilor din judeţul Arad.
Respectarea acestei prevederi este importantă pentru că nu toţi cei care sunt admişi în profesia de avocat cu scutire de examen pot fi înscrişi pe Tabloul avocaţilor definitivi, aşa cum a solicitat reclamantul pentru că art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 prevede condiţia pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv, a promovării examenului de definitivare în funcţia juridică pe care a exercitat-o anterior.
Trebuie verificate şi incompatibilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 51/1995, iar conform art. 21 din Legea nr. 51/1995 trebuie depus jurământul de către cel primit în profesie.
Toate acestea dovedesc că etapa înscrierii în Tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară primirii în profesie.
Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite în parte cererea reclamantului.
Se va dispune anularea Deciziei nr. 26/2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului şi a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a C.N.B.R., cu obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de primire a acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen ca avocat definitiv.
Va fi respins capătul de cerere privind obligarea înscrierii în tabloul avocaţilor definitivi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F.A.F. împotriva Sentinţei nr. 205 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara. secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite, în parte, cererea reclamantului F.A.F.
Dispune anularea Deciziei nr. 26 din 29 noiembrie 2010 a Baroului Arad - Consiliul Baroului şi a Deciziei nr. 11 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi obligă pârâtele să emită decizie de primire a acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen ca avocat definitiv.
Respinge capătul de cerere privind obligarea înscrierii în tabloul avocaţilor definitivi, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1337/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
