ICCJ. Decizia nr. 1348/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1348/2012
Dosar nr. 6269/86/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 04 iunie 2010, reclamanta SC M SA Suceava, reprezentată prin administrator judiciar M.C. - Management Reorganizare Lichidare S.P.R.L. Iaşi a formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava - Direcţia de Buget - contabilitate şi Fiscalitate Persoane Juridice Suceava, plângere împotriva Deciziei de impunere nr. 76870 din 23 februarie 2010, emisă de Municipiul Suceava -Direcţia de Buget, contabilitate şi Fiscalitate, Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, solicitând ca prin decizia de soluţionare a plângerii să se admită în totalitate cererea şi pe cale de consecinţă să se desfiinţeze în întregime actul administrativ fiscal atacat şi să se emită o altă decizie de impunere cu o nouă bază de impozitare corespunzătoare.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 23 februarie 2010, organul fiscal din cadrul Primăriei municipiului Suceava i-a comunicat actul administrativ nr. 76870 din 23 februarie 2010, prin care s-a dispus obligarea societăţii la plata sumei de 937.955,00 RON, act administrativ fiscal ce dispune în mod netemeinic şi nelegal ca societatea să fie obligată să achite la data de 31 martie 2010 un impozit pe clădiri în sumă de 927.539,00 RON.
Prin Sentinţa nr. 4873 din 19 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat, în parte, decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de Municipiul Suceava - Direcţia de Buget, Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, referitor la creanţa individualizată la pct. 3 "impozit clădiri P.J.", în valoare de 927.539 RON.
Sentinţa a fost recurată de către pârâtul Municipiul Suceava - Direcţia de Buget - Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, iar prin Decizia nr. 1.243 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a casat Sentinţa nr. 4.873/2010 a Tribunalului Suceava şi a stabilit competenţa de soluţionare în fond a cererii, în favoarea Secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că raportat la suma de 937.955,00 RON, impusă ca plată reclamantei prin Decizia nr. 76.870 din 23 februarie 2010, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilite în actul administrativ atacat, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală, soluţie care decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003.
2. Hotărârea primei instanţe
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 198 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis acţiunea formulată de reclamanta SC MES SA Suceava - prin administrator judiciar M.C. - Management, Reorganizare, Lichidare SPRL Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava - Direcţia Buget - Contabilitate şi Fiscalitate - Persoane Juridic;
- a modificat Dispoziţia nr. 1.333 din 11 mai 2010 a Primarului Municipiului Suceava;
- a admis contestaţia;
- a anulat Decizia nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de Serviciul fiscalitate persoane-juridice din cadrul Primăriei municipiului Suceava cu privire la suma de 927.539 RON, impozit pe clădiri;
- a obligat pârâta să emită o nouă decizie de impunere privind impozitul pe clădiri calculat conform art. 1 lit. "b" din H.C.L. Suceava nr. 293 din 12 noiembrie 2009.
Faţă de modul incert de formulare a acţiunii dar şi în raport de trimiterea făcută la Dispoziţia nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava în soluţionarea contestaţiei la Decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010, Curtea de apel a recalificat obiectul acţiunii ca fiind contestaţie formulată împotriva Dispoziţiei nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava.
Astfel, a reţinut că prin Decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de pârâtul Municipiul Suceava, prin Direcţia de Buget, Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 927.539 RON, reprezentând impozit pe clădiri.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 1333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul municipiului Suceava, cu motivarea că, la individualizarea creanţei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 253 pct. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi H.C.L. nr. 293/2009 privind impozitele şi taxele locale pentru anul 2010.
Curtea a mai reţinut că potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, cota de impozit fiind stabilită prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv.
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică, iar în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare, excepţie făcând clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293 din 12 noiembrie 2009 s-a stabilit la art. 1 lit. "c" că impozitul şi taxa pe clădiri prev. de art. 253 pct. 6, datorată de persoanele juridice care nu au efectuat nicio reevaluare începând cu data de 1 ianuarie se determină prin aplicarea unei cote procentuale de 10%.
În speţa de faţă, Curtea a constatat că imobilele din patrimoniul reclamantei au fost reevaluate la data de 31 decembrie 2006, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator A.M., precum şi la data de 21 aprilie 2009, conform raportului de evaluare a imobilelor întocmit de expert evaluator P.C.
Având în vedere că imobilele au fost reevaluate în ultimii trei ani, Curtea a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 253 alin. (2) din C. fisc. şi art. 1 lit. "b" din H.C.L. nr. 293 din 12 noiembrie 2009 potrivit cărora, impozitul pe clădiri se calculează în cotă procentuală de 1,5%.
A fost înlăturată susţinerea pârâtului privind inexistenţa la momentul emiterii deciziei de impunere a raportului de evaluare din 23 decembrie 2006, Curtea reţinând că a fost depus la instanţă raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator P.C. la data de 17 aprilie 2009, situaţie în care, dacă instanţa ar înlătura acest din urmă raport de evaluare pe considerentul că anterior introducerii acţiunii nu a fost prezentat pârâtei, dreptul reclamantului de acces la instanţă ar fi golit de conţinut, acesta fiind lipsit de posibilitatea probării pretenţiilor sale.
3. Recursul declarat de pârât
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava - Direcţia de Buget - Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
3.1. Instanţa de fond şi-a depăşit rolul activ reglementat de art. 129 din C. proc. civ, în sensul că a extins obiectul acţiunii şi asupra Dispoziţiei nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava, act administrativ ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, fără a pune în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect.
3.2. Judecarea cauzei s-a făcut fără citarea emitentului actului, respectiv a Primarului Municipiului Suceava;
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii susţinându-se în esenţă că, organul fiscal a emis actul administrativ fiscal pe baza înscrisurilor depuse de contestatoare, raportul de reevaluare fiind depus ulterior, doar la instanţa de judecată.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă SC MES SA Suceava - prin administrator judiciar M.C. - Management, Reorganizare, Lichidare SPRL Iaşi a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în recurs, susţinând în esenţă următoarele:
- Primarul municipiului Suceava nu trebuia citat în cauză, întrucât a fost parte în dosar, în calitate de reprezentant al Municipiului Suceava, astfel că a avut cunoştinţă de existenţa pe rolul instanţei de judecată a acestui litigiu.
- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicare în acele situaţii în care instanţa este obligată să se pronunţe ex officio asupra unor cereri.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite pentru considerentele ce vor fi expuse, făcând aplicaţia art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza II din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, cu consecinţa casării sentinţei aflate în control judiciar şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtul Municipiul Suceava - Direcţia de Buget - Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice sunt justificate.
Potrivit acestui text de lege, coroborat cu art. 312(3) C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilităţii şi a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii, vizând, în mod evident, numai situaţiile de plus petita şi ultra petita.
Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat prin art. 129 C. proc. civ. şi pretins încălcat în speţă, obligă într-adevăr instanţa să procedeze în primul rând la calificarea juridică a acţiunii şi în funcţie de această calificare să verifice condiţiile de admisibilitate a acesteia, în toate cazurile putând hotărî, însă, numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, cu respectarea altor principii fundamentale, între care şi cel al disponibilităţii consacrat prin dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi text.
În acord cu susţinerile recurentului, instanţa de control judiciar constată că prin sentinţa pronunţată a fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond, deşi a fost sesizată cu o acţiune în anularea Deciziei de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010, emisă de Municipiul Suceava - Direcţia de Buget, Contabilitate şi Fiscalitate, Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, s-a pronunţat şi asupra Dispoziţiei nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava în soluţionarea contestaţiei, ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Mai mult, instanţa de fond a recalificat obiectul acţiunii, ca fiind contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava, înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia prealabilă a părţilor, nerespectând astfel principiului contradictorialităţii.
Cu toate acestea, în exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., instanţa de judecată trebuie să califice cererea de chemare în judecată în funcţie de scopul urmărit de reclamant în concordanţă cu art. 84 C. proc. civ., conform căruia, "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel" şi trebuia să pună în discuţie cadrul procesual fixat de reclamantă în privinţa cererii vizând anularea unui act administrativ, în care se impune citarea emitentului acestuia.
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate."
Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de C. proc. civ., iar legea contenciosului administrativ nu dispune astfel, în condiţiile în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
În speţă, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanţa a privat astfel pe Primarul Municipiului Suceava, emitentul actului administrativ de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului respectiv, de dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi explicată de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-şi pledeze cauza "în aceleaşi condiţii".
În consecinţă, soluţionarea cererii având ca obiect anularea unui act administrativ se face cu citarea tuturor părţilor litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil.
Pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, instanţa de recurs nu va aprecia ea însăşi motivele de recurs ce vizează fondul cauzei în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, urmând ca prima instanţă să se pronunţe asupra acţiunii cu stabilirea corectă a cadrului procesual.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va da eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi 5 C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, în sensul că va manifesta rol activ în vederea stabilirii obiectului acţiunii cu care a fost învestită, va dispune citarea emitentului actului administrativ, respectiv a Primarului Municipiului Suceava şi va analiza punctual atât din perspectiva susţinerilor reclamanţilor cât şi a apărărilor pârâtului, toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Municipiul Suceava - Direcţia Buget Contabilitate şi Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice împotriva Sentinţei nr. 198 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1368/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
